Iulian (Iuliu) Marțian (n. 23 iunie 1867, Mintiu, Bistrița-Năsăud – d. 26 octombrie 1937, Mintiu) a fost un istoric român,bibliofil, arheolog amator și colecționar de documente vechi românești, dar și membru de onoare al Academiei Române. A fost membru pe viață al ASTREI.
Studii A făcut școala primară în satul natal, apoi a făcut șase ani de gimnaziu superior greco-catolic românesc, între 1877-1883. După gimnaziu, decide să urmeze o carieră militară, devenind cadet al Școlii militare de stat din Sibiu. A urcat în ierarhie până la gradul de maior. După absolvire a funcționat ca ofițer în garizoanele din Triest, Sarajevo, Lemberg, Brașov, Cluj și Dej.
Viață și activitate În zilele premergătoare Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, pe când se alcătuia Biroul Consiliului Național Român din Năsăud, delegații l-au ales ca președinte pe cel care avea să devină peste ani academicianul Iulian Marțian.
Încă din perioada în care a activat ca militar, Marțian a realizat studii în domeniul istoriei. Preocuparea fundamentală manifestată de tânărul ofițer a fost pentru cercetările arheologice din Transilvania, în special cele de pe valea Someșului Mare. A strâns, în timpul vieții, o colecție impresionantă de documente, manuscrise, cărți, obiecte de artă și urme ale trecutului, de orice fel.Prin aceasta, a devenit unul dintre fondatorii Muzeului Năsăudean, din dorința de a instituționaliza aceste cercetări.S-a dedicat ulterior depistării și strângerii de cărți rare, de documente și de obiecte vechi. Și-a donat Muzeului Năsăudean întreaga colecție de documente și manuscrise, pe care le-a acumulat în timp. De asemenea, a ajutat și la înființarea revistei Arhiva Someșană, pentru care a realizat un număr considerabil de studii și articole. Opera lui conține peste patruzeci de lucrări. De asemenea, a strâns date despre descoperirile arheologice din Transilvania, publicând un repertoriu al acestora, în limba germană inițial, iar apoi, după corectări și completări, în limba română. A fost ales membru de onoare al Academiei Române la 27 mai 1933, la propunerea lui Alexandru Lapedatu.
S-a numărat printre colaboratorii unor publicații ale timpului : ,,Anuarul Comisiei Monumentelor Istorice", ,,Anuarul Institutului de Istorie Națională" , ,,Convorbiri literare" , ,,Gazeta Transilvaniei" , ,,Revista Bistriței", ș. a. A contribuit la apariția revistei cultural-istorice pentru zona Năsăudului , ,,Arhiva Someșană'', în paginile căreia a publicat numeroase studii ( Contribuții la istoricul Rodnei; Castrul Rodnei; Din memoriile voievodului ardelean Ioan Kemeny ș. a.) Lui îi revine meritul de a fi descoperit manuscrisul miscelaneu din secolul XVII, cunoscut sub numele de Codicele Marțian.OCR
Scrieri Repertoriu arheologic pentru Ardeal, Bistrița, 1920; Urme din războaiele Romanilor cu Dacii, Cluj, 1921; Ardealul. Constatări și lămuriri, Bistrița, 1925; Ardeal. Istorie și toponimie, Bistrița, 1924; Castrul Rodna, (Extras), Contribuții la eraldica vechiului Ardeal.
Referințe 1. Teodor Tanco, Academia Română 1866-1996. Academicienii Năsăudeni și Bistrițeni, Ed. Virtus Rediviva, Cluj-Napoca 1996.
2. Enciclopedia istoriografiei românești, Ed. științifică și enciclopedică, București, 1978.
Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – M Medalion biografic - Iulian Marțian
Categorie:Istorici români Categorie:Membri titulari ai Academiei Române Categorie:Nașteri în 1867 Categorie:Decese în 1937 Categorie:Arheologi români