Leopard

Leopardul (Panthera pardus) este una dintre cele cinci specii existente din genul Panthera, membru al familiei Felidae. Arealul său de răspândire este Africa sub-sahariană, unele părți din Asia de vest și centrală, Rusia de sud și subcontinentul indian până în Asia de sud-est și de est. Este listat ca „Vulnerabil” pe Lista Roșie a IUCN, deoarece populațiile de leoparzi sunt amenințate de pierderea și fragmentarea habitatului și sunt în scădere în mari părți ale arealului global. Leopardul este considerat dispărut local în Hong Kong, Singapore, Coreea de Sud, Iordania, Maroc, Togo, Emiratele Arabe Unite, Uzbekistan, Liban, Mauritania, Kuweit, Siria, Libia, Tunisia și cel mai probabil în Coreea de Nord, Gambia, Laos, Lesotho, Tajikistan, Vietnam și Israel. Înregistrările contemporane sugerează că leopardul apare în doar 25% din arealul său global istoric.

În comparație cu alte feline sălbatice, leopardul are picioare relativ scurte și un corp lung cu un craniu mare. Blana sa este marcată cu pete. Are un aspect asemănător cu jaguarul (Panthera onca), dar are un fizic mai mic, mai ușor, iar petele sale sunt în general mai mici. Leopardul se distinge prin blana sa bine camuflată, comportamentul oportunist de vânătoare, dieta largă, puterea și capacitatea sa de a se adapta la o varietate de habitate, de la pădure tropicală la stepă, inclusiv zone aride și montane. Poate alerga cu viteze de până la 58 km/h. Cele mai vechi fosile de leopard cunoscute în Europa au o vechime estimată de 600.000 de ani, datând de la sfârșitul Pleistocenului timpuriu. Fosile de leopard au fost găsite și în Japonia și Sumatra.

Este inclus în Lista roșie a IUCN ca fiind vulnerabil, deoarece populațiile de leoparzi sunt amenințate de pierderea și fragmentarea habitatului și sunt în declin în mari părți ale arealului global. Leoparzii au avut roluri culturale în Grecia antică, în Africa de vest și în cultura occidentală modernă. Pieile de leopard au fost populare în modă.

Etimologie Numele englezesc „leopard” provine din franțuzescul léopard, care derivă din latinescul leopardus și grecescul λέοπάρδος/leopardos. Leopardos ar putea fi un compus din λέων (leōn), care înseamnă leu, și πάρδος (pardos), adică pătat. Cuvântul λέοπάρδος se referea inițial la ghepard (Acinonyx jubatus).

„Panteră” este un alt nume comun, derivat din latină: pantera și greaca veche: πάνθηρ (pánthēr); Denumirea generică Panthera își are originea în latină: panthera, care se referă la o plasă de vânătoare pentru prinderea fiarelor sălbatice și care erau folosite de romani în lupte.

Caracteristici

Blana leopardului este în general moale și groasă, fiind în special mai moale pe burtă decât pe spate. Culoarea variază între indivizi de la gălbui-pal la auriu-închis, cu pete întunecate grupate în rozete. Pântecul său este albicios, iar coada inelată este mai scurtă decât corpul. Pupilele sale sunt rotunde. Leoparzii care trăiesc în regiunile aride sunt de culoare crem-pal, gălbui până la galben-maroniu deschis; cei care trăiesc în păduri și munți sunt mult mai întunecați și cu auriu închis. Petele se estompează înspre burta albă și spre interiorul și părțile inferioare ale picioarelor. Rozetele sunt circulare la populațiile de leoparzi din Africa de est, tind să fie pătrate în Africa de sud și mai mari la populațiile de leoparzi din Asia. Blana tinde să fie cenușie în climatele mai reci și auriu-închis în habitatele pădurilor tropicale. Modelul rozetelor este unic pentru fiecare individ. Acest model este considerat a fi o adaptare la vegetația densă cu umbre neregulate, unde servește drept camuflaj.

Coada cu vârful alb are o lungime de aproximativ 60–100 cm, albă dedesubt și cu pete care formează benzi incomplete spre capătul cozii. Puii au blana lânoasă și par a fi de culoare închisă datorită petelor dense. Rozetele leopardului diferă de cele ale jaguarului (Panthera onca), care sunt mai închise la culoare și cu pete mai mici în interior.

Dimensiune și greutate Leopardul este o felină zveltă și musculoasă, cu membre relativ scurte și un cap lat. Este dimorf din punct de vedere sexual, masculii fiind mai mari și mai grei decât femelele. Este musculos, cu membre relativ scurte și cap lat. Masculii au o înălțime de 60–70 cm la nivelul umărului, în timp ce femelele au 57–64 cm. Lungimea capului și a corpului variază între 90 și 196 cm cu o coadă lungă de 66 până la 102 cm. Dimensiunile variază în funcție de zona geografică. Masculii cântăresc 37–90 kg, iar femelele 28–60 kg. Ocazional, masculii mari pot ajunge până la 91 kg. Leoparzii din provincia Cape din Africa de Sud sunt în general mai mici, masculii ajungând la numai 20–45 kg. Greutatea maximă înregistrată a unui leopard sălbatic din Africa de Sud a fost de aproximativ 96 kg, iar acesta măsura 262 cm. În 2016, un leopard indian ucis în Himachal Pradesh măsura 261 cm și avea o greutate estimată de 78,5 kg; a fost probabil cel mai mare leopard sălbatic cunoscut din India.

Cel mai mare craniu înregistrat al unui leopard a fost găsit în India în 1920 și măsura 28 cm în lungime bazală, 20 cm în lățime și cântărea 1 kg. Craniul unui leopard african măsura 28,6 cm în lungime bazală și 18 cm în lățime și cântărea 790 g.

Cap Capul femelelor este de talie medie, la masculi, dimpotrivă, capul este adesea robust până la masiv. Lungimea craniului la masculi variază de obicei între 18 și 26 cm și la femele între 16 și 21 cm.Stein și Hayssen 2013, p. 34.Heptner și Sludskii 1992, p. 220. Craniile masculine au o creastă sagitală bine dezvoltată, care este de obicei aproape absentă la femele.Sunquist și Sunquist 2002, p. 319. Cel mai mare craniu de leopard a fost înregistrat în India în 1920 și a măsurat 28 cm în lungime bazală, 20 cm în lățime și a cântărit 1 kg. Craniul unui leopard african a măsurat 28,58 cm în lungime bazală și 18,1 cm în lățime și cântărea 0,79 kg.

Leoparzii au același număr de dinți ca majoritatea celorlalți membri ai familiei Felidae, cu toate acestea, primul dinte molar superior poate lipsi uneori, astfel încât numărul total poate varia de la 26 la 30.Mazák 1980, p. 29.Sunquist și Sunquist 2002, p. 6. Caninii sunt relativ masivi, cu o bază largă (aproximativ jumătate din lungime) pentru a minimiza posibilitatea de rupere. Lungimea gingiilor care ies din caninul superior variază de obicei între 25 și 37 mm. Limba conține papile ascuțite, care ajută la separarea cărnii prăzii de os.

Taxonomie În 1758, Carl Linnaeus a propus denumirea științifică de Felis pardus. Numele generic Panthera a fost folosit pentru prima dată de Lorenz Oken în 1816, care a inclus toate felinele pătate în acest grup. Clasificarea lui Oken nu a fost acceptată pe scară largă, iar Felis sau Leopardus au fost folosite ca nume generice până la începutul secolului al XX-lea.

Leopardul a fost desemnat ca specia tip a Panthera de Joel Asaph Allen în 1902. În 1917, Reginald Innes Pocock a inclus în Panthera și tigrul (P. tigris), leul (P. leo) și jaguarul (P. onca).

Subspecii În urma primei descrieri a lui Linnaeus, între 1794 și 1956, naturaliștii au propus 27 de subspecii de leoparzi. Din 1996, doar opt subspecii au fost considerate valide pe baza analizei mitocondriale. Analizele ulterioare au relevat o a noua subspecie valabilă, leopardul arab.

În 2017, grupul operativ de clasificare a felinelor a recunoscut următoarele opt subspecii ca taxoni valizi:

Subspecie Distribuție ImagineLeopardul african (P. p. pardus) Este cea mai răspândită subspecie de leopard și este originară din Africa Subsahariană.Leopardul indian (P. p. fusca) Este originar din subcontinentul indian, Myanmar și sudul Tibetului.Leopardul de Java (P. p. melas) Este originar din Java în Indonezia și este considerat în pericol critic de dispariție.Leopardul arab (P. p. nimr) Este originar din Peninsula Arabică, dar considerat extinct local în Peninsula Sinai. Este cea mai mică subspecie de leopard.Leopardul persan (P. p. tulliana) Este originar din estul Turciei, Caucaz, sudul Rusiei, Podișul Iranului și Hindu Kush. Este considerat pe cale de dispariție.

Populația de leoparzi din Balochistan a evoluat posibil în sudul Iranului, Afganistanului și Pakistanului, fiind separată de populația nordică de deșerturile Dasht-e Kavir și Dasht-e Lut.Leopardul de Amur (P. p. orientalis) Este originar din Orientul Îndepărtat al Rusiei și din nordul Chinei, dar este extinct local în peninsula coreeană.Leopardul de Indochina (P. p. delacouri) Este originar din Asia de sud-est continentală și din China de sudLeopardul de Sri Lanka (P. p. kotiya) Este originar din Sri Lanka.

Rezultatele unei analize a varianței moleculare a 182 de exemplare de muzeu de leoparzi africani au arătat că unii leoparzi africani prezintă diferențe genetice mai mari decât subspeciile de leopard asiatic.

Evoluție

Rezultatele studiilor filogenetice bazate pe analiza nDNA și mtDNA au arătat că ultimul strămoș comun al genurilor Panthera și Neofelis se crede că a trăit cu aproximativ 6,37 milioane de ani în urmă. Neofelis s-a despărțit cu aproximativ 8,66 milioane de ani în urmă de linia Panthera. Tigrul s-a despărțit cu aproximativ 6,55 milioane de ani în urmă, urmat de leopardul zăpezilor în urmă cu aproximativ 4,63 milioane de ani și leopard cu aproximativ 4,35 milioane de ani în urmă.

Rezultatele unei analize filogenetice a secrețiilor chimice la feline au indicat că leopardul este strâns înrudit cu leul. Originea geografică a Panthera este cel mai probabil nordul Asiei centrale. Clada leopard-leu a fost distribuită în Palearctica asiatică și africană cel puțin încă de la începutul Pliocenului. Clada leopard-leu s-a separat cu 3,1–1,95 milioane de ani în urmă. În plus, un studiu din 2016 a arătat că genomurile mitocondriale ale leopardului, leului și leopardului de zăpadă sunt mai asemănătoare între ele decât genomul lor nuclear, indicând faptul că strămoșii lor s-au încrucișat cu leopardul de zăpadă la un moment dat în evoluția lor.

Fosile ale strămoșilor leoparzilor au fost descoperite în Africa de est și Asia de sud, datând din Pleistocen, acum 2–3,5 milioane de ani în urmă. Se sugerează că leopardul modern a evoluat în Africa cu aproximativ 0,5 până la 0,8 milioane de ani în urmă și că a radiat în Asia cu aproximativ 0,2 și 0,3 milioane de ani în urmă. Dinții fosili de felină adunați în Padang Highlands din Sumatra au fost atribuiți ca aparținând leopardului. De atunci s-a emis ipoteza că leopardul a dispărut de pe insulă din cauza erupției Toba cu aproximativ 75.000 de ani în urmă, și din cauza competiției cu leopardul Neofelis diardi și cu câinele sălbatic asiatic (Cuon alpinus).

În Europa, leopardul a apărut cel puțin încă din Pleistocen. Oase și dinți fosile asemănătoare leopardului datând posibil din Pliocen au fost excavate în Perrier în Franța, la nord-est de Londra și în Valdarno, Italia. Până în 1940, fosile similare care datează din Pleistocen au fost excavate mai ales în loess și peșteri din 40 de situri din Europa, inclusiv Peștera Furninha de lângă Lisabona, Peșterile Genista din Gibraltar și provincia Santander din nordul Spaniei, în mai multe situri din Franța, Elveția, Italia, Austria, Germania, în nord până la Derby în Anglia, în est până la Přerov în Republica Cehă și Baranya în sudul Ungariei. Cele mai vechi fosile de leopard excavate în Europa au aproximativ 600.000 de ani și au fost găsite în Grotte du Vallonnet din Franța și lângă Mauer în Germania.

Au fost propuse patru subspecii de leopard din Pleistocenul european. P. p. begoueni de la începutul Pleistocenului timpuriu a fost înlocuit cu aproximativ 0,6 milioane de ani în urmă cu P. p. sickenbergi, care la rândul său a fost înlocuit de P. p. antiqua cu aproximativ 0,3 milioane de ani în urmă. Cel mai recent, P. p. spelaea, a apărut la începutul Pleistocenului târziu și a supraviețuit până acum aproximativ 24.000 de ani în mai multe părți ale Europei. Fosile de leopard datând din Pleistocen au fost, de asemenea, săpate în arhipelagul japonez.

Distribuție și habitat