Ioan P. Arbore (n. 23 februarie 1892, satul Cucuteni, județul Iași – d. 25 decembrie 1954, Închisoarea Văcărești) a fost un general de divizie și politician român, care a luat parte la ambele războaie mondiale. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a participat la forțarea Prutului (1941) și la marile bătălii de la Stalingrad și Cotul Donului. În ultimii doi ani de război a devenit subsecretar de stat pentru aprovizionare, motiv pentru care mai târziu a fost condamnat de autoritățile comuniste, ceea ce a dus la moartea sa în închisoare.
Biografie Ioan Arbore, descendent din familia boierului Luca Arbore (d. 1523), sfetnic al lui Ștefan cel Mare, a copilărit în satul dobrogean Sarinasuf din apropierea Deltei. Tatăl său era preot în sat, iar fratele său a ajuns profesor de limba română la Focșani. Ioan Arbore a ales cariera militară, urcând de la gradul de sublocotenent până la cel de general, în întregime pe merit, prin forțe proprii.
După absolvirea studiilor militare la Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (1909-1911),Decretul Conducătorului Statului Român nr. 1.358 din 9 mai 1941 pentru înălțări în grad, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 109 din 10 mai 1941, partea I-a, p. 2.529. a devenit sublocotenent în 1911, apoi locotenent în 1914. Cu acest rang a luptat la intrarea României în Primul Război Mondial. În anul 1917 a fost avansat la gradul de căpitan și comandant de baterie tunuri de câmp. Și-a terminat educația militară la Școala Superioară de Război din Paris (1919-1921) și a primit gradul de maior (1920). Apoi a preluat diferite funcții de comandă în regimente de artilerie de stat major și în 1929 a fost avansat la gradul de locotenent-colonel, iar la 16 octombrie 1935 la gradul de colonel, fiind numit comandant unui regiment.Enciclopedia României
La 10 mai 1941, cu puțin timp înaintea intrării României în al Doilea Război Mondial, a fost înaintat la gradul de general de brigadă. A fost numit comandant al brigăzii a III-a mixte, iar un an mai târziu, în 1942, comandant al brigăzii de fortificații nr. II. A devenit șef de stat major al Armatei a III-a între 1942-43, apoi, după numirea ca general de divizie, subșef al Marelui Stat Major.A. Duțu, F. Dobre, F., L. Loghin: "Armata română în al doilea război mondial (1941-1945). Dicționar enciclopedic", Editura Enciclopedică, București 1999, p. 27-28
În perioada între 14 iulie 1943 - 23 august 1944 a fost subsecretar de stat la Ministerul Economiei Naționale pentru Aprovizionare (din 1 septembrie 1942: Ministerul Economiei Naționale pentru Aprovizionarea Armatei și Populației Civile), funcție care avea să-i atragă condamnarea și moartea.Stelian Neagoe - "Istoria guvernelor României de la începuturi - 1859 până în zilele noastre - 1995" (Ed. Machiavelli, București, 1995)
După instalarea guvernului Petru Groza, generalul de divizie Ioan Arbore a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă, alături de alți generali, prin decretul nr. 860 din 24 martie 1945, invocându-se legea nr. 166, adoptată prin decretul nr. 768 din 19 martie 1945, pentru „trecerea din oficiu în rezervă a personalului activ al armatei care prisosește peste nevoile de încadrare”.Decretul regal nr. 860 din 24 martie 1945 pentru treceri în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 70 din 26 martie 1945, partea I-a, p. 2.259.
Pe 24 mai 1945 a fost arestat alături de Ion Marian (fost ministru al agriculturii), și Ion Sandu (fost subsecretar de stat la culte). Pe 3 octombrie la secția a VIII a Curții Criminale din București a început judecarea „lotului de miniștri antonescieni, autorii aservirii României la carul imperialismului fascist german”, cum îi caracteriza ziarul „Scînteia”. Pe 9 octombrie Comitetul de judecată al Curții Criminale secția a VII-a a pronunțat sentința în procesul miniștrilor antonescieni, Ioan Arbore fiind condamnat la 10 ani de temniță grea. Imediat după proces, generalul a fost dus la închisoarea Aiud, unde avea să execute cea mai mare parte a pedepsei.
Condamnat mai apoi la muncă silnică pe viață, a fost închis mai întâi la penitenciarul Jilava. După aceea, suferind grav de hipertensiune, a fost transferat la Văcărești nu pentru a primi tratatament medical, ci pentru a fi ținut la dispoziția Securității, care a încercat sa-l șantajeze, cerându-i declarații compromițătoare în schimbul îngrijirii medicale. Avea să-și găsească acolo sfârșitul, după o criză, în patul său. Conform unui martor ocular, Virgil Maxim, fost membru în Frăţiile de Cruce care l-a cunoscut la Văcărești, capul și trupul gen. Arbore au fost tăiate în bucăți cu o bardă și un topor de către un milițian cu funcție de felcer, care primise ordin "sa-l taie" după ce ofiţerii care constataseră decesul hotărâseră executarea unei autopsii.
Decorații Generalul a fost decorat printre altele cu: 20px Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor (8 iunie 1940)Decretul Regal nr. 1.906 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Coroana României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.790. Ordinul Regal Coroana României de clasa a II-a Cavaler al Ordinul Regal Mihai Viteazul de clasa a III-a Crucea de Fier de clasa I-a
Note
Bibliografie Alesandru Duțu, Florica Dobre: „Drama generalilor Români: 1944-1964”, Editura Enciclopedică, București 1997
Categorie:Nașteri în 1892 Categorie:Nașteri pe 23 februarie Categorie:Decese în 1954 Categorie:Decese pe 25 decembrie Categorie:Generali români din Al Doilea Război Mondial Categorie:Politicieni români din secolul al XX-lea Categorie:Destinatari ai premiilor sau decorațiilor militare Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României Categorie:Cavaleri ai Ordinului Mihai Viteazul clasa III Categorie:Decorați cu Ordinul Crucea de Fier Categorie:Victime ale regimului comunist din România Categorie:Români care au murit în detenție