thumb|200px|right| Zona veche a orașului Mardin Mardin (siriacă: ܡܪܕܝܢ; Arabă :ماردين; Kurdă: Mêrdîn, în ), este un oraș din sud-estul Turciei, capitala provinciei omonime, provincia Mardin, în partea turcă a Mesopotamiei. Orașul se află la aproximativ 20 km, la nord de granița cu Siria și nu departe de Irak. .
Etimologie thumb|250px|right|Provincia Mardin Mardin, poate proveni de la cuvântul sirian merdā (ܡܶܪܕܺܝܢ) care înseamnă „fortăreață”, „cetate”. După o altă ipoteză, numele orașului poate proveni de la cuvântul arab mārid (مارد)care înseamnă „rebel”, ca și cuvântul armean mardik, o altă posibilă etimologie.
Istoric Prima atestare documentară a fortăreței Mardin apare în opera Res Gestae a Fine Corneli Taciti – XIX, 9, 4 a istoricului bizantin Ammianus Marcellinus (330-395 d.H.). În 131 î.H., Mardin a fost integrat în regatul Urfa (condus de dinastia Agbar, convertită la creștinism în 206). În 249 d.H., Mardin intră sub administrație romană, iar, din secolul al IV-lea, sub administrare bizantină, unde rămâne până în anul 640 când este cucerit de către ‘Iyād bin Gānim, un comandant militar al califului Omar. Mardin va fi guvernat de către dinastia omaiadă (capitala la Damasc), apoi de către dinastia Abbasizi (capitala la Bagdad). thumb|left|Piața Atatürk din Mardin În 1105 Mardinul a fost cucerit de către Il Ghazi Bey, care stabilește aici capitala statului Artuklu Beyliği. În cei 304 cât a durat regatul Artuklu Beyliği, Mardinul a cunoscut o dezvoltare fără precedent. Timur Lenk (Tamerlan) a încercat în 1393 și în 1395 să cucerească Mardinul, însă fără succes. În 1380 orașul a fost cucerit de către Kara Yusuf, comandantul confederației tribale oghuze Karakoyunlu (cei cu oile negre). În 1462, Uzun Hasan, comandantul confederației tribale Akkoyunlu (cei cu oile albe) preia orașul Mardin. În 1517 Mardinul intră în componența Imperiului Otoman, apoi după destrămarea acestuia, rămâne parte integrantă a Turciei (1923).
Arhiepiscopul armean al orașului, Ignatie Maloyan, a fost împușcat în anul 1915.
Amestec de populații thumb|200px|right| Domul Sultan Isa Mardinul este considerat un oraș tolerant, toleranță datorată amestecului de populații: turci, arabi, kurzi, armeni; de cele mai diverse credințe: islam (hanefit, șafiit), creștinism (diverse culte), yazidism etc. Până nu de mult aici trăia și o înfloritoare comunitate iudaică, azi dispărută. .
Limbi vorbite la Mardin La Mardin se vorbesc mai multe limbi: turca, kurda kurmangi, araba mardineză, neo-aramaică etc. Cei mai mulți mardinezi vorbesc cel puțin două dintre aceste limbi.
Monumente thumb|left|800px|Mardin Mardin este un muzeu în aer liber. Aici se găsesc adevărate bijuterii ale artei islamice cum ar fi școlile coranice (Medresă) Zinciriyye, Kasımiyye și Sitti Radviyye; moschee, cum ar fi, marea moschee Ulu Cami, cea mai veche din Mardin, devenită emblema orașului. Minaretul datează din 1176. Alte obiective turistice sunt moscheele Abdullatif (1314) și Reyhaniye (1756).
De asemenea, Mardinul are foarte multe biserici și mănăstiri, cum ar fi biserica Kırklar (Patruzeci de martiri) sau faimoasa mănăstire Deyrüzzaferân Manastırı.
Ecranizare Serialul Sıla (numele românesc: "Puterea destinului") a fost realizat în 2006 și a fost terminat în 2008. Acțiunea se petrece aproape integral în orașul Mardin, mai exact în zona veche a acestuia, cu câteva episoade realizate în Istanbul.
Personalități născute aici Ignatie Maloyan (1869 - 1915), arhiepiscop creștin.
Note
Bibliografie Tavernier, Jean-Baptiste (1692), Les six voyages, I:187 Niebuhr, Carsten (1778), Reisebeschreibung, Copenhagen, II:391-8 Socin, Albert (1904), Der Arabische Dialekt von Mōsul und Märdīn, Leipzig. della Valle, Pietro (1843), Viaggi, Brighton, I: 515 Makas, Hugo (1926), Kurdische Texte im Kurmanji-Dialekte aus der Gegend von Mardin. Petersburg-Leningrad. Shumaysani, Hasan (1987), Madinat Mardin min al-fath al-'arabi ila sanat 1515. Bayrūt: 'Ālam al-kutub. Jastrow, Otto (1969), Arabische Textproben aus Mardin und Asex, in "Zeitschrift der Deutschen Morgenländischen Gesellschaft" (ZDMG) 119 : 29-59. Sasse, Hans-Jürgen (1971), Linguistische Analyse des Arabischen Dialekts der Mhallamīye in der Provinz Mardin (Südossttürkei), Berlin. Minorsky, V. (1991), Mārdīn, in "The Encyclopaedia of Islam". Leiden: E. J. Brill. Jastrow, Otto (1992), Lehrbuch der Turoyo-Sprache in "Semitica Viva – Series Didactica", Wiesbaden : Otto Harrassowitz. Ayliffe, Rosie, et al. (2000) The Rough Guide to Turkey. London: Rough Guides. Wittich, Michaela (2001), Der arabische Dialekt von Azex, Wiesbaden: Harrassowitz. Grigore, George (2007), L'arabe parlé à Mardin. Monographie d'un parler arabe périphérique. București: Editura Universității din București, ISBN (13) 978-973-737-249-9
Legături externe
Araba vorbită la Mardin Pictures of the city News Portal of Mardin City Mardin Weather Forecast Information Mardin Guide and Photo Album First International Symposium of Mardin History Istanbul'daki Mardinliler Egitim ve Dayanisma Vakfi Mardin (Turcia), inedit, unic, necunoscut , 25 august 2011, Razvan Marc, România liberă
Vezi și Listă de orașe din Turcia
Categorie:Orașe din Turcia