Petru M. Câmpeanu (n. 1809 – d. 15 aprilie 1893, Miclăușeni, Iași) a fost un filolog, traducător român.
Biografie
Studii Petru M. Câmpeanu și-a făcut studiile de Drept și Filosofie la Universitatea din Pesta. În anul 1834 a obținut titlul de doctor în Filosofie cu teza Principia Philosophiae Universalis.
Activitate socio-profesională În august 1837 a ajuns în Moldova, iar pe 30 septembrie a fost instalat în postul de profesor la Academia Mihăileană, la Catedra de Filosofie, apoi cea a Legilor. A ținut prelegeri de Introducere în filosofie, de Gnoseologie și de Estetică, iar apoi și pe acelea de Logică, Psihologie și Antropologie. De la 19 noiembrie, la propunerea Epitropiei școlilor, a Început să predea Dreptul la clasa judiciară, prima formă a Facultății Juridice din Moldova. A predat cursuri de Drept roman, Drept natural și de Științe politice.
Preocupările de studierea și cultivare a limbii sunt încununate de Gramatica românească din 1848 și de publicarea unui Abecedar latin din anul 1847. A fost traducător, astfel, în perioada 1842-1847, a publicat traduceri de nuvele, povestiri, istorioare, foiletoane.
A fost ales membru al Comitetului academic, cenzor și inspector de studii, iar pe 10 septembrie 1871 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
În anul 1849, odată cu desființarea Academiei Mihăilene, Petru Câmpeanu a ales să se retragă din învățământ și să se retragă la moșia de la Miclăușeni - Iași a lui G.D. Sturdza.
Note
Bibliografie Costin Merișca, O personalitate uitată a culturii române: Petru M. Câmpeanu, micromonografie, Iași, Editura Junimea, 2002 Ionel Maftei (2000), Pesonalități ieșene. VIII. Iași: Trinitas
Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C Ilie Dan, Un vechi membru de onoare al Astrei
Categorie:Filologi români Categorie:Traducători români Categorie:Membri de onoare ai Academiei Române Categorie:Nașteri în 1809 Categorie:Decese în 1893