miniatura|Acest simbol reprezintă conceptul de transparență administrativă, care descrie comportamentul unei organizații într-un mod care permite accesul la bazele de date ale organizației, cum ar fi: comportamentul financiar, protocoalele, statisticile, reglementările și legile, memorandumurile, ședințele deschise și procedurile. Transparența în comportament reprezintă un mod de a acționa care le permite celorlalți să vadă cu ușurință ce acțiuni sunt întreprinse. Ca etică ce cuprinde știința, ingineria, și științele umaniste, transparența implică , comunicare și responsabilitate (responsabilizare).
Transparența este practicată în companii, organizații, administrații și comunități. De exemplu, într-o relație de afaceri, un agent transparent va clarifica comisioanele încă de la început, astfel încât să nu existe surprize mai târziu. Acest lucru este opusul ascunderii informațiilor, comportament considerat „netransparent”. Un alt exemplu practic de transparență este momentul în care un casier dă restul după o vânzare; acesta oferă un document de tranzacție pentru articolele achiziționate (de exemplu, un bon fiscal) și numără restul în fața clientului.
Termenul este adesea utilizat în politică într-un sens metaforic al termenului similar din optică: un obiect transparent este acel obiect care lasă să se vadă clar conturul și detaliile obiectelor aflate de partea opusă. Cerința de transparență este adresată în scopul primirii de informații, deschidere, comunicare și evaluare. În strânsă legătură cu cerința pentru o politică transparentă este cerința unei transparențe în administrație.
În securitatea informației, transparența are un sens aproape opus: înseamnă menținerea ascunsă a mecanismelor subiacente și arcane, pentru a nu obstacola funcția dorită. Aceasta se referă în principal la mecanismele de securitate care sunt în mod intenționat nedetectabile sau ascunse vederii. Exemplele includ ascunderea utilitarelor și instrumentelor de care utilizatorul nu are nevoie pentru a-și face treaba, cum ar fi menținerea ascunsă a operațiunilor de reautentificare de la distanță ale protocolului (CHAP).
Salarizare În Norvegia și în Suedia, autoritățile fiscale eliberează anual „skattelister” (sau „”), adică liste fiscale; înregistrări oficiale care arată venitul anual și averea generală a aproape tuturor contribuabililor.
Reglementările din Hong Kong impun băncilor să-și enumere salariații de top – fără a le dezvălui numele – pe categorii de salarizare.
În 2009, guvernul spaniol a lansat pentru prima dată informații despre averea netă a fiecărui membru al cabinetului, însă datele despre cetățenii obișnuiți rămân private. În prezent, oficialii aleși trebuie să își declare averea netă anual.
O normă nescrisă impune politicienilor americani să își publice declarațiile fiscale, în special celor care candidează pentru funcția de președinte. În timpul campaniei prezidențiale din 2016, , încălcând un obicei vechi de 47 de ani, dar a fost totuși ales.
Management miniatura|Studenții de la protestează în favoarea transparenței în administrația școlii, în anul 2010. Transparența radicală este o metodă de management în care aproape toate deciziile sunt luate în mod public. Toate proiectele de documente, toate argumentele pro și contra unei propuneri, toate deciziile finale și procesul decizional în sine sunt făcute publice și rămân arhivate public. Această abordare a câștigat popularitate odată cu dezvoltarea Internetului. Preview. Două exemple de organizații care folosesc acest stil sunt comunitatea Linux și .
, o formă de transparență radicală, reprezintă conceptul de eliminare a tuturor barierelor din calea accesului public liber și facil la informațiile corporative, precum și la legile, regulile și procesele care facilitează și protejează persoanele și corporațiile ce se alătură, dezvoltă și îmbunătățesc acest proces.
În 2025, din Austria a argumentat că s-au comis erori prin faptul că nu s-a acordat nici , nici organismului de reglementare acces deplin la contractele de gaze convenite între OMV și compania rusă Gazprom în anul 2006.
Organizații neguvernamentale Responsabilitatea și transparența sunt deosebit de importante pentru organizațiile neguvernamentale (ONG-uri). Având în vedere responsabilitățile lor față de părțile interesate — inclusiv donatori, sponsori, beneficiari ai programelor, personal, state și publicul larg —, se consideră că aceste valori sunt chiar mai importante pentru ele decât pentru întreprinderile comerciale. Preview. Cu toate acestea, s-a constatat adesea că tocmai aceste valori lipsesc în cadrul unor ONG-uri.
Carta Internațională a Responsabilității ONG-urilor (INGO Accountability Charter), asociată cu Global Reporting Initiative, documentează angajamentul ONG-urilor internaționale membre față de responsabilitate și transparență, impunându-le, printre altele, să prezinte un raport anual. Semnată în 2006 de 11 ONG-uri active în domeniul drepturilor omului și asistenței umanitare, această cartă a fost numită „prima cartă globală de responsabilitate pentru sectorul nonprofit”. În 1997, a creat o Cartă a ONG-urilor, un ce cuprindea angajamentul față de responsabilitate și transparență.
Mass-media
Transparența mass-media se referă la determinarea modului în care și a motivelor pentru care informațiile sunt transmise prin diferite mijloace.
Dacă mass-media și publicul cunosc tot ceea ce se întâmplă în cadrul autorităților și al administrațiilor locale, vor apărea numeroase întrebări, proteste și sugestii din partea acestora. Oamenii interesați de o anumită problemă vor încerca să influențeze deciziile. Transparența creează o participare zilnică a presei și a opiniei publice la procesele politice. Un instrument utilizat pentru creșterea acestei participări cotidiene este legislația privind și solicitările formulate în baza ei. Democrația modernă se bazează pe o astfel de participare a cetățenilor și a presei.
Pentru oricine este interesat, există numeroase căi prin care se pot influența deciziile de la toate nivelurile societății.
Politică thumb|O placă comemorativă din 2011 care recunoaște municipalitatea pentru „eforturile sale în promovarea principiilor de responsabilitate și transparență în ”. Dreptul și mijloacele de a examina procesul de luare a deciziilor sunt cunoscute sub numele de transparență. În politică, transparența este utilizată ca mijloc de a trage la răspundere oficialii publici și de a combate corupția politică. Atunci când ședințele unui guvern sunt deschise presei și publicului, când bugetele pot fi revizuite de oricine, iar legile și deciziile sunt deschise dezbaterii, acel sistem este considerat transparent. Cu toate acestea, nu este pe deplin clar dacă acest lucru oferă într-adevăr mai puține ocazii autorităților de a abuza de sistem în propriul interes. Pdf.
Deoarece termenii amintiți au o însemnătate centrală pentru funcționarea unei democrații, lipsa transparenței se poate întâlni în special în sistemele dictatoriale. Atunci când autoritățile militare sau serviciile secrete clasifică planurile lor ca fiind secrete, transparența este absentă. Acest lucru poate fi privit fie pozitiv, fie negativ: pozitiv în sensul creșterii siguranței naționale și negativ, deoarece poate conduce la corupție, pierderea controlului sau, în cazuri extreme, la o dictatură militară.
În timp ce o democrație liberală poate funcționa uneori ca o plutocrație, unde deciziile se iau în spatele ușilor închise, iar oamenii au puține posibilități de a influența politica între alegeri, o democrație participativă este mult mai strâns conectată cu voința poporului. Democrația participativă, clădită pe transparență și implicare zilnică, a fost utilizată oficial în Europa de Nord timp de decenii. În Suedia, a devenit lege încă din anul 1766. Acest ideal a fost adoptat ulterior ca obiectiv de restul Uniunii Europene, ducând la măsuri precum și legile pentru transparența activităților de lobby.
Pentru a promova transparența în politică, , Paul van Buitenen () și Ashley Mote au decis în 2005 să coopereze sub numele de Platforma pentru Transparență (PfT). Organizații similare care promovează transparența sunt Transparency International și .
O mișcare politică recentă apărută în strânsă legătură cu cererile de transparență este Partidul Piraților, o denumire purtată de mai multe partide politice din diferite țări care militează pentru libertatea informației, democrația directă, neutralitatea rețelei și partajarea gratuită a cunoștințelor.
Cultura online Cultura secolului al XXI-lea permite un nivel de transparență publică mai ridicat ca niciodată și, în multe cazuri, chiar îl impune. Tehnologia modernă și schimbările culturale asociate au modificat modul în care funcționează guvernele (vezi WikiLeaks), ce informații pot afla oamenii unii despre alții și capacitatea politicienilor de a rămâne în funcție dacă sunt implicați în . Din cauza revoluției digitale, oamenii nu mai dețin un control strict asupra a ceea ce constituie informație publică, fapt ce creează o tensiune constantă între valorile transparenței și cele ale vieții private.
Cercetare Cercetarea științifică din orice disciplină academică poate fi, de asemenea, etichetată ca (parțial) transparentă (sau cercetare deschisă) dacă unele sau toate aspectele relevante ale cercetării sunt deschise în sensul open source, acces deschis și date deschise facilitând astfel și responsabilizarea cercetătorilor care au efectuat cercetarea, precum și ei de către alții interesați de problemele abordate.
Unii matematicieni și oamenii de știință sunt critici în ceea ce privește utilizarea software-ului matematic proprietar, cum ar fi , pentru demonstrațiile matematice, deoarece acestea nu oferă transparență și, prin urmare, nu sunt verificabile. Software-ul open source, cum ar fi SageMath, își propune să rezolve această problemă.
Tehnologie În lumea software-ului, software-ul open source se referă la crearea de programe la care accesul la codul sursă subiacent este disponibil în mod gratuit. Acest lucru permite utilizarea, studierea și modificarea programului fără restricții.
În securitatea informatică, există o dezbatere continuă cu privire la meritele relative ale (full disclosure) a vulnerabilităților de securitate, spre deosebire de abordarea bazată pe (security-by-obscurity).
Există, de asemenea, un sens diferit (poate chiar opus) al , prin care un sistem, după ce suferă o modificare, își păstrează pe cât posibil interfața externă anterioară, schimbându-și doar comportamentul intern. Altfel spus, o schimbare în sistem este transparentă pentru utilizatori dacă aceștia nici nu o observă.
Sport Sportul a devenit o afacere globală în ultimul secol, iar în acest domeniu inițiativele care variază de la testarea antidoping obligatorie până la combaterea corupției conexe câștigă teren, bazându-se pe modelele de activitate transparentă din alte sectoare.
Critici Sigmund Freud, urmând linia lui Friedrich Nietzsche („Despre adevăr și minciună în sens extramoral”), a argumentat în mod regulat că transparența totală este imposibilă din cauza funcției de ocultare pe care o are .
Printre lucrările filosofice și literare care au examinat ideea de transparență se numără de Michel Foucault sau de David Brin. Filosofiul și teoreticianul media german , în lucrarea sa din 2012 Transparenzgesellschaft („Societatea transparenței”), vede transparența ca pe o normă culturală creată de forțele pieței neolibere, pe care o definește ca pe o pornire nesățioasă spre dezvăluirea voluntară ce frizează pornograficul. Conform lui Han, dictatele transparenței impun un sistem totalitar al deschiderii, în detrimentul altor valori sociale precum rușinea, secretul și încrederea. El a fost criticat pentru conceptele sale, deoarece acestea ar lăsa loc politicii corupte, dar și pentru că face trimitere la filosoful antidemocratic Carl Schmitt.