Placebo este o formație de muzică rock alternativ, înființată în Anglia în 1994 de către Brian Molko (voce, chitară, muzicuță, claviaturi) și Stefan Olsdal (chitară bas, chitară, claviaturi, voce). Primul toboșar oficial al formației, Robert Schultzberg, a părăsit Placebo în 1996 din cauza conflictelor cu Molko, fiind înlocuit în același an de către Steve Hewitt.
Placebo a cunoscut succesul o dată cu lansarea „Nancy Boy” în 1997, un cântec descris de solistul Brian Molko drept „obscen”. Formația a stârnit controverse la începutul carierei, datorită tendințelor lui Molko de a apărea în public în rochii și purtând machiaj, și declarațiilor sale deschise despre sex, sexualitate și consumul de droguri. De-a lungul timpului, formația a colaborat cu artiști precum David Bowie, Justin Warfield (One Inch Punch, She Wants Revenge), Michael Stipe (R.E.M.) și Alison „VV” Mosshart (The Kills).
În 2007, toboșarul Steve Hewitt a fost concediat din Placebo din cauza unor neînțelegeri personale și profesionale, fiind înlocuit în 2008 de Steve Forrest. Formația a lansat două albume de studio în această formulă, Forrest plecând în 2015 pentru a se ocupa de propria sa carieră muzicală. Din 2015, Placebo activează în formulă de duo, folosind muzicieni adiționali în turnee.
Formația a lansat șapte albume de studio și a vândut peste un milion de albume în Marea Britanie Accesat la data de 5 mai 2009 și peste zece milioane de albume la nivel internațional. Accesat la data de 5 mai 2009
Istorie Primii ani (1994-1995)
Ambii membri fondatori Placebo, Brian Molko și Stefan Olsdal, au frecventat același liceu în Luxemburg, The American International School of Luxembourg, dar fără să interacționeze, întrucât făceau parte din cercuri sociale diferite. Accesat la data de 23 octombrie 2010 Cei doi s-au reîntâlnit întâmplător în Londra în 1994. Olsdal lua lecții de chitară în acea perioadă, iar întâlnirea cu Molko s-a produs la stația de metrou South Kensington. Molko a observat că Olsdal avea chitara la el și l-a invitat la un concert acustic pe care urma să îl susțină în Deptford. Accesat la data de 6 iulie 2017 Impresionat de prestația lui Molko, Olsdal a venit cu ideea ca cei doi să formeze o trupă. Unul dintre numele inițiale ale noii formații a fost Ashtray Heart, după un vers Captain Beefheart: „She used me like an ashtray heart”. Accesat la data de 7 iunie 2010 Ashtray Heart este vehiculat adesea drept primul nume al formației, deși Molko a negat acest aspect, precizând că formația a avut mai multe nume și că faptul că Ashtray Heart a fost primul nume este doar un zvon. Accesat la data de 23 iunie 2009 </blockquote>
Inițial, duo-ul a avut dificultăți în alegerea unui toboșar. Formația a cântat pentru o scurtă perioadă cu Steve Hewitt, un prieten de-al lui Molko, însă Hewitt era deja într-o formație locală denumită Breed. Accesat la data de 6 iulie 2017 Robert Schultzberg a fost ales în cele din urmă ca toboșar către finalul anului 1994.Thompson, p. 259 Accesat la data de 6 iulie 2017
Formația a adoptat în cele din urmă numele Placebo, datorită semnificației pe care cuvântul o are în latină („Voi plăcea”). Accesat la data de 7 iunie 2010 Referitor la acest lucru, Stefan Olsdal își amintea într-un interviu din 2007: „Faza cu numele formației e să găsești unul care să sune bine. După aia ești întrebat de atâtea ori în interviuri de ce ai ales numele ăla, încât începi să vii cu povești inventate. Una din cele inventate de noi a fost ceva în genul: 'Sunt o grămadă de trupe cu nume gen codeină și morfină, dar noi am vrut să ne numim trupa după un medicament care nu funcționează!'
Într-un interviu din 2000, Molko reflecta: „Este o întrebare complexă. Ca muzician, încerci să găsești un nume pentru formația ta care să te reprezinte și nu reușești niciodată cu adevărat, întrucât, în esență, numele formațiilor își pierd semnificația după o vreme. Devin o serie de sunete pe care le asociezi cu oamenii din muzică. Cel mai important lucru pentru un nume este să poți să-ți imaginezi paisprezece mii de oameni scandându-l la unison. Accesat la data de 6 iulie 2017
Placebo, prima schimbare de componență, legăturile cu glam rock-ul și controversele (1996-1998)
thumb|right|180px|Coperta primei ediții a single-ului „Bruise Pristine”. Fotografia îi aparține lui Cecil Beaton și a fost realizată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Accesat la data de 6 iulie 2017
În 1996, Placebo a semnat un contract cu casa de discuri Caroline Records. Anterior semnării acelui contract, trupa lansase un single, „Bruise Pristine”, la casa de discuri Fierce Panda, pe care Molko avea să îl descrie ulterior în termeni nefavorabili, comparându-și vocea cu cea a lui Mickey Mouse. Accesat la data de 12 iunie 2008
Placebo a lansat pe 17 iulie 1996, primul album, numit Placebo. Accesat la data de 6 iulie 2017 Acest album de debut, produs de Brad Wood, conținea zece piese și o melodie bonus, și era influențat, după spusele lui Molko, de Sonic Youth și Depeche Mode. Accesat la data de 6 iulie 2017
Schultzberg a părăsit formația în 1996, datorită tensiunilor de amploare cu Molko. Schultzberg fusese inițial concediat în septembrie 1995, dar a fost reangajat în vederea înregistrării single-ului „Bruise Pristine”. După o ceartă în august 1996, chiar înainte de primul lor show televizat, „The White Room” Accesat la data de 6 iulie 2017, Molko a decis că ar fi mai bine pentru trupă ca Schultzberg să plece. Schultzberg a sugerat să cânte împreună până la sfârșitul anului, pentru a promova albumul. În septembrie 1996, în timp ce se aflau în turneu în SUA, Schultzberg a fost informat de către Olsdal că nu avea să participe la turneul din Germania care urma celui din SUA. La cererea managerului, el a mai participat totuși la două concerte în Paris după turneul din SUA. Molko l-a contactat ulterior pe Steve Hewitt pentru a-i cere să redevină parte din formație, ofertă care a fost acceptată.
Piesa care a propulsat formația către succes a fost „Nancy Boy”, care a intrat direct pe locul 4 în UK Albums Chart. Accesat la data de 13 iunie 2008 Accesat la data de 6 iulie 2017 Melodia, scrisă în 1994, și inspirată parțial de o declarație a solistului Suede, Brett Anderson („Sunt un bisexual care nu a avut niciodată o experiență homosexuală”), Accesat la data de 6 iulie 2017 avea o lirică provocatoare, cu tente sexuale evidente. Chiar și la acea vreme, Molko avea să spună despre ea: „Nu e absurdă... e obscenă”, arătându-și surprinderea că un asemenea cântec a putut atinge o poziție atât de înaltă în topuri. Accesat la data de 6 iulie 2017 „Am o relație foarte ambivalentă cu 'Nancy Boy'”, avea să admită artistul în 2016, adăugând că, deși apreciază contribuția pe care a avut-o cântecul în succesul formației, îl consideră o creație imatură. thumb|right|250px|Logo-ul oficial Placebo, utilizat de la primul album și până în prezent. Piesa avea să atragă atenția lui David Bowie, care a invitat formația în 1996 să cânte în deschiderea unor concerte de-ale sale. Accesat la data de 6 iulie 2017 Placebo s-a numărat ulterior printre invitații lui Bowie la concertul său aniversar de 50 de ani ce a avut loc în 1997, la Madison Square Garden, Accesat la data de 6 iulie 2017 alături de Billy Corgan de la The Smashing Pumpkins, Robert Smith de la The Cure și Lou Reed. Accesat la data de 6 iulie 2017
Legăturile formației cu glam rock-ul au continuat. În 1998, Placebo a înregistrat un cover după un cântec aparținând celor de la T.Rex, „20th Century Boy”. Piesa a apărut pe coloana sonoră a filmului Velvet Goldmine, în care a jucat și formația (Molko și Hewitt în rolurile lui Malcolm, respectiv Billy, de la The Flaming Creatures, iar Olsdal în rolul basistului din Polly Small's Band). Accesat la data de 11 octombrie 2009 Prestațiile din film le-au adus un val de critici din partea presei britanice, și însuși Molko a admis într-un interviu din 2001: „probabil nu a fost cea mai deșteaptă idee pe care am avut-o”, adăugând: „Cred că arătam ca niște idioți. Dar ce dacă? Se cheamă actorie. Nu-i ceva real.” Accesat la data de 21 decembrie 2008
Placebo a primit critici multiple din partea presei din pricina atitudinii neortodoxe a membrilor formației și a imaginii androgine a solistului Brian Molko. Accesat la data de 6 iulie 2017 Într-un interviu din 2016 legat de perioada de debut a formației, Brian Molko comenta: „Reacționam foarte puternic împotriva atitudinii macho, a cântecelor de peluză și a revizionismului britpop, și împotriva naționalismului, pe care îl percepeam ca pe o xenofobie la nivel muzical. Încercam să facem o declarație politică puternică despre fluiditatea sexualității prin rochiile și machiajul pe care le purtam. Ne propusesem să producem confuzie, și cred că Nancy Boy a fost coloana sonoră perfectă pentru așa ceva.”
Without You I'm Nothing și Black Market Music (1998-2002)
Placebo a lansat cel de-al doilea album de studio, Without You I'm Nothing, pe 12 octombrie 1998, Accesat la data de 7 iulie 2017 sub egida casei de discuri Virgin Records. Înregistrarea albumului a fost marcată de neînțelegeri cu producătorul Steve Osborne, cu care formația a ajuns să nu mai vorbească la finalul sesiunilor. Albumul s-a clasat pe locul 7 atât în Marea Britanie, Accesat la data de9 iulie 2017 cât și în Franța. Accesat la data de 21 decembrie 2008
Primul extras pe single, „Pure Morning” a fost difuzat intens la radiourile americane, ajungând până pe 19 în topul Billboard Modern Rock Tracks. Accesat la data de 9 iulie 2017 În Marea Britanie a egalat succesul piesei „Nancy Boy”, clasându-se pe locul 4 în UK Albums Chart. Videoclipul piesei a fost nominalizat la premiul Best British Video din cadrul Brit Awards 1999, Accesat la data de 9 iulie 2017 dar a pierdut în favoarea clipului la piesa „Millennium” a lui Robbie Williams. Accesat la data de 9 iulie 2017 Brian Molko avea să se declare ulterior nemulțumit de calitatea versurilor piesei, refuzând să o interpreteze timp de nouă ani în concerte.
Formația a continuat să se bucure de succes, următorul extras pe single, „You Don't Care About Us”, ajungând până pe 5 în topul britanic. Al treilea extras pe single, „Every You Every Me”, a atins locul 11 în Marea Britanie și a fost inclus pe coloana sonoră a filmului Tentația seducției, Accesat la data de 7 iulie 2017 inspirat din romanul „Legăturile primejdioase” scris de Choderlos de Laclos. Accesat la data de 7 iulie 2017 thumb|right|250px|Albumul „Black Market Music”, cu autografele membrilor formației. Ultima melodie lansată de pe album, „Without You I'm Nothing”, a fost reînregistrată și lansată ca duet cu David Bowie, la cererea acestuia din urmă; Molko avea să descrie în 2016 acest fapt drept o onoare, adăugând că a realizat mult mai târziu importanța reală a acestei colaborări.
Al treilea album Placebo, Black Market Music, a fost lansat pe 9 octombrie 2000 și a fost produs de Paul Corkett. Albumul era mai experimental decât cele două înregistrări anterioare, Placebo colaborând cu Justin Warfield (One Inch Punch, She Wants Revenge), care a înregistrat o secvență de rap pe piesa „Spite & Malice”, Accesat la data de 6 iulie 2017 și folosind o secvență de chitară a celor de la Pavement pe piesa „Slave to the Wage”. Ediția americană a albumului a inclus schimbări în playlist, conținând duetul cu David Bowie, „Without You I'm Nothing”, și un cover după Depeche Mode, „I Feel You”. Accesat la data de 7 iulie 2017 thumb|right|250px|Placebo în concert la festivalul Sudoeste, 2001. Stânga: Brian Molko. Dreapta: Stefan Olsdal. Primele două extrase pe single de pe album, „Taste in Men” și „Slave to the Wage” au ajuns pe locurile 16, respectiv 19 în Marea Britanie.
Într-un interviu din anul 2001, Molko declara despre album următoarele: