Zenovie Pâclișanu, uneori Zenobie, (n. 1 mai 1886, Straja, Alba – d. 31 octombrie 1957, închisoarea Jilava)Ecaterina Puia, Istoricul Zenovie Pâclișanu și sursele sale , uab.ro, accesat 2016-05-04 a fost un istoric român, preot greco-catolic, membru corespondent al Academiei Române din 1919.
Studii A urmat cursurile inferioare ale Liceului „Majlath Gusztav” din Alba Iulia și, le-a continuat la Gimnaziul Greco-Catolic din Blaj (1898-1906).
Ca bursier al Mitropoliei Române Unite din Blaj, a plecat la Budapesta unde, între anii 1906-1910 a studiat la Facultatea de Teologie, în cadrul Universității Ungare Regale de Științe, după care, între anii 1910-1916, ca membru al Institutului Augustineum, a continuat studiile de Teologie la Universitatea din Viena, unde a obținut titlul de doctor în teologie și istorie susținând, la 4 decembrie 1916, dizertația "Relatio Rumenorum e terris coronae Sancti Stephani ad reformationem soec. XVI et XVII", întocmită sub conducerea profesorului Cölestin Wolfsgruber.
Activitatea profesională După încheierea studiilor universitare de la Viena, Zenovie Pâclișanu a revenit la Blaj, unde a fost un timp profesor la Academia Teologică Greco-Catolică iar între anii 1916-1919 a fost bibliotecar la Biblioteca Arhidiecezană.
În 1918 a fost secretar al Adunării Naționale de la Alba Iulia. Ulterior a activat la București ca vicar general al Bisericii Române Unite cu Roma și ca preot la Biserica Sf. Vasile cel Mare din strada Polonă.Istoria obligă , 2 mai 2008, Gelu Trandafir, România liberă, accesat la 18 iulie 2013
În perioada interbelică papa Pius al XI-lea i-a acordat distincția de prelat papal.
În 1946-1947 a fost membru în delegația României la Conferința de Pace de la Paris din 1919, ca expert în probleme de istorie a Transilvaniei. După arestarea episcopilor Tit Liviu Chinezu și Vasile Aftenie a fost numit vicar general mitropolitan pentru enoriașii uniți din Vechiul Regat.
Sfârșitul în detenție În 1949, după interzicerea Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică (BRU), Zenovie Pâclișanu a fost acuzat de activitate clandestină religioasă greco-catolică și a fost arestat în perioada 1949-1953. La 15 iunie 1950 a fost transferat la Închisoarea Sighet, de unde a fost eliberat în anul 1953, arestat din nou în 1957 și condamnat la 12 ani de temniță grea dar, a decedat la o săptămână după întemnițare.
Lucrări Vechile mănăstiri românești din Ardeal, Blaj 1919 Un vechiu proces literar, 36 pagini, 1935 Despre mănăstirile din Maramureș, în: Cultura Creștină, Nr. 7-8, Blaj 1936, pag. 390 și urm.; Istoria Bisericii Române Unite, Galaxia Gutenberg, 2006 Biserica și Românismul, Galaxia Gutenberg, 2005 Istoria creștinismului antic, Galaxia Gutenberg, 2009 Relatio Rumenorum e terris coronae S[ancti] Stephani ad Reformationem saec[ulis] XVI et XVII, Technomedia, 2010
Note
Bibliografie Iacob Mârza, Istoricul Zenovie Pâclișanu , în: Annales Universitatis Apulensis. Series Historica, 13, 2009, p. 161-170. Ioan Mărculeț, Istoricul și prelatul greco-catolic Zenovie Pâclișanu (1886-1957)'', Deșteptarea Credinței, nr. 5-7 (218-220), Dej, 2009. Fișa matricolă penală a lui Zenovie Pâclișanu
Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – P
Categorie:Nașteri în 1886 Categorie:Nașteri pe 1 mai Categorie:Decese în 1958 Categorie:Decese pe 31 octombrie Categorie:Membri corespondenți ai Academiei Române Categorie:Absolvenți ai Universității din Viena Categorie:Delegați la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia Categorie:Delegația României la Conferința de pace de la Paris din 1946 Categorie:Deținuți politici din România Categorie:Istorici români Categorie:Înmormântări în Cimitirul Bellu Categorie:Oameni din județul Alba Categorie:Români care au murit în detenție Categorie:Români greco-catolici Categorie:Teologi români Categorie:Victime ale regimului comunist din România Categorie:Deținuți la închisoarea Sighet Categorie:Istorici ai creștinismului