Albania

Albania (în ), oficial denumită Republica Albania (în ; ; în dialectul Gheg: Republika e Shqipnísë), este un stat suveran din sud-estul Europei. Se învecinează cu Muntenegru la nord-vest, cu Kosovo la nord-est, cu Macedonia de Nord la est și cu Grecia la sud și sud-est. Are ieșire la Marea Adriatică spre vest, și la Marea Ionică spre sud-vest. Se află la mai puțin de de Italia, de care o desparte strâmtoarea Otranto ce leagă Marea Adriatică de Marea Ionică. Albania este membră a ONU, NATO, a OSCE, a Consiliului Europei, a Organizației Mondiale a Comerțului, a Organizației pentru Cooperare Islamică și unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Mediteranei. Albania este recunoscută din ianuarie 2003 drept potențial candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană, și și-a depus oficial candidatura pentru aderare la 28 aprilie 2009.

Albania este o democrație parlamentară, cu economie în tranziție către economia de piață. Capitala Albaniei, Tirana, este locuită de 421.286 dintre cei 2.831.741 de locuitori. Reformele economice au deschis țara către investițiile străine, în special în domeniul dezvoltării energetice și a infrastructurii de transport.Reports: Poverty Decreases In Albania After Years Of Growth.Dow Jones Newswires, 201-938-5500 201-938-5500 201-938-5500. Nasdaq.comAlbania plans to build three hydropower plants.People's DailyStrong GDP growth reduces poverty in Albania-study. Reuters. Forbes.com Albania a fost clasată pe locul 1 în lista efectuată de Lonely Planet cu primele 10 țări de vizitat în 2011.

Etimologie Numele de Albania este numele țării în latina medievală. În limba vorbită de localnici, țara se numește . În greaca medievală, țara se numește Albania (), existând și variantele Albanitia, Arbanitia.

Numele provine, probabil, de la tribul iliric al albanilor, consemnat de Ptolemeu, geograful și astronomul din Alexandria, care a alcătuit o hartă în 150 e.n.Madrugearu A, Gordon M. The wars of the Balkan Peninsula. Rowman & Littlefield, 2007. p.146 care arată orașul Albanopolis (aflat la nord-est de Durrës).

Numele poate fi o continuare a numelui unei așezări medievale denumite Albanon și Arbanon, deși nu este sigur că este vorba despre același loc. În Istoria sa scrisă în 1079–1080, istoricul bizantin Mihail Attaliates a fost primul care i-a denumit pe Albanoi ca participanți la o revoltă împotriva Constantinopolului în 1043 și pe Arbanitai ca supuși ai ducelui de Dyrrachium. În Evul Mediu, albanezii și-au denumit țara Arbër sau Arbën, iar pe ei înșiși Arbëresh sau Arbnesh.

Încă din secolul al XVI-lea, toponimul Shqipëria și etnonimul Shqiptarë au înlocuit treptat Arbëria și Arbëresh. Deși cei doi termeni sunt interpretați popular ca însemnând „țara vulturilor” și respectiv „copiii vulturilor”, ei de fapt provin de la adverbul shqip, care înseamnă „în înțelegere”.

Sub Imperiul Otoman, Albania a fost oficial Arnavutluk, iar locuitorii ei arnăuți (oficial, Arnavutlar). Acești termeni sunt încă utilizați în limba turcă și în documentele oficiale ale Turciei.Arnaut la Free Dictionary Cuvântul este considerat a fi o metateză din cuvântul arvanit, termenul grecesc folosit pentru a-i desemna pe albanezi.

Istorie

Istoria Albaniei a ieșit din etapa preistorică în secolul al IV-lea î.Hr., odată cu primele atestării ale denumirii de Iliria în istoriografia greco-romană. Teritoriul Albaniei moderne nu are un echivalent în antichitate, el fiind cuprins în provinciile romane Dalmația, Macedonia (și anume Epirus Nova), și Moesia Superior. Teritoriul a rămas sub control roman (bizantin) până la migrațiile slave din secolele V-VII d.Hr., și a fost integrată în Imperiul Bulgar în secolul al IX-lea.

Nucleul teritorial al statului albanez s-a format în evul mediu, sub numele de Principatul Arbër și apoi Regatul Albaniei. Primele menționări ale poporului albanez ca etnie distinctă datează din aceeași perioadă. În secolul al XV-lea, a existat o serie de confruntări între albanezii conduși de Skanderbeg și Imperiul Otoman aflat în expansiune. La scurt timp după moartea lui Skanderbeg, după victoria otomană în asediul din 1478 al Shkoderului, rezistența albaneză organizată a încetat și țara a devenit pașalâc turcesc. A rămas sub control otoman, ca parte a provinciei Rumelia, până în 1912, când a fost proclamată independența primului stat independent albanez. Formarea conștiinței naționale albaneze datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și se înscrie în fenomenul mai larg de formare a națiunilor pe teritoriul Imperiului Otoman.

Prima organizație care s-a opus divizării Albaniei și a cerut autonomie sporită a fost Liga de la Prizren, formată la 1 iunie 1878, în Prizren, Kosovo. Liga de la Prizren a folosit forța militară pentru a împiedica anexarea nordului Albaniei la Muntenegru și Serbia, și sudul Albaniei la Grecia, la Congresul de la Berlin. După mai multe lupte cu trupele muntenegrene, liga a fost forțată să cedeze Ulcinj Muntenegrului, după care a fost învinsă de o armată otomană trimisă de sultan pentru a împiedica autonomia Albaniei. Răscoalele din 1910-1912, și înfrângerea otomanilor în Primul Război Balcanic, în condițiile înaintării armatelor muntenegrene, sârbe și grecești în Albania actuală au dus la declararea independenței Albaniei de către Ismail Qemali la Vlora, în 28 noiembrie 1912. Independența Albaniei a fost recunoscută prin Conferința de la Londra la 29 iulie 1913, dar trasarea frontierelor Albaniei a ignorat realitățile demografice ale momentului.

Monarhia de scurtă durată (1914–1925) a fost urmată de o primă Republică Albaneză de și mai scurtă durată (1925–1928), care a fost înlocuită de o altă monarhie (1928–1939), care a fost anexată de Italia Fascistă și apoi apoi de Germania Nazistă în timpul celui de al Doilea Război Mondial. După prăbușirea Axei, Albania a devenit stat comunist, denumit Republica Populară Socialistă Albania, dominată de Enver Hoxha (d. 1985). Moștenitorul politic al lui Hoxha, Ramiz Alia, a condus țara în perioada dezintegrării statului hoxhaist în contextul prăbușirii blocului comunist în anii 1980.

Regimul comunist albanez a căzut în 1990, iar Republica Albania a fost declarată în 1991. Fostul partid comunist a pierdut alegerile din martie 1992, în contextul colapsului economic și al tensiunilor sociale. O criză economică s-a răspândit în 1996,în urma prăbușirii unor jocuri piramidale ce au funcționat în țară, culminând, în 1997, cu lupte armate, care au dus la o emigrație în masă a albanezilor, în principal, în Italia, Grecia, Elveția, Germania și America de Nord.

În 1999, țara a fost afectată de Războiul din Kosovo, când mulți albanezi din Kosovo s-au refugiat în Albania.

Albania a devenit membru cu drepturi depline al NATO în 2009. Țara a cerut să devină candidat la aderarea la Uniunea Europeană.

Politică Republica Albania este o democrație parlamentară reglementată de constituția modificată cel mai recent în 1998. Se țin alegeri legislative o dată la patru ani, pentru un parlament unicameral cu 140 de locuri, Adunarea Poporului. În iunie 2002, Alfred Moisiu, fost general, a fost ales în urma unui compromis în locul președintelui Rexhep Meidani. Alegerile legislative din iulie 2005 l-au adus pe Sali Berisha, fost membru al Partidului Comunist, înapoi la putere în fruntea Partidului Democrat. Actualul președinte Bamir Topi a fost ales de parlament în iulie 2007.

Integrarea euro-atlantică a Albaniei este scopul principal urmărit de guvernele post-comuniste. Aderarea Albaniei la UE este considerată și ea una din prioritățile Comisiei Europene.

Albania, împreună cu Croația, a aderat la NATO la 1 aprilie 2009, ele devenind al 27-lea și al 28-lea membru al alianței.

Executivul

Șeful statului albanez este președintele republicii. Acesta este ales pentru un mandat de 5 ani de către Adunarea Republicii Albania, prin vot secret, cu 50%+1 din voturile deputaților. Președintele actual este .

Președintele are atribuția de a garanta respectarea constituției și a tuturor legilor, de a fi comandant suprem al forțelor armate, a exercita îndatoririle Adunării Populare când ea nu este în sesiune și de a numi primul ministru.

Puterea executivă stă în mâinile Consiliului de Miniștri. Președintele consiliului (primul ministru) este numit de președinte; miniștrii sunt. apoi, numiți de președinte la recomandarea primului ministru. Adunarea Poporului trebuie să își dea votul final asupra compoziției Consiliului. Consiliul este responsabil de îndeplinirea politicilor externă și internă.

Adunarea legislativă Adunarea Republicii Albania (Kuvendi i Republikës së Shqipërisë) este organismul legislativ din Albania. Sunt 140 de deputați în adunare, aleși în sistem proporțional pe liste de partid. Președintele Adunării, care are doi vicepreședinți, prezidează lucrările. În cadrul legislativului funcționează 15 comisii permanente. Alegeri parlamentare au loc o dată la patru ani.

Adunarea are rol decizional în politicile internă și externă; poate aproba și modifica constituția, declara război, ratifica sau denunța tratate internaționale, alege președintele, curtea supremă și procurorul general și adjuncții acestuia din urmă, și de a controla activitatea posturilor publice de radio și televiziune și a agențiilor de știri de stat.

thumb|left|Vasul Iliria din marina albaneză Forțele armate Forțele Armate Albaneze (Forcat e Armatosura të Shqipërisë) au fost înființate după obținerea independenței de stat în 1912. Albania a redus numărul militarilor activi de la 65.000 în 1988 la 14.500 în 2009, abolind serviciul militar obligatoriu în 2010, armata fiind formată acum dintr-o flotă mică de avioane și vase. În anii 1990, țara a casat cantități enorme de aparatură învechită, cum ar fi tancuri și rachete sol-aer chinezești.

Astăzi, ea este condusă de Statul Major General, Forțele Terestre Albaneze, Forțele Aeriene Albaneze, Forțele Albaneze de Apărare Navală și Brigada Logistică. Creșterea bugetului militar a fost una dintre cele mai importante condiții pentru aderarea la NATO. Cheltuielile militare au reprezentat circa 2,7% din PIB în 2008. Din februarie 2008, Albania participă oficial la Operațiunea Active Endeavor a NATO în Marea Mediterană. A fost invitată să devină membru al NATO la 3 aprilie 2008 și a devenit membru cu drepturi depline la 1 aprilie 2009.

Diviziuni administrative

Albania este împărțită în 12 provincii (județe) și în 36 rrethe (districte). Capitala, Tiranë, are un statut special. Districtele sunt:

1 Berat 2 Bulqizë 3 Delvinë 4 Devoll 5 Dibër 6 Durrës 7 Elbasan 8 Fier 9 Gjirokastër 10 Gramsh 11 Has 12 Kavajë 13 Kolonjë 14 Korçë 15 Krujë 16 Kuçovë 17 Kukës 18 Kurbin 19 Lezhë 20 Librazhd 21 Lushnjë 22 Malësi e Madhe 23 Mallakastër 24 Mat 25 Mirditë 26 Peqin 27 Përmet 28 Pogradec 29 Pukë 30 Sarandë 31 Shkodër 32 Skrapar 33 Tepelenë 34 Tirana - Capitala 35 Tropojë 36 Vlorë150px|right|Districtele Albaniei Vezi și: :Categorie:Orașe în Albania

Geografie

thumb|left|upright|Albania din satelit thumb|Insulițele Ksamil.

Albania are o arie totală de 28.748 km². Ea se întinde între paralelele de 39° și 43° latitudine nordică, și între meridianele de 19° și 21° longitudine estică (o mică parte se află la est de 21°). Se învecinează cu Muntenegru la nord, Kosovo la nord-est, Macedonia la est și Grecia la sud. Lungimea coastelor Albaniei este de , având ieșire la Marea Adriatică și la Marea Ionică. În zona vestică, există o câmpie litorală pe malurile Mării Adriatice. 70% din suprafața țării este teren muntos adesea inaccesibil. Cel mai înalt vârf este Golem Korab, situat în districtul Dibër, cu o altitudine de . Clima de pe coastă este mediteraneană cu ierni umede și blânde și veri uscate.