Sebastian Eustațiu (n. 1 decembrie 1856Anuarul Ordinelor Române: Cuprindend mutuațiunile până la 13 februarie 1898 (1898). Bucuresci: Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, p. 80, București - d. 7 ianuarie 1943)Necrolog. În Universul, an 60, nr. 9, 11 ianuarie 1943, p. 5 a fost un amiral român, care a îndeplinit funcția de comandant al Marinei Militare Române (1909-1917).
Biografie
S-a născut la București, tatăl său fiind Gheorghe Eustațiu și mama Smaranda.Moșneagu, Marian (2017). Amiralii României: Dicționar enciclopedic, Constanța: Ex Ponto, pp. 183-188
Eustațiu Sebastian s-a înscris în anul 1872 la Școala Fiilor de Militari din Iași și apoi, în anul 1875, la Școala de Ofițeri din București, pe care a absolvit-o în iunie 1877 cu gradul de sublocotenent.
În Războiul de Independență (1877-1878) a luptat ca ofițer în Regimentul 4 Linie la Grivița și Smârdan, unde s-a distins în lupte. După terminarea războiului, infanteristul Eustațiu Sebastian a fost repartizat în Corpul Flotilei, fiind avansat în anul 1881 la gradul de locotenent.
A fost trimis apoi în Franța pentru a urma cursurile de la Școala Navală din Brest. Aici a fost îmbarcat pe nava franceză "La Loire" cu care a făcut ocolul pământului, între anii 1884-1885. După revenirea în România, a fost înaintat în anul 1886 la gradul de căpitan. Începând cu anual 1886 si pana la 30 aprilie 1888, Eustațiu a fost la comanda canonierei Grivița. Începând cu 1 mai 1888, Eustațiu a comandat Bricul-școală „Mircea", la bordul căruia a înfruntat în mai 1888, cumplita furtună din Marea Neagră, căreia velierul românesc a reușit să-i supraviețuiască.
În anul 1893, este înaintat la gradul de maior și primește pentru a doua oară, comanda bricului „Mircea" în anul 1894. În anul 1898, se afla la comanda crucișătorului „Elisabeta", când a fost numit în funcția de comandant ad-interim al Diviziei de Mare. În același an a fost înaintat în gradul de căpitan-comandor, fiind numit șef de Stat Major la Comandamentul Marinei. Apoi, între anii 1901-1903, căpitan-comandorul Eustațiu Sebastian a deținut comanda Diviziei de Mare, iar între anii 1904-1907 a îndeplinit funcția de director al Arsenalului Marinei, având gradul de comandor.
La data de 15 aprilie 1907, comandorul Eustațiu Sebastian a fost numit în funcția de comandant al Diviziei de Dunăre. A urmat apoi la 1 aprilie 1909 numirea în funcția de comandant al Marinei Militare Române, unde l-a înlocuit pe contraamiralul Emanoil Koslinski. Avansat la 7 aprilie 1909 la gradul de contraamiral, el a cumulat în anii imediat următori și funcția de director superior în Ministerul de Război, de la data de 1 aprilie 1910, precum și pe cea de inspector general al Marinei, de la 1 aprilie 1911.
Contraamiralul Eustatiu Sebastian s-a aflat la comanda Marinei Militare Române atât în timpul campaniei militare din 1913, cât și în prima parte a primului război mondial, până la 9 ianuarie 1917, când a fost înlocuit de la comandă de contraamiralul Constantin Bălescu. În august 1917, el a demisionat și din funcția de director superior al Marinei, trecând în rezerva armatei.
A fost distins cu ordinele „Steaua României” în rang de Cavaler (11 martie 1878) și „Coroana României” în grad de Cavaler (10 mai 1897).
În prezent corveta 264 a Flotei Navale Române poartă denumirea „Contraamiral Eustațiu Sebastian".
Note
Vezi și
Forțele Navale Române Lista comandanților Marinei Militare Române
Legături externe
Forțele Navale Române, Comandanții Marinei Militare Române Jurnalul Național, 30 august 2004 - "Lupii aristocrați" (ediție de colecție)
Categorie:Amirali români Categorie:Comandanții Marinei Militare Române Categorie:Marina Militară Română Categorie:Nașteri în 1856 Categorie:Decese în 1943 Categorie:Nașteri pe 1 decembrie Categorie:Decese pe 7 ianuarie