Ion Caramitru (născut Ion-Horia-Leonida Caramitru;https://www.tnb.ro/uploads/documents/79/declaraie_de_avere_caramitru.pdf ) a fost un actor de teatru și film, regizor și politician român. A fost ministru al culturii între 1996 și 2000, în cabinetul Victor Ciorbea. A fost căsătorit cu actrița Micaela Caracaș și a avut trei băieți: Ștefan, Andrei și Matei Caramitru. A fost președinte al UNITER din 1990, iar începând cu anul 2005 a fost directorul Teatrului Național din București.

Biografie miniatura|Ion Caramitru în 2017

Primii ani și cariera în actorie S-a născut în București într-o familie de aromâni originari din Munții Pindului.Ion Caramitru, reales președinte al UNITER, 20 sept 2010, mediafax.ro, accesat la 21 septembrie 2010 Despre tatăl său, actorul spune că a stat aproape nouă ani, în trei etape, în închisoarea comunistă, sub acuzația de mic burghez, ascunzător de valori, după naționalizare.Evenimentul zilei - "Tinerețea lui Ion Caramitru: Am luat prima oară contact cu SECURITATEA la șapte ani și, ultima oară, acum șapte sau opt ani"

În 1960 s-a înscris la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, secția regie însă, chiar în acel an secția de regie se desființează astfel încât a rămas student la actorie, în ideea ca actoria îi va prinde bine atunci când va deveni regizor. Caramitru a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, clasa profesor Beate Fredanov, în 1964, debutând cu un an mai devreme la Teatrul Bulandra - cu rolul principal în Hamlet de William Shakespeare. Și-a continuat angajamentul la teatrul Bulandra un timp, jucând și în spectacole la Teatrul Național București și în diverse alte teatre.

Caramitru a fost protagonist într-o serie de producții teatrale ale unor regizori precum: Liviu Ciulei, Moni Ghelerter, Andrei Șerban, Silviu Purcărete, Sanda Manu, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu și Sică Alexandrescu (jucând în piese precum Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Moartea lui Danton de Georg Büchner, Oresteia de Eschil, Un tramvai numit dorință de Tennessee Williams, Mincinosul de Carlo Goldoni și în multe piese ale lui Shakespeare). Ca regizor de teatru, operă și operetă, Caramitru a pus în scenă lucrări de Frederick Loewe (My Fair Lady), Marin Sorescu (A treia țeapă), Benjamin Britten (Micul coșar), Aleksei Nikolaevici Arbuzov (Minciuna), și Shakespeare (Neguțătorul din Veneția); adaptările sale la La Tragédie de Carmen a lui Peter Brook și Eugene Onegin de Piotr Ilici Ceaikovski au fost găzduite de Grand Opera House din Belfast, Irlanda de Nord.

Caramitru a jucat în peste 40 de filme de lung metraj, făcându-și debutul cu un rol secundar în Pădurea spânzuraților în regia lui Ciulei (1964). Printre cele mai cunoscute roluri sunt Romache în Diminețile unui băiat cuminte (1966), Gheorghidiu în Între oglinzi paralele (1978), Ștefan Luchian în Luchian (1981) și Socrate în seria Liceenii (1985-1987). Pentru rolul din Luchian, regizat de Nicolae Mărgineanu, i-a fost decernat Premiul Special al Juriului în cadrul Festivalului Național al Filmului din 1984. Mai târziu, Caramitru a jucat roluri minore în filme străine: el a fost anarhist în 1991 în Kafka, Tatevski în Citizen X (1995), Zozimov în Mission: Impossible (1996), contele Fontana în Amen. (2002) și un imigrant bulgar în Irlanda în Adam & Paul (2004).

Pentru munca sa în stabilirea legăturilor culturale britanico-române, Caramitru a fost numit ofițer al Ordinului Imperiului Britanic. În 1997, ministerul culturii franceze i-a acordat titlul de Chevalier des Arts et des Lettres.

În mai 2005, el a câștigat concursul pentru funcția de director al Teatrului Național București, înlocuindu-l pe Dinu Săraru, pe care l-a condus până la moartea sa în septembrie 2021. Ca semn al aprecierii pentru întreaga sa activitate, în 2012 a primit o stea pe Aleea Celebrităților – Walk of Fame, din Piața Timpului din Bucuresti.

UNITER La 19 februarie 1990, odată cu constituirea Uniunii Teatrale Române — UNITER, Consiliul de conducere al acesteia l-a ales ca președinte pe Ion Caramitru. Gala UNITER, prezentată în fiecare an de Caramitru, este unul dintre cele mai importante evenimente culturale din România.Sursa de Vest - "Provocare de la Nicolae Robu pentru renumitul actor Ion Caramitru"

Cariera politică Revoluție Caramitru a intrat în viața politică ca oponent al regimului comunist în timpul Revoluției Române din 1989. La 22 decembrie 1989, după ce președintele Nicolae Ceaușescu a părăsit Bucureștiul, Caramitru și cunoscutul scriitor disident Mircea Dinescu s-au alăturat mulțimii care ocupa clădirea Televiziunii Române ajungând un personaj central al Revoluției în direct, anunțând căderea regimului Ceaușescu.Stoenescu

Un zvon popular care a circulat imediat spunea că, fără să știe că a fost filmat, Caramitru i s-a adresat lui Dinescu spunând: "Mircea, fă-te că lucrezi!"; această versiune a evenimentelor poate să fi început ca o defăimare de către adversarii politici, cu scopul de a indica faptul că Revoluția era un front atent pus în scenă pentru o lovitură de stat.Preda; Stoenescu Potrivit cercetării lui Alex Mihai Stoenescu, în ciuda faptului că a trecut în folclorul contemporan, o astfel de expresie nu a fost rostită; în schimb, cuvintele folosite au fost "Mircea, arată că lucrezi", la care Dinescu a răspuns "La un apel" ("[Lucrez] la un apel [către popor]") - indicând mai degrabă nepregătirea lor și preocuparea lor de a redacta rapid un document adecvat.

Între 9 februarie și 20 mai 1990 a fost vicepreședinte al Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN).

FSN și CDR A fost membru al Frontului Salvării Naționale (FSN), guvernul format în jurul lui Ion Iliescu, unde a fost responsabil de Cultură. După alegerile din 1990, când FSN a devenit un partid politic, s-a retras în semn de protest, argumentând că gruparea Iliescu încerca să folosească puterea executivă și prestigiul pentru a monopoliza puterea (gestul a fost precedat de demisia altor intelectualii prezenți în Consiliul FSN, inclusiv Doina Cornea și Ana Blandiana).Bozóki; Roșca Stănescu Deja membru al Alianței Civice, s-a alăturat Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat, care s-a angajat în opoziție față de FSN și a devenit ministru al Culturii după ce coaliția CDR a câștigat alegerile din 1996, în guvernele Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu.

În urma înfrângerii la alegerile din 2000 și a dezbinării partidului, el a rămas membru al unei aripi PNȚ, Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD). Caramitru s-a opus liderului PPCD Gheorghe Ciuhandu pe mai multe motive, printre care fuziunea cu Uniunea pentru Reconstrucția României;"Caramitru se cere..." a susținut o reconciliere cu fostul președinte Constantinescu, și s-a numărat printre membrii PPCD care s-au declarat alarmați de posibilitatea ca Ioan Talpeș să se alăture partidului (Talpeș, care a părăsit PSD, a fost șef al Serviciului de Informații Externe al României în perioada 1992-1997).Brăileanu, "Țărănistul Ioan Talpeș" În februarie 2006, el și-a dat demisia ca vicepreședinte al PPCD.

Alte cauze În 2003, argumentând că acordarea diplomelor și privilegiilor revoluționare devenise un instrument de corupție, Caramitru împreună cu alți revoluționari și disidenți (Victor Rebengiuc, Dan Pavel, Radu Filipescu și Costică Canacheu) au format organizația non-guvernamentală Asociației revoluționarilor fără privilegii.Brăileanu, "Disidență...".

Figură remarcabilă în cadrul comunității aromâne, Caramitru a reînființat Societatea de Cultură Macedo-Română, care este în prezent implicată într-o dezbatere cu Comunitatea Aromână din România (CAR): Caramitru și suporterii lui susțin că aromânii sunt o ramură a românilor, în timp ce CAR susține recunoașterea lor ca minoritate etnică (cu reprezentare automată în Parlamentul României).Herța

În 2006, în timpul vizitei în Moldova, Caramitru a susținut că Moldova este încă o parte a României, acest lucru ducând la un conflict diplomatic între România și Moldova, iar Caramitru a fost declarat persona non grata în Moldova."Autoritățile Moldovei acuză din nou România", BBC, 5 December 2006"Caramitru: „Băsescu ar trebui să-i răspundă lui Voronin”", Evenimentul Zilei, 13 April 2009

În contextul pandemiei de COVID-19, a susținut informal campania de vaccinare a populației României. S-a vaccinat în 2021 și a declarat că „cei care anunță că nu fac vaccinul sunt niște oameni lipsiți de logică sau au alte interese”.Ion Caramitru s-a vaccinat împotriva COVID-19: „Cei care anunță că nu fac vaccinul sunt niște oameni lipsiți de logică sau au alte interese” În luna mai 2021, Teatrul Național, condus de Ion Caramitru a organizat spectacolul Dineu cu proști, la care au fost acceptați doar spectatori vaccinați.Primul spectacol-pilot la Teatrul Național București. Doar cei vaccinați au avut acces, Stirile ProTV, 16 mai 2021 Acest eveniment a stârnit o manifestație în fața Teatrului Național în care instituția a fost acuzată de discriminare de către protestatarii cu mesaje anti-vaccinare.Viorel Tudorache, Dumitru Anghelescu - Protest antivaccinare vizavi de TNB, unde avea loc o piesă de teatru doar cu spectatori imunizați Citește întreaga știre: Protest antivaccinare vizavi de TNB, unde avea loc o piesă de teatru doar cu spectatori imunizați, Libertatea, 15 mai 2021

Teatrografie Actor

Hamlet - „Hamlet” de William Shakespeare, regia Costache Antoniu, Studioul Casandra, 1963 Profesorul - „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, regia Costache Antoniu, Studioul Casandra, 1964 Eminescu - „Eminescu” de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu, 1964 Perdican - „Să nu te joci cu dragostea” de Alfred de Musset, regia Moni Ghelerter, 1964 Mircea Basarab - „Vicarul” de Alexandru Davila, regia Sică Alexandrescu, 1965 Vânzător de ziare - „Un tramvai numit dorință” de Tennessee Williams, regia Liviu Ciulei, 1965 Herault - „Moartea lui Danton” de Georg Büchner, regia Liviu Ciulei, 1966 Bota - „Procesul Horia” de Alexandru Voitin, regia Liviu Ciulei, 1967 Romeo - „Romeo și Julieta” de William Shakespeare, regia Val Mugur, 1967 Cezar - „Iulius Cezar” de William Shakespeare, regia Andrei Șerban, 1968 Malcolm - „Macbeth” de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1968 Tommy - „Photo Finish” de Peter Ustinov, regia Petre Sava Băleanu, 1969 Leonce - „Leonce și Lena” de Georg Büchner, regia Liviu Ciulei, 1970 Lelio - „Mincinosul” de Carlo Goldoni, regia Sanda Manu, 1971 Riccardo - „Vicarul” de Rolf Hochhuth, regia Radu Penciulescu, 1972 Feste - „A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare, regie colectivă, 1973 Bacon - „Elisabeta I” de Paul Foster, regia Liviu Ciulei, 1974 Actorul - „Azilul de noapte” de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei, 1975 Pașa din Vidin - „Răceala” de Marin Sorescu, regia Dan Micu, 1977 Ferdinand - „Furtuna” de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1978 Pericle - „Pericle” de William Shakespeare, regia Dinu Cernescu, 1981 Hamlet - „Hamlet” de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, 1985 Cotrone - „Uriașii munților” de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu, 1987 Lelio - „Teatrul comic” de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcărete, 1992 Creon - „Antigona” de Sofocle, regia Alexandru Tocilescu, 1993 Iuri Zvonariov - „Sorry” de Aleksandr Galin, regia Yuriy Kordonskiy, 2003 Regizorul - „Șase personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello, regia Liviu Ciulei, 2005 „Dialoguri și fantezii în jazz” - spectacol de poezie și muzică alături de Johnny Răducanu, 2006 Eduard al III-lea - „Eduard al III-lea” de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, 2008 Macbeth - „Macbeth” de William Shakespeare, regia Radu Penciulescu (11.04.2011) Pierre - „Dineu cu proști” de Francis Veber, regia Ion Caramitru, 2012 Prospero - „Furtuna” după William Shakespeare, regia Alexander Morfov, 2014 Viktor Rizenghevici - „UFO” de Ivan Vyrypaev, regia Bobi Pricop, 2017 Shylock - „Neguțătorul din Veneția” de William Shakespeare, regia Alexander Morfov, 2019

Regizor

Amintiri de Alexei Arbuzov