Theodor Dimitrie Speranția (n. 4 mai 1856, Onești, jud. Iași — d. 9 martie 1929, București, jud. Ilfov) a fost un scriitor și folclorist român, membru corespondent al Academiei Române din anul 1891.

Studii și carieră Theodor Dimitrie Speranția a urmat studiile Seminarului „Veniamin Costache” din Iași, nefiind finalizate. S-a dedicat studiului filosofiei și a devenit doctor în filosofie și litere în anul 1887 la Universitatea din Liège cu o teză despre teatrul antic.

După finalizarea studiilor universitare, Theodor Speranția a fost profesor de limba română la Colegiul Național „Matei Basarab” din București, Școala Normală de Institutori, Azilul „Elena Doamna” din București, Școala Superioară de Război din București (actuala Universitate Națională de Apărare „Carol I”) și profesor de literatură dramatică la Academia de Muzică și Artă Dramatică din București (actuala Universitate Națională de Muzică).

În plan literar, Theodor Speranția a scris și publicat în diverse stiluri: poezie, anecdote, basme, schițe, teatru, romane, povestiri pentru copii și fabule. De asemenea, a publicat cercetări despre folclorul românesc și studii istorico-literare despre Antioh Cantemir, Ienăchiță Văcărescu, Veniamin Costache, Anton Pann și Costache Negruzzi. În urma eforturilor întreprinse de către Theodor Speranția, în anul 1901 s-au pus bazele primului muzeu etnografic din București.

Theodor Speranția a avut o bogată activitate publicistică. În anul 1879 a înființat ziarul „Besarabia” alături de Nicolae Russel și frații Ioan Nădejde și Gheorghe Nădejde. De asemenea, a fost unul dintre fondatorii revistei „Contemporanul” și a activat în aceasta între anii 1881-1888. Ulterior, a mai publicat în „Revista nouă” și a editat „Amicul copiilor”.

A fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1891.

Opere Anecdote

Anecdote populare (3 volume, 1889-1893) Anecdote afumate (1898) Anecdote piperate (1903) Anecdote botezate (1903) Anecdote de post (1904) Anecdote nouă (1909) Anecdote marinate (1912) Anecdote împănate (1913) Anecdote cu minuni (1918) Anecdote cu noroc (1918) Anecdote ilustrate (1929)

Proză, schițe, amintiri

Popa cel de treabă (1894)

Teatru

Mama soacră (1894)

Povestiri pentru copii

Chițibuș cel drăguț (1930)

Romane

Feigheală (1902) Mă-nșeală (1921)

Studii

Fabula în genere și fabuliștii români în specie (1892) Introducere în literatura populară română (1904) Miorița și călușarii. Urme de la daci și alte studii de folclor (1914)

Lectură suplimentară

Crișan, Vasile. Enciclopedie Tribuna Oameni, fapte, locuri 1884-1918. Sibiu, Casa de Presă și Editură Tribuna, 2016, p. 173-174. ISBN 978-973-7749-96-3

Legături externe

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – S

Categorie:Scriitori români Categorie:Folcloriști români Categorie:Membri corespondenți ai Academiei Române Categorie:Nașteri în 1856 Categorie:Decese în 1929