Mihail Moruzov (n. 16 septembrie 1887 în satul Zebil, comuna Sarichioi, județul Tulcea – d. 27 noiembrie 1940 asasinat de legionari în Masacrul de la Jilava), anti-fascist și anti-legionar, specialist în informații și contra-informații militare, a fost creatorul și directorul Serviciului Secret de Informații al Armatei Române (SSI) în perioada 1924-1940.
Date biografice Mihail Moruzov s-a născut la 8 noiembrie 1887Troncotă, Cristian : Mihail Moruzov și frontul secret, Ed. Elion, București, 2004, ISBN: 973-8362-19-9., în satul Zebil, comuna Sarichioi, județul Tulcea, fiul preotului Nicolae Moruzov și al Mariei, dintr-o familie cu descendențe de cazaci zaporojeni refugiați în România. Bunicul său, Simion Moruzov, a fost, de asemenea, preot. Tatăl său, Nicolae Moruzov, a fost preot timp de 40 de ani la Biserica Rusească din Tulcea și a avut cinci băieți și două fete. Deoarece Moruzov a fost anti-legionar, aceștia i-au amplificat și exploatat originea pentru a-l prezenta ca un spion rus anti-român care trebuia să fie eliminat. Într-o declarație impusă în 20 noiembrie 1940, una dintre surorile sale, Pelaghia, s-a auto-declarat a fi „de origine rusă”.Arh. S.R.I., fond "y" dosar nr. 20954, vol. 4, f. 275.(citat în )
Prințul Mihail Sturdza - legionar și colaborator cu Horia Sima - avea să noteze - după o discuție cu amiralul Wilhelm Canaris, șeful serviciului de spionaj militar german, din data de 4 septembrie 1940: Sturdza, Mihail - Romania și sfârșitul Europei, Amintiri din țara pierdută. România anilor 1917-1947, 499 p. 20 cm, CRITERION PUBLISHING (2004) ISBN 973-86850-7-9.
Horia Sima, ultimul comandant al Gărzii de Fier, face și el aluzie la originea lui Moruzov în felul următor: "[F]ața lui lătăreață aproape turtită, dezvăluie o ascendență slavo-mongolă".Sima, Horia : Sfârșitul unei domnii sângeroase, Ed. Gordian, Timișoara, 1995.
Eugen Cristescu, succesorul lui Moruzov la conducerea SSI, consemnează și el : Cristescu, Eugen : Din memoriile lui Eugen Cristescu, Consiliul Securității Statului, Dir. Învățământ, SECRET, 1968. Numirea definitivă a lui Moruzov în fruntea SSI s-a tărăgănat pentru că el nu avea studiile superioare pe care le cerea postul. Inițial, Moruzov fusese plătit ca diurnist (angajat temporar).
Viața personală Mihail Moruzov s-a căsătorit și a divorțat de două ori. Prima soție a fost Maria Anton Văraru cu care a avut o fiică, Aurora-Florina Moruzov, care nu s-a căsătorit. Aurora-Florina povestește: La scurt timp după căsătoria părinților mei – Mihail Moruzov și Maria Anton –, mama a avut un accident de trăsură și a rămas paralizată. Atunci s-a înțeles cu tata să se despartă, pentru a nu-l încurca în meseria sa. În 1932, când eu aveam 7 ani, au divorțat legal. [...] Tata a murit când aveam eu 14 ani și jumătate. A doua soție a fost o profesoară de franceză din Silistra, Teodora Săndulescu, cu care nu a avut copii și de care a divorțat în 1938.
Arestarea și asasinarea Mihail Moruzov a fost arestat la 5 septembrie 1940 (cu câteva zile înaintea declarării formale a Statului Național-Legionar), din ordinul lui Ion Antonescu, devenit prim-ministru - despre care Moruzov deținea un dosar compromițător, care a dus și la un proces de bigamie - sub acuzația de ilegalități pe care acesta le ar fi comis cât timp a fost la conducerea SSI. În noaptea de 26/27 noiembrie, în timp ce se găsea sub stare de arest în Celula nr. 1, în Închisoarea Militară Jilava (amenajată în incinta Fortului nr. 13), Mihail Moruzov, împreună cu alți 63 de arestați, a fost asasinat de un grup de legionari Asasinatele de la Jilava, Snagov și Strejnicul - 26-27 noiembrie 1940, Ed. Scripta, 1992, ISBN 973-95696-0-9. în „Masacrul de la Jilava”.
Activitatea profesională 1918 – 1924 Generalul Ion Gheorghe, care în perioada 1934-1938 a fost atașat militar la Ankara, a avut ocazia să-l cunoască pe Moruzov, despre care consemnează: Gen. Ion Gheorghe, Un dictator nefericit. Mareșalul Ion Antonescu (Calea României spre statul satelit), ediție îngrijită de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli. București, 1996, p. 137. Serviciul de siguranță al Deltei a fost prima structură informativă și contrainformativă creată în 1917 de care se leagă strâns activitatea lui Mihail Moruzov. Structura respectivă apare menționată într-un raport al lui Moruzov, înaintat directorului Siguranței, datând din 18 iunie 1917.Arh. S.R.I., fond d, dosar nr. 7702, f. 27-32.(citat în ) Denumirea serviciului apare într-un document din 25 septembrie 1917 drept "Echipa de Siguranță din Delta Dunării", iar la 31 ianuarie 1918 ca "Brigada de Siguranță din Delta Dunării".Arh. S.R.I., fond d, dosar nr. 7702, f. 108.(citat în ) În raportul din 18 iunie 1917, Moruzov menționează și principalele probleme cu care se confrunta în zonă, respectiv : dezertorii români de naționalitate rusă, propaganda bulgărească și germană în rândurile armatei ruse și activitatea lui Prezanov, viceconsulul rus din Sulina. Într-un raport datând din 1934, Mihail Moruzov enumeră câteva din succesele obținute în acea perioadă : capturarea colonelului german von Mayer, șeful serviciului de informații din Dobrogea și de pe țărmul Mării Negre, operațiune desfășurată la 75 km în spatele frontului inamic; arestarea a 156 spioni germani în zonă; împiedicarea inamicului să distrugă vreun depozit al armatei române; împiedicarea încheierii unui acord între Armata Roșie și armatele Puterilor Centrale pe frontul dobrogean prin pătrunderea lui Moruzov și a altor doi agenți în compunerea delegației ruse și informarea amiralului Ion Coandă despre intenția a două divizii ruse aflate pe frontul Salonicului de a se preda germanilor; salvarea unor ofițeri și soldați români din mâinile bolșevicilor, în sudul Basarabiei; dejucarea acțiunilor armatei ruse din aceeași zonă. Acțiunile enumerate nu au fost însă confirmate din surse independente, astfel că spre sfârșitul războiului, activitatea lui Moruzov a fost pusă sub semnul întrebării, instituindu-se o comisie de anchetă. În 1920 Moruzov a fost arestat, în baza mandatului cu nr. 2250/13 mai 1920, emis de judecătorul de instrucție al Tribunalului Constanța, "în virtutea art. 14 și 204, combinat cu art. 40 din Codul Penal".Arh. S.R.I., fond "y", dosar nr. 20954, vol. 1, f. 9.(citat în ) Constantin Maimuca avea să declare mai târziu:
Ulterior, pe când activa în cadrul Siguranței din Chișinău, Maimuca l-a suspectat și el că lucra pentru ruși, la fel și prințul Mihail Sturdza. Ancheta nu a reușit să dovedească însă nimic. Arestarea și ancheta ce a urmat s-a datorat se pare conflictului cu noul director al Siguranței statului, Romulus Voinescu, care-l suspecta de spionaj, ca și de o serie de afaceri dubioase, printre care și contrabanda făcută la Gurile Dunării și în Basarabia, cu schimbul rublelor în lei. Înființarea SSI Imediat după terminarea primului război mondial, s-a pus problema reorganizării unui serviciu de informații și contrainformații în cadrul Marelui Stat Major, un serviciu secret, paralel, cu angajați civili. După unele documente, la propunerea generalului Dragu, după altele, la cea a amiralului Coandă, în 1924 (sau 1925) în fruntea Serviciului Secret (cum se numise până atunci) a fost numit Mihail Moruzov. Inițial, și SSI a avut două secții, analog serviciului de informații al armatei : de informații și contrainformații. În 1928, lui Moruzov i s-a cerut să elaboreze un proiect de reorganizare, care să aducă serviciul la nivelul echivalentelor sale din S.U.A., Franța sau Anglia. După cum ne informează colonelul Gheorghe Petrescu, Moruzov a alcătuit un proiect de reorganizare a tuturor serviciilor de informații, concentrându-le sub o singură direcțiune generală la Președinția Consiliului de Miniștri. Deja, în 1928, SSI se mărise considerabil, având un secretariat general, mai multe secții și o organizare importantă în teritoriu. Deși continua să funcționeze sub tutela - nominală - a Marelui Stat Major, structural și operațional SSI devenise altceva. Principalul pericol venea acum dinspre est. CEKA, apoi OGPU, și în fine, NKVD nu neglijaseră spațiul românesc.
După reorganizarea serviciului, și după reconfirmarea lui Mihail Moruzov pe post, acesta, având o poziție extrem de șubredă, datorită lipsei studiilor, dar și a relațiilor în înalta societate, s-a amestecat tot mai mult în politică.
În slujba "Camarilei" Prin tot felul de acțiuni informative, cum a fost complotul colonelului "Precup" sau ostilitatea față de "palat" a lui Barbu Știrbey, Moruzov a reușit să câștige încrederea lui Carol al II-lea și a principalului său colaborator, Ernest Urdăreanu, mareșalul Palatului. Așa a fost trimiterea lui Eugen Cristescu la Paris pentru recuperarea unor fotografii în care Elena Lupescu apărea dezbrăcatăArh. S.R.I., dosar nr. 88301, vol. 5, f. 13.(citat în ), sau pentru înscenarea unui proces de "bigamie" gen. Ion Antonescu.Watts, Larry L. : O Casandră a României. Ion Antonescu și lupta pentru reformă, 1918-1941, Editura Fundației Culturale Române, București, 1993. Moruzov trimitea informațiile solicitate direct la Palat, în cea mai mare taină. Mulți din colaboratorii lui Moruzov, îi vor atribui acestuia ulterior un mare rol în politica de slăbire a partidelor istorice pusă la cale de Carol al II-lea, șeful SSI devenind atotputernic în politica internă. Singurul document, prin care se poate proba, deocamdată, influența, dar și oportunismul lui Mihail Moruzov față de regele Carol al II-lea, este Raportul întocmit la 7 februarie 1938, prin care propune instaurarea temporară a unui regim autoritar, în scopul de a se însănătoși prin măsuri energice "puterea morală a țării și spiritul de disciplină al fiilor ei". Documentul are, pe prima filă, ordinele rezolutive și semnăturile olografe ale șefului M.StM., generalul Ștefan Ionescu, și a ministrului Apărării Naționale, generalul Ion Antonescu, ceea ce dezvăluie o anumită abilitate din partea șefului Serviciului Secret de a ști să acopere unele luări de poziție importante, prin care și-a consolidat rangul de înalt demnitar al statului.Arh. S.R.I., Raportul cu nr. 52475, din 4 februarie 1938, semnat de Mihail Moruzov.(citat în ) Nu se știe când a ajuns acest raport pe masa de lucru a monarhului. În 9 februarie, de comun acord cu Armand Călinescu, Gheorghe Tătărescu și Ernest Urdăreanu, Carol al II-lea a decis să instituie dictatura personală. "Angajându-se în jocurile politice, Moruzov a angajat și serviciul din subordinea sa. Consecințele au fost dezastruoase pentru el, dar și pentru serviciu și în final pentru țară".
În slujba țării În ciuda tuturor acestor acțiuni, departe de tot de obiectivele unui serviciu de informații al armatei, lui Mihail Moruzov nu i se pot nega meritele în domeniul organizării serviciului și a activității pur informative. Bunăoară, agenția de la Târgu Mureș a rămas nedescoperită pe tot timpul ocupației maghiare și mai trimitea informații și la începutul anilor ‘50. De asemenea, nu pot fi contestate eforturile sale în domeniul dotării serviciului cu mijloace de supraveghere și urmărire. Cu toate acestea, odată ce activitatea principală a serviciului fusese deturnată în folosul jocurilor de putere ale "Camarilei", informațiile furnizate de serviciu, unele de importanță capitală pentru viitorul țării, fie n-au fost apreciate la justa lor valoare, fie au fost de-a dreptul date deoparte. Bunăoară, la 30 iunie 1940 - deci după pierderea Basarabiei, a nordului Bucovinei și a Ținutului Herța - un raport SSI consemna un mesaj clar pe care germanii se pregăteau să îl adreseze lui Carol al II-lea : "a sosit momentul decisiv : sau se ajunge la o alianță efectivă cu Germania, sau partida integrității României este definitiv pierdută".Arh. S.R.I., dosar nr. 20954, vol. 21, f. 35-36.(citat în ) Iată ce declara colonelul Gheorghe Petrescu celor ce anchetau "cazul Moruzov", după arestarea acestuia: Arh. S.R.I., fond "y", dosar nr. 20994, vol. 21, f. 37.(citat în )