Alexandr Mihailovici Vasilevski (în limba rusă: Алекса́ндр Миха́йлович Василе́вский, *30 septembrie 1895 – † 5 decembrie 1977) a fost un comandant militar sovietic, din 1943 Mareșal al Uniunii Sovietice. A fost șeful Statului Major Sovietic și adjunct al Ministrului Apărării în timpul celui de-al doilea război mondial, și Ministru al Apărării din 1949 până în 1953. Cât timp s-a aflat în fruntea Marelui Stat Major, Vasilevski a fost principalul autor și coordonator al planurilor a aproape tuturor ofensivelor sovietice, de la contraofensiva de la Stalingrad până la asaltul împotriva Prusiei Răsăritene și Königsbergului.
Copilăria și tinerețea Vasilevski s-a născut pe 18 septembrie (stil vechi)/30 septembrie (stil nou) 1895 în Novaia Golcia, uezdul Kineșma (azi parte a orașului Viciuga – regiunea Kostroma). Vasilevski a fost al patrulea copil dintre cei opt frați ai săi.A.M. Vasilevski, Problema întregii vieți, Moscova, Politizdat, 1978, pag. 8. Tatăl lui, Mihail Alexandrovici Vasilevski, era preot, iar mama, Nadejda Ivanovna Sokolova, era fiica preotului din satul vecin Ugleț. Se povestește că Vasilevski a rupt legăturile cu părinții lui după 1926 datorită apartenenței la VKP(b) Partidul Comunist (bolșevic) cât și datorită obligațiilor lui militare. Alți trei dintre frații lui Vasilevski au procedat în același fel. În cele din urmă, familia Vasilevski a reluat relațiile normale dintre membrii săi în 1940, după ce Stalin a dat sfaturi în acest sens.
După cum spune chiar Vasilevski însuși, familia lui era foarte săracă. Tatăl lui petrecea cea mai mare parte a zilei muncind să câștige bani, în vreme ce copii lucrau la munca câmpului. În 1897, familia s-a mutat la Novopokrovskoe, unde tatăl său a devenit preot în noua biserică din oraș,Vasilevski, pag. 9. și unde tânărul Alexandr a început să învețe la școala parohială. În 1909, Alexandr a fost admis la seminarul din Kostroma,K.A. Zalessky, Stalin's empire (Dicționar biografic), Moscova, Veche, 2000 (articolul: Vasilevski). ceea ce a presupus anumite sacrificii financiare din partea părinților lui.Vasilevski, pag. 10. În acel an, o directivă ministerială care împiedica foștii seminariști să înceapă studii universitare a provocat o mișcare națională de protest a seminariștilor, cursurile din cadrul instituțiilor religioase de învățământ fiind oprite în întreaga Rusie. Vasilevski, alături de alți protestatari, a fost exmatriculat de la Kostroma, dar a fost reprimit la școală câteva luni mai târziu, după ce guvernul a sadisfăcut cererile seminariștilor.Vasilevski, pag. 12.
Primul război mondial și războiul civil 250px|right|thumb|Infanteria rusă în primul război mondial După terminarea seminarului și după câțiva ani petrecuți la catedră ca învățător, Vasilevski s-a hotărât să studieze pentru a deveni agronom sau topograf, dar izbucnirea primului război mondial i-a schimbat planurile. După cum mărturisea mai târziu, Vasilevski a fost "copleșit de sentimente patriotice"Vasilevski, pag.14 și a decis să se înroleze. Vasilevski a fost admis după susținerea în februarie a examenului corespunzător la Academia Militară de Drept. După cum își amintea mareșalul, "Nu am decis să devin ofițer pentru a începe o carieră militară. Încă mai doream să devin agronom și să lucrez într-un colț îndepărtat al Rusiei după război. Nu puteam crede că țara mea se va schimba iar eu nu. ."Vasilevski, pag.14. După patru luni de cursuri, pe care el avea să le considere mai târziu total depășite din punct de vedere teoretic și nepotrivite pentru războiul modern,Vasilevski, pag.15. Vasilevski a fost trimis pe front cu gradul de praporșcik în mai 1915.Vasilevski, pag.16
Din iunie în septembrie, Vasilevski a fost repartizat la diferite regimente de rezervă, pentru ca în septembrie să fie numit într-un regiment de primă linie în funcția de comandant de grupă (polurotni) în Regimentul 409 Novohoperski, Divizia a 109-a, Armata a 9-a.Vasilevski, pag.19. În primăvara anului 1916, Vasilevski a primit comanda unei companii, care a devenit în scurtă vreme una dintre cele mai bune ale regimentului.Vasilevski, pag. 23. În mai 1916, Vasilevski și-a condus oamenii în timpul luptelor ofensivei Brusilov, fiind avansat la gradul de căpitan în funcția de comandant de batalion, după ce corpul ofițeresc al regimentului a suferit pierderi mari în timpul luptelor.Vasilevski, pag. 27.Shikman A.P., Actori ai istoriei noastre, dicționar bigrafic, Moscova, 1997, articolul "Vasilevski".
În noiembrie 1917, imediat după Revoluția din Octombrie, Vasilevski a hotărât să renunțe la cariera militară. După cum avea să scrie în memoriile sale, "A fost un timp în care am condus soldații în luptă, gândindu-mă că-mi fac datoria ca patriot rus. Până la urmă am înțeles că am fost înșelat, că poporul avea nevoie de pace... De aceea, cariera mea militară a trebuit să înceteze. Fără nicio remușcare, am putut să mă reîntorc la ocupația mea favorită, munca pe câmp."Vasilevski, pag. 30. Vasilevski a plecat de pe frontul din România, unde era staționată unitatea sa în 1917, înapoi în satul său.
În decembrie 1917, în timp ce se călătorea către casă, Vasilevski a aflat că oamenii din Regimentul al 409-lea, care fusese transferat în Ucraina, l-au ales comandantul lor. (La începutul Revoluției Ruse, soldații își alegeau comandanții). Autoritățile militare locale l-au sfătuit pe Vasilevski să refuze demnitatea acordată de foștii camarazi datorită luptelor grele care se duceau în Ucraina între forțele procomuniste și cele proindependentiste ale Radei Centrale. Vasilevski a ascultat acest sfat și a devenit instructor militar în uezdul său natal, Kineșma.Vasilevski, pag. 31. În septembrie 1918, Vasilevskia a renunțat și la această ultimă functie militară și a devenit învățător în Regiunea Tula.Vasilevski, pag.33.
În aprilie 1919, Vasilevski a fost mobilizat din nou, de acestă dată în rândurile Armatei Roșii, și a fost trimis în fruntea unei companii să lupte împotriva răscoalelor țărănești și să asigure impunerea politicii de urgență sovietică a prodrazviorstka, care cerea țăranilor să predea toate surplusurile agricole la prețuri fixate arbitrar de autorități. Mai târziu în același an, Vasilevski a preluat comanda unui nou batalion de rezervă și, în octombrie 1919, comanda unui regiment. Până în cele din urmă, regimentul său nu a luat parte la luptele războiului civil, trupele lui Denikin neajungând niciodată aproape de Tula.Vasilevski, pag. 35. În decembrie 1919, Vasilevski a fost trimis pe frontul de vest ca adjunct de comandant de regiment, participând la războiul polono-sovietic.Vasilevski, pag.41-49.Spencer C Tucker, Who's Who in Twentieth-Century Warfare, Routledge (UK), 2001, ISBN 0-415-23497-2, pag. 339, (disponibil on line)
150px|thumb|left|Alexandr Vasilevski în 1928. Vasilievdki a participat ca adjunct al comandantului Regimentului al 427-lea din Brigada a 32-a, Divizia a 11-a la bătălia de pe râul Berezina.(14 mai 1920)Vasilevski, pag.42-44 Mai târziu a participat începând cu 4 iulie la ofensiva sovietică spre Wilno, care a înfrânt rezistența polonezilor care se foloseau de fortificațiile germane ridicate în regiune în timpul primului război mondial. Regimentul lui Vasilevski a ajuns în apropierea orașului Wilno la mijlocul lunii iulie. A rămas în garnizoana de aici până la semnarea tratatului de pace polono-sovietic.Vasilevski, pag.45
Perioada interbelică După semnarea tratatului de pace polono-sovietic, Vasilevski a participat la luptele cu resturile forțelor albilor și împotriva țăranilor răsculați din Belarus și din Regiunea Smolensk până în august 1921.Vasilevski, pag.49-50 Până în 1930, Vasilevski s-a aflat la comanda mai multor regimente de infanterie, remarcându-se prin calitățile de bun organizator și instructor de trupe. În 1928 a absolvit cursurile Vîstrelde comandanți de regiment.Vasilevski, pag. 61. În acești ani, Vasilenski a stabilit relații prietenești cu diferiți înalți comandanți ai armatei și cu liderei de partid, printre care Kliment Voroșilov,Vasilevski, pag. 59-60. Vladimir Triandafillov,Cercetător militar rus, autorul al teoriei "operațiilor în adâncime". și Boris Șapoșnikov.Vasilevski, pag. 63. Șapoșnikov avea să devină protectorul lui Vasilevski. Relațiile și calitățile de organizator ale lui Vasilevski i-au asigurat în 1931 numirea în cadrul Directoratului Pregătirii Militare.Vasilevski, pag. 70.
În această perioadă, Vasilevski a supervizat procesul de instrucție al Armatei Roșii și a lucrat la editarea unor manuale și regulamente militare. În această perioadă a întâlnit pe unii dintre cei mai importanți comandanți militari sovietici, printre ei Mihail Tuhacevski și Gheorghi Jukov. Jukov avea să-l caracterizeze mai târziu ca pe "... un om care-și cunoștea meseria de vreme ce-și petrecuse multă vreme la comanda unui regiment și care câștigase un mare respect din partea tuturora. "Jukov, pag.110. În 1934, Vasilevski a fost numit în funcția de inspector principal cu instrucția militară a Districtului militar Volga. În 1937, este admis la Academia Marelui Stat Major,Marea Enciclopedie Sovietică, Moscova, 1969 — 1978, articolul “Vasilevski”.Vasilevski, pag.80 unde a studiat probleme importante ale strategiei militare și alte subiecte, sub îndrumarea unor generali cu experiență, printre ei aflându-se și Mihail Tuhacevski.Vasilevski, pag.81.
Pe la mijlocul anului 1937, situația de la vârful Armatei Roșii era foarte grea: epurările staliniste a lăsat vacante numeroase posturi de comandanți din vârful ierarhiei militare. Vasilevski a fost numit în Marele Stat Major în octombrie 1937 isr funcția sa a fost cea de "responsabil pentru pregătirea operațională a ofițerilor superiori."Vasilevski, pag.82. În 1938, a fost admis în rândurile Partidului Comunist (o condiție a sine qua non pentru o carieră de succes în URSS). În 1939, a fost numit Comandant adjunct al Directoratului Operațiuni a Marelui Stat Major. În această perioadă, el și Șapoșnikov au elaborat planurile pentru războiul de iarnă, iar după semnarea Tratatului de pace de la Moscova, a fost desemnat să facă parte din comisia de demarcare a frontierei cu Finlanda.Kees Boterbloem, The Life and Times of Andrei Zhdanov, 1896-1948, McGill-Queen's Press, 2004, ISBN 0-7735-2666-8, pag. 203 (disponibil on line)
Dată fiind funcția sa militară, Vasilevski se întâlnea foarte des cu Stalin. În timpul uneia dintre aceste întâlniri, Stalin l-a întrebat pe Vasilevski despre familia sa. Dat fiind faptul că tatăl său era preot și prin aceasta un potențial "dușman al poporului," Vasilevski a răspuns că a încetat să mai aibă relații cu părinții încă din 1926. Stalin, surprins, i-a sugerat generalului să reia legăturile cu familia imediat, mai mult chiar, să-și ajute părinții cu orice ar fi avut nevoie.Vasilevski, pag.96.Constantine Pleshakov, Stalin's Folly, Houghton Mifflin Books, ISBN 0-618-36701-2, 2005, pag.55-56. (disponibil on line)
Al doilea război mondial De la începuturi până la Bătălia de la Moscova