Alexandru Zirra (n. 14 iulie 1883, Roman — d. 26 martie 1946, Sibiu) a fost un compozitor și pedagog român.
Biografie A studiat la Conservatorul de Muzică din Iași unde i-a avut profesori pe Sofia Teodoreanu, Gavriil Musicescu și Titus Cerne. Ulterior s-a perfecționat la Conservatorul Giuseppe Verdi din Milano (1905-1907; 1909—1911), sub îndrumarea lui Carlo Gatti (armonie, contrapunct, compoziție).
A fost profesor și director la Conservatorul din Iași între anii 1907 – 1925 și 1935 – 1940. În perioada 1935 - 1940 a plecat la Cernăuți unde a înființat și a condus Institutul de Muzică și Teatru.
În 1940 s-a mutat la București fiind numit director al Operei Române din București în perioada 1940 – 1941.
În 1928 a publicat un Tratat de armonie, necesar procesului de învățământ muzical. Alături de munca la catedră, el a desfășurat o bogată activitate componistică, abordând, practic, toate genurile (lucrări corale și instrumentale, opere, poeme simfonice). Un alt domeniu privilegiat de Zirra a fost muzica simfonică :trei simfonii ( I „Țărănească”, a II-a; a III-a „Descriptiva”,1922), poemele simfonice Tândală și Păcală (1925), Țiganii (1929), Pe șesul Moldovei (1931), Hanul Ancuței (1932 ?), Cetatea Neamțului (1936) și altele. A mai scris muzică vocal- simfonică ( Luceafărul, 1912), de cameră ( sonate, cvartete), corală, vocală și lucrări didactice (Tratat de armonie, Craiova, 1928).
În 1944 a fost distins cu premiul „G. Hamangiu” al Academiei Române.
Distincții Ordinul Meritul Cultural în gradul de Cavaler cl. II, pentru muzică (23 septembrie 1942)Decretul regal nr. 2.847 din 23 septembrie 1942 privind conferirea ordinului „Meritul Cultural”, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 257, Partea I-a, marți 3 noiembrie 1942, pp. 9592–9593. Ordinul Meritul Cultural, în gradul de Cavaler clasa I, pentru artă (1 februarie 1943)Decretul regal nr. 246 din 1 februarie 1943 privind conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXI, nr. 34, Partea I, miercuri 10 februarie 1943, pp. 1162–1163.
Compoziții Lucrări cu caracter clasicizant (până în anul 1923) Suită clasică pentru orchestră (1916), Suita în stil vechi; Suita pentru cor și orchestră, două uverturi, două cvartete de coarde, o sonată pentru vioară și pian, lieduri, coruri.
Opere Alexandru Lăpușneanu (1930), după nuvela lui Costache Negruzzi, Furtuna (1941), după cronica lui Grigore Ureche, Ion Potcoavă (1943), după Neamul Șoimăreștilor de Mihail Sadoveanu, Călin, după Mihai Eminescu, O făclie de Paști (1940), după nuvela lui I.L. Caragiale.
Poeme simfonice Cetatea Neamțului (1936), Hanul Ancuței; Capra cu trei iezi (1940), după Ion Creangă, Tîndală și Păcală (1925), Pe șesul Moldovei (1931), Crăciunul (1938), Țiganii (1939) Uriel da Costa
Bibliografie Alexandru Schmidt, Alexandru Zirra: viața în imagini, București, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din Republica Socialistă România, 1967 George Pascu, Iosif Sava, Muzicienii Iașului, București, Editura Muzicală, 1987 Vasile Vasile, Alexandru Zirra, București, Editura Muzicală, 2005. ***, Compozitorul Alexandru Zirra , Evenimentul, 12 iulie 2008
Categorie:Nașteri în 1883 Categorie:Decese în 1946 Categorie:Compozitori români