Victor Crăsescu (Crasiuc, cunoscut sub pseudonimul Ștefan Basarabeanu, n. 1848, Chișinău – d. 1918, după alte date s-a născut la 16 octombrie 1850 și a decedat în 1917) a fost un medic, prozator, ateu și activist de stânga român basarabean. În perioada 1862-1866 а frecventat cîteva clase ale gimnaziului din Chișinău, pe care a trebuit să-l părăsească din lipsa de mijloace materiale, ca să urmeze apoi cursurile seminarului, în 1871-1872. În 1872-73 a studiat medicina la Universitatea din Odesa, perioadă în care a devenit anarhist.
În 1878 este unul din membrii importanți ai cercului narodnicist din Chișinău.
În 1879 emigrează în Elveția și SUA. S-a întors în Basarabia, dar, fiind persecutat de autoritățile imperiale ruse, s-a refugiat în România împreună cu fiul său, Sergiu Victor Cujbă.
În 1881 se stabilește la Tulcea, în Dobrogea. Cîtva timp a condus comuna agricolă înființată de refugiați în satul Armutnî. În 1895 a obținut un doctorat în medicină la București, cu teza ”Contribuțiuni la studiul pediatriei populare”. A devenit un colaborator al marxistului Constantin Dobrogeanu-Gherea, publicând în ziarul socialist Contemporanul. A mai fost apropiat de Zamfir Ralli-Arbore.
Împreună cu Bogdan Petriceicu Hașdeu și Zamfir Ralli-Arbore editează între 1891-1894 revista ”Amicul Copiilor”.
Pe la sfârșitul anilor 1890 se stabilește în Slănic, iar în 1897 primește cetățenia română.
A tradus din mai mulți autori ruși: Nikolai Gogol (povestirea ”Caleașca”), Mihail Saltîkov-Șcedrin (poveștile satirice ”Virtuțile și vițiurile” și ”Bietul lup”), Ivan Turgheniev (”Ion Buzdugan vătavul”).
A devenit un activist pentru vot universal și atât el, cât și fiul său, au devenit adepți ai naționalismului, dar dintr-o perspectivă progresistă de stânga. Crăsescu a mai susținut emanciparea evreilor, atrăgând critici din partea altor naționaliști. În 1903 a fondat și organizat un departament pentru țărani al Crucii Roșii, iar apoi a devenit medic-șef de plasă, funcție din care a combătut epidemiile de tifos, holeră și scarlatină. În 1916, a preferat să rămână în teritoriul ocupat de germani, pentru a se lupta cu epidemia de tifos din Prahova, și a decedat în 1918.
Surse Victor Crăsescu // Fugarul de la seminar. Schițe și povestiri din viața seminariștilor, a clericilor și a pescarilor dunăreni. — Chișinău, Literatura artistică, 1984.
Opera Spirca (1887) Fugarul de la seminar Examenul Părintele Baltag Sosește Fost-a el de vină? (1884) Sălbaticul Legea lui Linci Furtuna Pescarii Ovreiul (roman) Hotărîrea lui Ion Butuc și a bogoslovilor.
REFERINȚE
Categorie:Români basarabeni Categorie:Nașteri în 1848 Categorie:Decese în 1918 Categorie:Politicieni din Chișinău Categorie:Medici români Categorie:Socialiști români Categorie:Emigranți din Imperiul Rus