Marius Sala () a fost un lingvist român, membru titular al Academiei Române din 2001 (membru corespondent din 1993), iar între 2006-2014 vicepreședinte al acestei instituții. Până în 2017 a fost director la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti” din București.
Biografie
Urmează cursurile Liceului „Samuil Vulcan” din Beiuș (1943-1951). Este licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București (1955). Din 1953, lucrează ca cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române din București, actualmente Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”, al cărui director este din 1994. Și-a luat doctoratul în filologie cu teza Fonetica și fonologia iudeospaniolei din București (1967), sub conducerea lui Iorgu Iordan. Este doctor honoris causa al universităților din Arad, Craiova, Oradea și Timișoara. Profesor invitat la universitățile din Heidelberg, Ciudad de México, Köln, Frankfurt, Oviedo, Málaga, Madrid și Udine. Susține cursuri și seminarii la Universitatea din București, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București, Universitatea de Vest și Universitatea „Tibiscus” din Timișoara. Redactor responsabil la o serie de lucrări fundamentale: Dicționarul limbii române, Dicționarul etimologic al limbii române, Istoria limbii române, Micul dicționar academic. Este inițiatorul și coordonatorul seriilor „Etymologica” și „Limba română” de la Editura Univers Enciclopedic. Din 1990, este directorul Biroului din România al Uniunii Latine. A fost, de asemenea, director al Pavilionului României la Expo '92 de la Sevilla și comisar general al Pavilionului României la Expo '98 de la Lisabona. A fost vicepreședinte al Academiei Române.
Volume publicate
Contribuții la fonetica istorică a limbii române, București, 1970 Estudios sobre el judeo-español de Bucarest, Ciudad de México, 1970 Phonétique et phonologie du judéo-espagnol de Bucarest, Haga, 1971 Contributions à la phonétique historique du roumain, Paris, 1976 Le judéo-espagnol, Haga, 1976 El problema de las lenguas en contacto, Ciudad de México, 1988 L'unité des langues romanes, București, 1996 Limbi în contact, București, 1997 Lenguas en contacto, Madrid, 1998 De la latină la română, București, 1998; reeditări în 2006, 2012 Introducere în etimologia limbii române, București, 1999; reeditare, București, 2005 Du latin au roumain, București-Paris, 1999 Ratengo kara rumaniago he-rumania goshi, Osaka, 2001 Del latín al rumano, Paris-București, 2002 Contemporanul lor, contemporanul lui, București, 2002 Dal latino al romeno, Torino, 2004 From Latin to Romanian, Mississipi, 2005 Aventurile unor cuvinte românești, București, 2005 Portrete, Suceava, 2006 101 cuvinte moștenite, împrumutate și create, București, 2010
Volume (în colaborare)
El léxico indígena del español de América. Apreciaciones sobre su vitalidad, Ciudad de México, 1977 Limbile lumii. Mică enciclopedie, București, 1981 El Español de América, I. Léxico, Bogotá, 1982 Les langues du monde. Petite encyclopédie, Paris, 1984 Etimologia și limba română, București, 1987 Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, București, 1988 Enciclopedia limbilor romanice, București, 1989 May we introduce the Romanian Language to you?, București, 2000 Să facem cunoștință cu limba română, Cluj, 2001 Connaissez-vous le roumain?, București, 2001 Enciclopedia limbii române, București, 2001 Limbile Europei, București, 2001
Afilieri
Membru corespondent (din 1993), membru titular al Academiei Române (din 2001) Membru corespondent al Real Academia Española (1978) Membru al Instituto Mexicano de Cultura (1981) Membru al Academia Nacional de Letras din Uruguay (1994) Membru al Academia Peruana de la Lengua (2004) Membru în comitetele de redacție ale revistelor „Studii și cercetări lingvistice” (din 1957, actualmente redactor-șef), „Revue roumaine de linguistique” (din 1957, din 2005 redactor-șef), „Limba română” (din 1971, actualmente redactor-șef), „Bulletin de la Société roumaine de linguistique romane” (din 1971, actualmente redactor-șef), „Diacronia” (din 2014).
Marius Sala despre „limba moldovenească”
În lucrarea Limbile lumii. Mică enciclopedie, redactată de către Marius Sala și Ioana Vintilă-Rădulescu (Editura Stiințifică și Enciclopedică, București, 1981), între cele 2.171 de limbi, dialecte și graiuri, vorbite și astăzi sau dispărute, de pe cinci continente, „limba moldovenească” nu este menționată. În Enciclopedia limbilor romanice, redactată de un colectiv, sub coordonarea lui Marius Sala (Editura Stiințifică și Enciclopedică, București, 1989), în care s. v. moldovean putem citi: „sub[dialect] rom[ânesc] (d[aco-român]) considerat de unii lingviști sovietici (M. S. Serghievski, V. F. Sișmarev, N. G. Corlăteanu), după criterii extralingvistice, l[imba] autonomă din gr[upul] l[imbilor] romanice orientale”. Sunt înșirate apoi teritoriile din interiorul granițelor României unde se vorbește acest grai, precum și cele din „URSS (RSS Moldovenească integral și RSS Ucraineană parțial, enclave, și în RSFS Rusă, RSS Kirghiză și RSSA Abhază)” (p. 201). De-abia după 1990, chestiunea „limbii moldovenești” a putut fi discutată la noi de pe poziții științifice, fără compromisuri și fără menajamente. În articolul „Limba moldovenească” din Enciclopedia limbii române, realizată de un colectiv sub coordonarea lui Marius Sala și sub auspiciile Institutului de Lingvistică „Iorgu Iodan” (Editura Univers enciclopedic, București, 2001, p. 348-351) „limba moldovenească” este descrisă astfel:
„Argumentarea” existenței acestei limbi apelează la factorul extralingvistic, la evoluția separată a populațiilor de pe cele două maluri ale Prutului cauzată de expansiunea Imperiului Țarist în această parte de lume. Ca argument lingvistic se aduce influența lexicală neoslav-ă (rusă și ucraineană), uitându-se că esențială rămâne structura morfosintactică a unei limbi, iar „modele” lingvistice sunt trecătoare (barbarismele anglo-saxone de astăzi, din vorbirea unora, nu afectează cu nimic caracterul romanic și statutul limbii române!). Masivele împrumuturi din rusă, impunerea formelor regionale și arhaice ca normă, calcurile lingvistice după limbi slave pot crea monștri lingvistici din care reproducem o mostră: „Rivoluția din Octiabri a făcut-o pi fimei slobodî. Amu fimeea ari totașa drepturi ca și barbatu [...]. E parti-n tot lucru obștesc. Eslili copchilărești [= „creșele de copii”] o slobod pi fimei pentru lucru ista” (p. 349). Teoreticienii existenței limbii moldovenești speculează, în plus, glotonimul moldovenesc, care este unul secundar, situându-se la același nivel cu termenii: muntean, bănățean, oltean etc., ei subsumându-se celui de român(esc); după ei, însă, termenul moldovenesc ar numi o altă realitate lingvistică decât cea românească. Această teorie este contrazisă, de asemenea, de geografia lingvistică și de datele oferite de dialectologie. Nu există, în spațiul românesc, izoglose orientate pe direcția nord-sud, ci toate sunt orientate pe direcția vest-est:
Premii și distincții Medalia „Meritul Științific” (26 septembrie 1966) „pentru merite deosebite în activitatea științifică, cu prilejul Centenarului Academiei Republicii Socialiste România”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 739 din 26 septembrie 1966 privind conferirea ordinului și medaliei „Meritul Științific”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 66, Partea I, 11 octombrie 1966, p. 469. Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române (1970) Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române (1981, 1989) Premio del Centenario de la Academía Mexicana (1975) Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru merite deosebite în dezvoltarea științei și culturii”, de Ziua Națională a României Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de ofițer (2009) Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarietà Italiana (2004) Decorația Ofițer al Ordinului Coroanei, conferită de Regatul Belgiei Academia Română: Distincții primite de membrii Academiei Române (2008) Trofeul „Celebritate a anului 2009” pentru cercetare
Note
Legături externe Colecții digitalizate disponibile în Biblioteca Digitală a BCU IAȘI Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – S Marius Sala, „Curriculum vitae” Academia Română: Lista membrilor (litera S) Academia Română: Vicepreședinte Marius Sala, „Povestea unei deveniri științifice”. Discurs autobiografic susținut cu prilejul primirii titlului de Doctor Honoris Causa al Universității din Craiova, Facultatea de Litere, 2002. Editura Humanitas
Categorie:Nașteri în 1932 Categorie:Decese în 2018 Categorie:Membri titulari ai Academiei Române Categorie:Vicepreședinți ai Academiei Române Categorie:Absolvenți ai Universității din București Categorie:Absolvenți ai Facultății de Litere din București Categorie:Decorați cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Comandor Categorie:Decorați cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Ofițer Categorie:Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti Categorie:Lingviști români Categorie:Oameni din județul interbelic Bihor Categorie:Pedagogi români Categorie:Profesori universitari români Categorie:Romaniști români Categorie:Oameni din Vașcău