Elfii din Ëa, numiți și quéndi, fac parte din lumea fictivă realizată de către scriitorul J.R.R. Tolkien. Cuvântul quendi provine din limba eldarilor și înseamnă "cei care pot grăi". Un quéndi este un individ al uneia din rasele care populează Arda și Pământul de Mijloc. Aceștia sunt adesea menționați în cărțile Hobbitul și Stăpânul Inelelor, dar istoria și faptele lor pot fi găsite numai în cartea Silmarillion, care a fost publicată după moartea lui Tolkien, precum și în alte cărți publicate de către fiul scriitorului, Christopher Tolkien, cum ar fi Povești neterminate, Istoria Pământului de Mijloc, dar și altele. Quéndi erau numiți uneori și primii născuți (Minnònar) sau copii mai bătrâni, spre deosebire de oameni, care erau numiți "cei născuți după". Oamenilor li se mai spunea și "cei care au fost treziți apoi de către Eru Iluvatar". Dunedainii îi numeau Nimir (Cei frumoși), în timp ce numele lor Sindarian era Eledhrim.

Istorie Venirea pe Pământul de Mijloc

Quéndi s-au trezit în Anii Copacilor, în Primul Ev, pe malurile Lacului Cuivienen, sub lumina stelelor, fiindcă Pământul de Mijloc încă mai era în întuneric. Ei au fost descoperiți de către Valarul Oromë care a adus vestea apariției lor în Valinor.

Conform cărții Silmarillion, Valarul Melkor, stăpânul întunecat, luase deja mulți prizonieri elfi dintre cei care rătăceau departe de Lacul Cuiviénen, îi torturase și îi mutilase până ce s-au transformat în orci. Datorită acestei fapte, Valarii au pornit război împotriva sa, și, după ce l-au înfrânt, l-au închis in Sălile lui Mandos, din Valinor.

Chemarea în Valinor

Valarii au decis să-i aducă pe elfi în Valinor, în loc să-i lase să sălășluiască în Pământul de Mijloc, pe malul lacului Cuivienen. Ei l-au trimis pe Orome, care i-a luat pe Ingwë, Finwë și Elwë ca ambasadori în Valinor. După ce s-au întors pe Pământul de Mijloc, au organizat marea călătorie către Pământurile Valarilor. Nu toți elfii au acceptat să părăsească locul lor de naștere, primind astfel denumirea de Avari (cei nedoritori).

Ceilalți au fost numiți de către Orome Eldari, poporul stelelor. Ei s-au împărțit în trei case: Casa Vanyarilor, Casa Noldorilor și Casa Telerilor, și i-au luat drept conducători pe Ingwë, Finwë și respectiv, Olwë. Pe drum, o parte din Teleri s-au înfricoșat de Munții Cețoși și nu au îndrăznit să treacă mai departe, sălășluind astfel pe malurile râului Anduin. Ei l-au ales conducător pe Lenwë și au devenit elfii Nandori.

După mulți ani, Ulmo s-a reîntors în Beleriand, ca să-i caute pe Telerii rămași. Cum Elwë nu fusese încă găsit, o parte din Teleri l-au ales pe fratele său, Olwë, drept conducător, au plecat pe mare și au ajuns în Valinor. Aveau darul făuririi bărcilor și, cu Olwë conducându-i, au ajuns până la malurile estice ale Tărâmului Binecuvântat. Totuși, o parte din Teleri au rămas pentru a-l căuta pe Elwë, iar alții s-au oprit pe malurile Pământului de Mijloc, chemați fiind de Ossë. Ei l-au ales pe Cìrdan drept cârmuitor al lor și au format poporul Falathrim. Toți Telerii care au rămas în Beleriand au luat numele de Sindari.

center|thumb|768px|Neamurile elfilor și împărțirea lor după chemarea lor în Valinor.

Exilul

Născut în Valinor, Fëanor, fiul lui Finwë și cel mai mare dintre noldori, a creat Silmarilii, în care a depus o parte din Lumina Copacilor din Valinor. După trei evuri în Sălile lui Mandos, Melkor a fost eliberat și, prefăcându-se că nu mai este malefic, cu multă șiretenie a împrăștiat ura între Noldori. În cele din urmă, s-a răzvrătit împotriva Valarilor, l-a ucis pe Finwë și a furat silmarilii. Fëanor l-a numit Morgoth (Q:) Dușmanul. Elful și fii săi au jurat să ia silmarilii înapoi și să ucidă pe oricine poseda vreunul și nu voia să li-l dea. Fëanor a adunat mulți noldori și a plecat în Beleriand după Morgoth, fără ca Valarii să-i dea voie. Elfii care l-au urmat pe acesta nu au mai avut voie să se întoarcă în Valinor.

Războaiele din Beleriand

În Beleriand Elwë a fost în sfârșit găsit, acesta s-a căsătorit cu Maia Melian. A devenit regele sindarilor din Beleriand și după primul război, în timpul răsăritului lunii, au ajuns primii noldori în Pământul de Mijloc. Aceștia au asediat Angbandul, dar în final au fost înfrânți.

La sfârșitul evului Eärendil Marinarul, din casa lui Finwë a călătorit pe mare până în Valinor și atunci Valarii au luat pedeapsa de pe umerii Noldorilor și au început Războiul Urii contra Lordului Întunecat și în final l-au învins.

Al doilea și al treilea ev După Războiul Urii, Valarii au încercat să-i convingă pe elfi să se întoarcă în Valinor. Mulți au acceptat, dar mulți au rămas. În timpul celui de-al doilea ev ei au creat regatele Lindon, Eregion și Codrul Întunecat. Sauron, cel mai important servitor al lui Morgoth a adus razbel asupra lor, dar cu ajutorul Numenoreenilor l-au învins.

În timpul celui de-al Treilea Ev ei au protejat aceste regate cu ajutorul Inelelor Puterii, dar după Războiul Inelelui majoritatea elfilor din Pământul de Mijloc au plecat în Valinor.

Din publicațiile lui Tolkien reiese destul de clar că odată cu distrugerea Inelului Puterii puterea celor trei inele ale elfilor va dispărea și ea și va începe evul oamenilor. Elfii care rămâneau în Pământul de Mijloc erau pecetluiți să intre într-un declin încet, după cum a prezis Galadriel vor deveni un popor rustic al dealurilor și pădurilor. Tolken nu a explicat foarte clar cât de mult timp va dura această schimbare, dar spune că puterea Noldorilor care vor rămâne va pieri imediat, decăderea rasei elfești din Pământul de Mijloc va dura sute, poate chiar mii de ani, chiar până aproape în zilele noastre, când menționări despre elfi mai apar doar în fantezii și povești.

Sunt multe referințe în Stăpânul Inelelor, care menționează existența elfilor în Pământul de Mijloc în zilele de început ale celui de-al Patrulea ev. Elladan și Elrohir, fii lui Elrond nu l-au acompaniat pe tatăl lor când Corabia Albă cu Păstrătorul Inelului și cu regii Noldori a plecat din Limanurile Cenușii spre Valinor; se spune că au rămas în Lindon pentru o vreme. Celeborn este de asemenea absent de la plecarea din Limanuri și după cum i-a lăsat vorbă lui Aragorn nu avea de gând să o urmeze pe Galadriel prea curând. Anexa A a cărții Stăpânul Inelelor spune că Celeborn a unit cea mai mare parte de sud a Codrului Întunecat cu Lothlòrienul la sfârșitul celui de-al treilea ev. În altă parte Tolkien scrie că Celeborn a sălășluit o vreme în Lindon înaine ca să plece în sfârșit în Valinor.

Tolkien a scris de asemenea că Elfii s-au mutat în Ithilien în timpul regelui Elessar și au ajutat la reconstruirea Gondorului. Cei mai mulți s-au așezat în partea de sud a Ithilienului pe malurile râului Anduin. De asemenea se spune că mulți elfi au continuat să trăiască la Limanurile Cenușii, cel puțin pentru o perioadă de timp. Tolkien spune că Círdan nu a plecat cu Elrond, Galadriel și ceilalți la sfârșitul cărții Stăpânul Inelelor, și Sam Gamgee a călătorit plecând din Linmanuri când acestea deja decăzuseră. Se spune că Círdan a plecat cu ultima corabie, care avea să mai plece din Limanurile Cenușii. Legolas a plecat și el din Pământul de Mijloc după moartea regelui Elessar și după cum apare în Stăpânul Inelelor el a fost cel care și-a construit barca și pare cam ciudat că un Elf Verde din Codrul Întunecat să construiască o barcă care să poată să ajungă în Tărâmul Binecuvantat fără ajutorul poporului lui Círdan.

Multele descrieri ale Lórienului și ale Codrului Întunecat sugerează că o parte semnificativă din populația elfilor a rămas în Pământul de Mijloc în prima parte a celui de-al Patrulea ev. În Stăpânul Inelelor, Caras Galadhon este pomenit ca fiind un oraș mare și se pare că populația de Elfi Verzi a crescut măcar până la câteva mii. Descrierea regiunii Tharanduil din partea de nord a Codrului Întunecat sugerează faptul că populația era și mai mare. Este oarecum neobișnuit că în ciuda faptului că Elfii Verzi din partea de est a Munților Cețoși nu simțeau o chemare pentru Valinor. Mulți dintre ei au plecat chiar în perioada în care Codrul Întunecat era liber și nu mai prezenta niciun pericol din partea lui Sauron.

Pe cealaltă parte Tolkien face referințe la un Pământ de Mijloc aproape nepopulat de elfi, ceea ce nu prea coincide cu cele menționate mai sus. În Povestea lui Aragorn și a lui Arwen din Anexa A se găsește scris că elfii aproape plecaseră de tot din Pământul de Mijloc. Majoritatea celor care au rămas trăiau în Codrul Întunecat în timp de o mică parte trăiau în Lindon. Aragorn povestește despre grădinile goale ale lui Elrond din Vâlceaua Despicată, iar Arwen îl întreabă dacă ar fi mai bine să anuleze decizia pe care a luat-o. După moartea voluntară a lui Elessar Arwen pleacă într-un Lòrien descris ca fiind abandonat complet, și ea moare.

Cu atât de multe elemente în faimoasa creație a lui Tolkien, aceste contradicții trebuie să rămână doar ca exemple ale diferitelor idei și teme pe care autorul le-a cercetat la diferite momente și ca teme de discuție pentru fanii săi.

Se pare că acei quendi care nu au călătorit niciodată în Aman, cum ar fi Avarii, în timp trupurile lor s-au consumat și au rămas ca niște spirite care nu pot fi văzute de ochii oamenilor sau al elfilor din Aman.

Viața

Așa cum este precizat în Istoria Pământului de Mijloc și în scrisorile lui Tolkien elfii aveau un alt ciclu al vieți în comparație cu oamenii. O mare parte din informația de mai jos se referă la eldari, așa cum s-a găsit în eseul Legi și Obiceiuri printre Eldari din cartea Inelul lui Morgoth, dar multe idei se pot aplica și la Avari.

Viața timpurie Elfii sunt născuți la aproximativ un an după concepție. Ziua în care au fost concepuți se sărbătorește și nu ziua nașterii, deoarece pentru ei viața începe de la concepție (o idee care provine din faptul că Tolkien era catolic). Mintea li se dezvoltă mai repede decât trupul și la un an deja pot vorbi, merge, ba chiar și dansa și maturizarea rapidă face ca tinerii elfi să pară mai bătrâni decât sunt în realitate. Perioada de pubertate este între aproximativ 15 și 100 de ani (la vârsta de 15 ani ei ajung la înălțimea unui adult). Toți elfii ajung adulți înainte de vârsta de 100 de ani.

Tolkien nu este foarte clar atunci când pomenește despre actuala creștere a elfilor. În Legi și Obiceiuri ale Eldarilor|Legi și Obiceiuri el spune că elfii au creșterea corpului mai lentă la început decât cea a oamenilor. La vârsta de 20 de ani ei ar mai putea încă părea că au 7 ani, în timp ce oamenii la această vârstă sunt deja maturi. Totuși, mai târziu, Tolkien a scris că oamenii și elfii se dezvoltă la fel până la maturitate, dar atunci elfii nu mai îmbătrânesc.

Căsătoria și viața de părinte Elfii se căsătoresc liber. Elfii au o singuă soție și adulterul este de neconceput printre elfi. Ei se căsătoresc o singură dată (Finwë făcând excepție, el s-a recăsătorit după ce prima lui soție a murit).

Îndrăgostiții se pot alege chiar cu mult timp înainte de căsătorie și pot să devină logodiți. Tinerii elfi se pot logodi cu acordul părinților, dar cei care sunt adulți sau au de gând să se căsătorească curând nu mai au nevoie de consimțământul părinților. Ei fac schimb de inele, iar o logodnă poate fi stricată prin întoarcerea inelelor (totuși acest lucru se întâmplă foarte rar). Logodna nu poate dura mai mult de un an, tinerii trebuind apoi să se căsătorească.

Căsătoria este celebrată la un ospăț al celor două case. Ei dau inelele de logodnă și primesc altele pe care să le poarte pe degetul arătător. Mama miresei dă mirelui un giuvaier pentru a-l purta tot restul căsniciei.

Punctul de vedere al elfilor în legătură cu actul sexual este special și intim pentru că duce la conceperea și nașterea unui copil. Deoarece adulterul este ceva de neconceput printre elfi, aceștia trăiesc despărțiți pentru lungi perioade de timp fără a se teme de infidelitate.