thumb|300px|right|Lordul Thomas Macaulay thumb|300px|right|Thomas Babington Macaulay at vârsta de 49 de ani – gravură de W. Holl, după un desen de George Richmond
Thomas Babington, Primul Lord Macaulay () a fost un poet, istoric și politician liberal englez, membru al Consiliului de Coroană al Regatului Unit.
Biografie
Familia lui făcea parte din clanul MacAulay și anume din ramura MacAulay din Lewis. Cea mai veche referință istorică la această ramură pomenește, în 1610, de un anumit Donald MacAulay din Lewis. Bunicul său, John Macaulay era un pastor calvinist. Tatăl său Zachary Macaulay, fusese foarte activ în mișcarea ‘’claphamită’’ care milita pentru abolirea sclavagismului, El mai fusese guvernator al Marii Britanii în Sierra Leone din 1793 în 1799, colonia fiind la acea vreme un stat african pentru negri liberați.
Thomas Babington Macaulay s-a născut în Rothley Temple, Leicestershire la 25 octombrie 1800, the day of St. Crispin, and of the battle of Agincourt. Primii doi ani a trăit într-o casă relativ modestă din Birchin Lane, din care părinții săi s-au mutat apoi într-o casă mai mare de pe High Street din cartierul Clapham din Londra. A avut două surori, Hannah și Margaret, cu 10, respectiv 12 ani mai tinere decât Thomas Macaulay. Cu toată diferența de vârstă. el era foarte legat de surorile sale.
În afară de părinții săi, dintre oamenii care s-au ocupat de educația lui în perioada copilăriei trebuie menționată scriitoarea Hannah More, care l-a încurajat să-și dezvolte talentul de a scrie. Tot Hannah More l-a învățat să-și creeze o bibliotecă proprie, dăruindu-i primele cărți. Thomas Macaulay a fost un copil precoce. La vârsta de 3 ani învățase să citească și în timpul copilăriei sale și-a petrecut o parte importantă din timp citind orice îi cădea în mână. La vârsta de șapte ani a început să scrie un compendiu de istorie universală, iar la vârsta de opt ani a elaborat un tratat destinat să convertească la creștinism pe băștinașii din regiunea Malabar, în sudul Indiei.
După ce a învățat pe dinafară poeziile ‘‘Lay of the Last Minstrel (Cântecul ultimului trubadur’’ and ‘‘Marmion’’ ale lui Walter Scott, el a început să scrie versurii. Un poem despre Olaus Magnus din Norvegia, presupusul strămoș al clanului Macaulays, este scris în maniera lui Walter Scott.
În 1812]Macaulay a fost trimis la o școala pastorului Preston de la Little Shelford, lângă Cambridge. Preston era prieten cu profesorul Milner, președintele colegiului Queens College din Cambridge. care și-a dat seama de talentul tânărului elev și l-a îndrumat spre studiile care să-i pună în valoare aptitudinile. În 1814 s-a mutat la școala din Aspenden Hall, lângă Buntingford, Hertfordshire. În această perioadă s-a împrietenit cu un coleg al său Henry Malden care ulterior a devenit un cunoscut expert în cultura Greciei antice.
Macaulay avea o memorie cu totul excepțională. El a reușit după 40 de ani să recite o poezie pe care o citise într-o revistă locală în 1813 și pe care nu o recitise niciodată în acest interval. Macaulay afirma că ar fi capabil să reproducă în întregime poemul “Paradisul Pierdut (Paradise Lost)” al lui John Milton, sau romanul alegoric ‘’Progresul Pelerinului (Pilgrim’s Progress)’’ al lui John Bunyan în eventualitate în care toate exemplarele acestor lucrări ar fi fost pierdute.
Studiile universitare le-a urmat la Trinity College din Cambridge. În perioada studiilor sale universitare la Cambridge, a început să scrie poezii, câștigând mai multe premii. În 1825 a publicat un studiu, foarte bine apreciat, asupra lui Milton în revista the Edinburgh Review. In 1826 i s-a propus o funcție de avocat dar Macaulay s-a arătat mai interesat într-o carieră politică.
Cariera politică a lui Macaulay
In 1830 Macaulay a fost ales membru al Parlamentului Regatului Unit din orășelul Calne. El s-a afirmat printr-o serie de discursuri prin care susținea reforma parlamentară și în care ataca diferitele forme de inegalitate, printre care excluderea evreilor din parlament. După promultarea legii de reformare a Parlamentului (Great Reform Act]), el a devenit membru al Parlamentului din circumscripția orașului Leeds. În 1832 Thomas Macaulay a fost Secretar al Comitetului de Control ([Secretary to the Board of Control) în care a lucrat până în 1833. Comitetul, prezidat de Charles Grant, Lord Glenelg, care avea sarcina să treacă prin parlament parliament legea pentru reînnoirea cartei Companiei Indiei de Est, Prin această lege, monopolul comerțului cu China era abolit și Compania înceta să fie o societate comercială. Macaulay s-a distins printr-un discurs la cea de a doua citire a legii, după care Grant a prezentat un scurt comentariu foarte elogios, și legea a fost aprobată fără dificultate, Tot în aceeași perioadă a fost supusă discuției legea pentru abolirea sclavagismului. Legea propusă de guvern, cuprindea o perioadp de 12 ani de ucenicie pentru sclavii liberați. Abolișioniștii, conduși de Sir Fowell Buxton, se opunea energic acestei propuneri iar Thomas Macaulay a susținut acest punct de vedere, urmând sfaturile tatălui său.
India Între timp, Zachary Macaulay își pierduse averea prin investiții riscante și Thomas, împreună cu fratele său Henry, încercau să îi plătească datoriile. Când i s-a oferit un post în Consiliul Superior al Indiei, cu un salariu de 10. 000 lire pe an pe o perioadă de 5 ani (din care putea economisi aproximativ 30. 000 lire), el a acceptat imediat, Se pare că decizia sa de a pleca în India era determinată mai mult de necesități financiare decât de un elan de a ajuta la dezvoltarea coloniei sau de o dorință de a se familiariza cu cultura indiană. După promulgarea Legii pentru Guvernarea Indiei din 1833, el a fost numit Prim Jurist al Consiliului Guvernatorului General. Plecând în India, Macaulay a ajuns la Madras la 10 iunie 1834, după o călătorie care, la acea vreme, ținea aproximativ trei luni. A fost primit cu onoruri militare și cu 15 salve de artilerie drept salut. Tânărul Macaulay era convins de superioritatea europenilor, în special a britanicilor asupra orientului, punct de vedere care era considerat perfect justificat de mulți dintre contemporanii săi. Imediat după sosire, s-a dus la Ootacamund, un oraș din dealurile Nigris, unde Guvernatorul General al Indiei William Bentinck își stabilise reședința de vară. Drumul avea câteva sute de kilometri, trecând prin Bangalore și Mysore. Lucrând în Consiliul Suprem al Indiei între 1834 și 1838, Macaulay a creat bazele unei Indii coloniale bilingve, convingând Guvernatorul General să adopte engleza ca limbă de educație de la clasa a VI-a înainte, în locul limbii sanskrite sau a celei arabe, care erau utilizate în instituțiile de învățământ organizate de Compania Indiei de Est Britanice British East India Company. Acest efort a fost numit mai târziu macaulayism.
Sistemul de legi al lui Macaulay a fost elaborat imediat după rebeliunea din 1857 din India. La acea vreme era probabil singurul cod sistematic de legi pentru colonii. El aborda legislația în mod cuprinzător și chiar după peste două secole, nu necesită decât mici adaptări. Cu toate schimbările politice, tehnologice și administrative care au avut loc în acest interval, reviziile legislației nu au introdus nicio nouă categorie de delicte. Sistemul de legi al lui Macaulay cuprindea trei coduri importante dintre care primul, Codul Penal Indian (Indian Penal Code) a fost elaborat de o comisie prezidată de Macaulay și a fost aprobat în 1860, la scurt timp după moartea sa. Celelalte două coduri schițate de Macaulay au fost finalizate mai târziu: Codul de Procedură Penală (Criminal Procedure Code) în 1872 și Codul de Procedură Civilă (Civil Procedure Code) în 1909. Codul Penal Indian a fost apoi reprodus pentru aplicare în majoritatea coloniilor britanice și, în prezent, codul mai este în vigoare în țări atât de diferite ca: Singapore, Sri Lanka, Nigeria și Zimbabwe.
Termenul copii lui Macaulay mai este utilizat pentru a desemna persoane de origine indiană care adoptă cultura europeană occidentală ca mod de viață și ca mentalitate. În prezent însă termenul are de cele mai multe ori o semnificație peiorativă, implicând o lipsă de loialitate față de propria țară și față de tradițiile ei. Termenul provine dintr-o „Conferință despre Educația Indiană” pe care a ținut-o în 1835 în care afirma:
Ne este imposibil, cu mijloacele noastre limitate, să încercăm să educăm întreaga populație. Trebuie însă să ne străduim să formăm o clasă de oameni care să acționeze ca interpreți între noi și milioanele pe care le guvernăm, o clasă de persoane indiene după sânge și culoare, dar engleze ca gusturi, ca opinii, ca morală și ca intelect. Va fi rolul acestei clase să rafineze dialectele vernaculare ale țării, să îmbogățească aceste dialecte cu termenii științifici împrumutați din limbile occidentale și, prin dezvoltarea lor în etape, să le aducă într-o stare adecvată pentru transmiterea cunoștințelor masei mari a populației.Macaulay's "minute on education" arguing for the use of English in India
Cariera după misiunea în India
Întorcându-se în Regatul Unit în 1838, el a fost ales membru al Parlamentului din circumscripția Edinburgh. În 1839 a fost numit Ministru de Război (Secretary at War) După căderea guvernului Lordului Melbourne, Macaulay s-a ocupat mai mult de operele sale literare, dar a avut funcția de ministru adjunct de finanțe (Paymaster General) în administrația Lordului John Russell'.
În 1841 Macaulay s-a ocupat de legea drepturilor de autor (copyright law). Punctul de vedere al lui Macaulay a devenit, cu modificări nesemnificative, baza legii drepturilor de autor în lumea anglofonă. Macaulay considera totuși că dreptul de autor constituie un monopol și, ca atare, are un efect negativ asupra societății
În alegerile din 1847 Macaulay și-a pierdut mandatul de deputat de Edinburgh, în principal pentrucă neglijase problemele locale. In 1849 a fost ales rector al Universității din Glasgow (University of Glasgow). Partidul liberal a revenit la putere în 1852 și i s-a oferit să candideze pentru un nou mandat. El nu a acceptat propunerea, deoarece suferise un atac de cord care îl slăbise mult.
Macaulay a preluat însă alte funcții oficiale. El a fost membru al comitetului care trebuia să decidă care erau subiectele din istoria Marii Britanii care să fie reprezentate în noul palat de la Westminster. Necesitatea de a baza picturile pe portrete reale ale figurilor importante ale istoriei Marii Britanii a dus la înființarea Galeriei Naționale a Portretelor din Regatul Unit (National Portrait Gallery (United Kingdom)), care a fost înființată la 2 decembrie 1856. Macaulay a fost unul din fondatori și este onorat prin unul din cele trei busturi care există deasupra intrării principale.
I s-a acordat titlul de lord în 1857 cu denumirea ‘’’'Baron Macaulay of Rothley in the County of Leicester’’’, dar a participat rareori la sesiunile Camerei Lorzilor. Din cauza înrăutățirii sănătății sale îi era din ce în ce mai greu să lucreze și de aceea nu a putut termina principala sa lucrare Istoria Angliei.
Macaulay a murit la 28 decembrie 1859. și a fost înmormântat la Catedrala Westminster. în ‘’colțul poeților’’ alături de George Gordon, Lord Byron, Percy Bysshe Shelley, John Keats, și Alfred, Lord Tennyson. Neavând copii, titlul său s-a stins odată cu moartea sa.
Lucrări literare Discursurile