Emanoil M. Ionescu () a fost un general inspector aviator român, care a luptat în cel de-al doilea război mondial în alianță cu trupele germane împotriva Aliaților. A fost decorat de armata germană cu decorația Crucea de Fier. I-a succedat la conducerea Corpului Aerian Român generalul Traian Burduloiu. Emanoil Ionescu a fost trecut în rezervă la 1 ianuarie 1948 și a decedat pe 13 iulie 1949.
Carieră militară A absolvit Școala Militară de Ofițeri în 1911.Decretul Conducătorului Statului Român nr. 1.358 din 9 mai 1941 pentru înălțări în grad, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 109 din 10 mai 1941, partea I-a, p. 2.529. A fost înaintat la gradul de comandor aviator la 16 octombrie 1937.
Între anii 1938-1939, comandorul Emanoil Ionescu a deținut funcția de profesor la Școala Superioară de Război și comandant al Școlii militare de aviație „Aurel Vlaicu” din București. A fost înaintat la gradul de general de escadră la 10 mai 1941.
A fost decorat cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu prima și a doua baretă și clasa Cavaler (toate trei la 1 iulie 1942) „pentru devotamentul și munca fără preget ce a pus la comanda aeronauticii Armatei IV-a. Prin modul cum a organizat observația aeriană a asigurat Comandamentului informațiunile necesare. Prin măsurile luate, Aviația de Luptă a Armatei întărită și cu unitățile de observație, a răspuns misiunilor primite, sprijinind mai ales Armata IV-a, la trecerile peste Prut și Nistru. În ziua de 12 Iulie 1941 intervine cu toată aviația pentru a împiedica contraatacurile inamicului. A executat 40 ore de zbor în zona de operații sub amenințarea aeriană a inamicului”.Decretul Regal nr. 1.935 din 1 iulie 1942 pentru conferiri de decorațiuni și războiu ofițerilor și trupei din armata germană și română, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 161 din 14 iulie 1942, partea I-a, p. 5.825.
Comandant al Corpului Aerian Român între 1943-1945.
A fost decorat la 4 august 1945 cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cu spade, clasa III, „pentru strălucita conducere în lupte a Corpului Aerian Român, pe fronturile din Ardeal, Ungaria și Cehoslovacia, sprijinind cu foarte bune rezultate acțiunile ofensive ale Armatei I-a și a IV-a Română precum și ale Armatei a VI-a Blindată și a XXVII Rusă. În momentele cele mai grele și importante ale operațiunilor s-a deplasat și a acționat personal unitățile sale din primele linii, sub ploaia de proiectile, atrăgând admirația aliaților noștri ruși”.Decretul regal nr. 2.467 din 4 august 1945 pentru conferiri de Ordinul „Mihai Viteazul” cu spade clasa III, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 179 din 9 august 1945, partea I-a, p. 6.932.
Decorații 20px Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Crucea de aur cu prima și a doua baretă (1 iulie 1942) 20px Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Cavaler (1 iulie 1942) 20px Ordinul „Mihai Viteazul” cu spade, cl. a III-a (4 august 1945) Crucea de Cavaler a Crucii de Fier - 10 mai 1944 Ordinul „Coroana României” în grad de Mare Ofițer (7 august 1945) Ordinul Suvorov - 9 august 1945
Note
Bibliografie Walther-Peer Fellgiebel - Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939-1945 (Friedburg, Germany: Podzun-Pallas, 2000), ISBN 3-7909-0284-5.
Vezi și Ramiro Enescu Achile Diculescu Constantin Celăreanu Lista militarilor români decorați cu Ordinul Crucea de Fier
Legături externe Despre „Baza aeriană General Emanoil Ionescu”
Categorie:Nașteri în 1893 Categorie:Nașteri pe 17 martie Categorie:Decese în 1949 Categorie:Decese pe 14 iunie Categorie:Decese în București Categorie:Generali români din Al Doilea Război Mondial Categorie:Decorați cu Ordinul „Mihai Viteazul” Categorie:Decorați cu Ordinul Crucea de Fier Categorie:Oameni din județul Olt Categorie:Români ai Războiului româno-ungar din 1919