Constantin Boerescu () a fost un jurist, profesor universitar și om politic român. Membru al Partidului Conservator, a ocupat în repetate rânduri funcții ministeriale și parlamentare. A avut un rol în procesul de organizare instituțională a statului român modern după Unirea Principatelor și a participat la elaborarea Constituției din 1866. De-a lungul carierei sale a deținut mai multe portofolii ministeriale și a exercitat funcția de președinte al Senatului de trei ori.
Biografie Constantin Boerescu s-a născut în anul 1836, la București, fiind fiul pitarului Costache Boerescu și fratele mai mic al lui Vasile Boerescu. A urmat studiile la Colegiul „Sfântul Sava” din București, perioadă în care a realizat și primele sale lucrări literare. În anul 1856 a plecat la Paris, unde a studiat dreptul și a obținut titlul de doctor. În timpul șederii sale în Franța s-a pronunțat în favoarea unirii Principatelor Române, susținând această cauză în scrieri publicate.
După revenirea în țară, a fost numit profesor de drept civil la Universitatea din București, funcție pe care a exercitat-o între 14 ianuarie 1863 și 1 octombrie 1894. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza a intrat în viața politică, fiind ales deputat în Adunarea Electivă în anul 1865. La 17 decembrie 1865 a fost numit efor avocat al Ministerului de Finanțe.
Boerescu a aderat ulterior la gruparea conservatoare, devenind unul dintre membrii de seamă ai Partidului Conservator. A fost ales deputat în Adunarea Constituantă din 1866 și a reprezentat în repetate rânduri diferite circumscripții în Parlament, activând ca deputat din 1869 și ca senator din 1888. În cadrul activității sale guvernamentale a ocupat funcția de ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice între 29 martie și 3 noiembrie 1889.
În timpul campaniei pentru alegerile legislative din aprilie 1875, Boerescu s-a alăturat unei grupări conservatoare dizidente constituite în jurul lui Dimitrie Ghica și Constantin Blaremberg. Gruparea, denumită „Partida Liberal-Conservatoare”, urmărea realizarea unei înțelegeri cu opoziția liberală împotriva guvernului conservator condus de Lascăr Catargiu. Boerescu s-a numărat printre membrii secretariatului acestei grupări, alături de Vasile Hristopol, Ion Lahovary și Grigore Păucescu. Inițiativa a fost criticată de presa conservatoare apropiată guvernului, care a prezentat-o drept o amenințare la adresa unității partidului.
Casa Cesianu-Boerescu Boerescu s-a aflat printre susținătorii inițiativelor culturale ale epocii și a contribuit la constituirea Societății Culturale „Ateneul Român". Reședința sa din București, ridicată în anii 1870 după planurile arhitectului Filip Xenopol (fiul lui A.D. Xenopol), era amplasată în apropierea locului unde a fost construit ulterior Ateneul.
Imobilul construit pentru Boerescu a rămas locuință particulară până în 1911, cunoscută sub denumirea de Casa Cesianu-Boerescu. În perioada următoare a găzduit un club agricol, iar din 1923 a funcționat sub denumirea de Restaurantul Cina. În 1948 clădirea a fost naționalizată și a continuat să fie utilizată ca restaurant și cantină publică. Deși a suferit modificări și recompartimentări în cursul secolului al XX-lea, edificiul a păstrat numeroase elemente arhitecturale originale. În 1921, ansamblul a fost extins prin construirea unui corp secundar destinat funcțiunilor auxiliare, proiectat de arhitectul Leopold Schindl.
Lucrări
Note
Bibliografie
Legături externe
Constantin Boerescu www.senat.ro. Accesat în 13 iunie 2026.
Categorie:Nașteri în 1836 Categorie:Decese în 1908 Categorie:Politicieni din București Categorie:Președinți ai Senatului României