Sezonul de Formula 1 din 1952 a fost cel de-al șaselea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA, și a inclus cea de-a treia ediție a Campionatului Mondial al Piloților. Sezonul a fost disputat pe parcursul a opt curse, începând cu pe 18 mai și terminându-se cu pe 7 septembrie. În 1952 s-au desfășurat și multe alte curse care nu au făcut parte din campionat. Alberto Ascari, conducând pentru Scuderia Ferrari, a devenit campionul mondial la piloți.

Rezumatul sezonului Aflată în imposibilitatea de a finanța construirea unei noi mașini, Alfa Romeo s-a retras din competiție, lăsându-i pe cei de la Ferrari fără adversar. Acest lucru i-a determinat pe organizatorii multor curse să-și îndrepte atenția spre Formula 2. Aici, regulamentul impunea motoare de 2 litri normal aspirate, fapt ce a condus la o participare numeroasă atât din partea organizatorilor, cât și din partea competitorilor. Deși au luat startul multe mașini, victoriile au aparținut tot celor de la Ferrari. Ascari a câștigat șase Mari Premii. El a absentat de la Marele Premiu al Elveției întrucât era implicat în calificările cursei de la Indianapolis. Maserati și Gordini au opus o rezistență modestă, în timp ce prestațiile lui Mike Hawthorn (Cooper) i-au adus acestuia un loc la Ferrari, pentru . Din cauza unui accident destul de grav petrecut la începutul sezonului, Juan Manuel Fangio a ratat toate cursele acestui an.

Toate cursele Campionatului Mondial s-au desfășurat după regulamentul Formulei 2.Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 12 Din acest sezon, căștile de curse au fost făcute obligatorii în Formula 1.

Piloții și echipele înscrise în campionat Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1952.

ImagineConcurentConstructorMotorȘasiuPneuPiloțiNumele pilotuluiEtape AFM AFM Küchen 2,0 V8 AFM Hans Stuck1 Peter WhiteheadAltaAlta F2 2,0 L4F2 Peter Whitehead4 Graham Whitehead5 W. S. AstonAston Butterworth Butterworth 2,0 F4 NB41 Bill Aston5–6, 8 Marcel BalsaBMWBMW 328 2,0 L6 Spécial Marcel Balsa6 Bernhard NackeEigenbau ? Günther Bechem6 Ernst Klodwig ? Ernst Klodwig6 Rudolf Krause ? Rudolf Krause6 Piero Dusio Cisitalia BPM 2,0 L4 D46 Piero Dusio8 Connaught EngineeringConnaughtLea Francis 2,0 L4Type A Kenneth McAlpine5, 8 Ken Downing5 Eric Thompson5 Dennis Poore5, 8 Stirling Moss8 Écurie RichmondCooperBristol BS1 2,0 L6T20 Eric Brandon1, 3, 5, 8 Alan Brown1, 3, 5, 8 Leslie D. Hawthorn Mike Hawthorn3, 5, 7–8 Archie Bryde AHM Bryde Mike Hawthorn4 Reg Parnell5 Écurie Écosse David Murray5 English Racing Automobiles Ltd ERA Bristol BS1 2,0 L6 G-Type Stirling Moss3, 5, 7 Scuderia FerrariFerrariFerrari 500 2,0 L4Ferrari 375 4,5 V12500375S Giuseppe Farina1, 3–8 Piero Taruffi1, 3–6, 8 André Simon1, 8 Alberto Ascari2–8 Luigi Villoresi7–8 Équipe GordiniGordiniGordini 20 2,0 L6Gordini 1500 1,5 L4Type 16Type 16S15 Jean Behra Robert Manzon1, 3–8 Birabongse Bhanudej1, 3–5 Johnny Claes3 Maurice Trintignant4–8 Scuderia FraneraFrazer-Nash Bristol BS1 2,0 L6 FN48 Ken Wharton1, 3, 7–8 Tony Crook BMW 328 2,0 L6 421 Tony Crook5 HW MotorsHWMAlta F2 2,0 L45251/52 George Abecassis1 Peter Collins1, 3–6, 8 Lance Macklin Stirling Moss1 Paul Frère3, 6 Roger Laurent3 Yves Giraud-Cabantous4 Duncan Hamilton5, 7 Johnny Claes6 Dries van der Lof7 Officine Alfieri MaseratiMaseratiMaserati A6 2,0 L6A6GCM Felice Bonetto6, 8 Franco Rol8 José Froilán González8 Élie Bayol OSCA OSCA 2000 2,0 L6 20 Élie Bayol8 Toni UlmenVeritasVeritas 2,0 L6Meteor Toni Ulmen1, 6 Arthur Legat Arthur Legat3 Motor Presse Verlag ? Paul Pietsch6 Hans Klenk ? Hans Klenk6 Fritz RiessRS ? Fritz Riess6 Theo Helfrich ? Theo Helfrich6 Adolf Brudes ? Adolf Brudes6 Josef Peters ? Josef Peters6ImagineConcurentConstructorMotorȘasiuPneuNumele pilotuluiEtapePiloți

Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.

ConcurentConstructor afiliatMotorȘasiuPneuPiloțiNumele pilotuluiEtape Écurie RosierFerrariFerrari 500 2,0 L4Ferrari 166 2,0 V12500166/F2 Louis Rosier Maurice Trintignant1 Enrico PlatéMaseratiPlaté 2,0 L44CLT/48 Toulo de Graffenried1, 4–5, 8 Harry Schell1, 4–5 Alberto Crespo8 Écurie EspadonFerrariFerrari 500 2,0 L4Ferrari 166 2,0 V12500212 F1 Rudi Fischer1, 4–6, 8 Peter Hirt1, 4–5 Rudolf Schoeller6 Hans Stuck8 Alfred Dattner Simca-Gordini Gordini 1500 1,5 L4 11 Max de Terra1 Écurie FrancorchampsFerrariFerrari 500 2,0 L4500 Charles de Tornaco3, 7–8 Roger Laurent6 Robin Montgomerie-Charrington Aston-ButterworthButterworth 2,0 F4NB42 Robin Montgomerie-Charrington3 Tony Gaze HWM Alta F2 2,0 L4 52 Tony Gaze3, 5–6, 8 Robert O' Brien Simca-Gordini Gordini 1500 1,5 L4 15 Robert O' Brien3 Peter Whitehead Ferrari Ferrari 166 2,0 V12 125/F2 Peter Whitehead5, 8 Escuderia BandeirantesMaseratiMaserati A6 2,0 L6A6GCM Philippe Étancelin4 Gino Bianco5–8 Eitel Cantoni5–6, 8 Chico Landi7–8 Jan Flinterman7 Écurie BelgeSimca-GordiniGordini 1500 1,5 L415 Johnny Claes4–5 Paul Frère7 Scuderia MarzottoFerrariFerrari 166 2,0 V12166/F2 Franco Comotti4 Piero Carini4, 6 G. Caprara Ferrari Ferrari 500 2,0 L4 500 Roy Salvadori5 Willi Heeks AFM BMW 328 2,0 L6 8 ? Willi Heeks6 Helmut Niedermayr AFM BMW 328 2,0 L6 6 ? Helmut Niedermayr6 Ludwig Fischer AFM BMW 328 2,0 L6 8 ? Ludwig Fischer6 Willi Krakau AFM BMW 328 2,0 L6 6 ? Willi Krakau6 Ken Downing Connaught Lea Francis 2,0 L4 Type A Ken Downing7 Vicomtesse de Walckiers Simca-Gordini Gordini 1500 1,5 L4 15 Johnny Claes8 Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.

Calendar Următoarele șapte Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1952.

1. 2. 3. 4. 18 mai Indianapolis 50030 mai 22 iunie 6 iulie 5. 6. 7. 8. 5 iulie 18 iulie 2 august 23 august '''(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate EtapaMare PremiuPole positionCel mai rapid turPilotul câștigătorConstructorul câștigătorPneuPilot 1 Giuseppe Farina Piero Taruffi Piero Taruffi Ferrari TAR 3 2 Indianapolis 500 Fred Agabashian Bill Vukovich Troy Ruttman Kuzma-Offenhauser 1 3 Alberto Ascari Alberto Ascari Alberto Ascari Ferrari TAR ASC 4 Alberto Ascari Alberto Ascari Alberto Ascari Ferrari ASC 5 5 Giuseppe Farina Alberto Ascari Alberto Ascari Ferrari 8 6 Alberto Ascari Alberto Ascari Alberto Ascari Ferrari 7 Alberto Ascari Alberto Ascari Alberto Ascari Ferrari 12 8 Alberto Ascari Alberto Ascari José Froilán González Alberto Ascari Ferrari 12

Clasamentul Campionatului Mondial al Piloților

Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă, cu un punct suplimentar revenind pilotului care a stabilit cel mai rapid tur al cursei (dacă cel mai rapid tur a fost realizat de mai mulți piloți, punctul s-a împărțit egal la fiecare pilot). Punctele pentru piloții care au condus aceeași mașină au fost împărțite în mod egal, indiferent de cine a condus mai multe tururi. Doar cele mai bune patru rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte. Pilot500Puncte 1 Alberto Ascari Ab 36 (53,5) 2 Giuseppe Farina P 2 2 2 2 (4) 24 (27) 3 Piero Taruffi Ab 3 2 4 7 22 4 Rudi Fischer 2 13 3 Ab 10 = Mike Hawthorn 4 Ab 3 4 NC 10 6 Robert Manzon Ab 3 4 Ab Ab 5 14 9 7 Troy Ruttman 1 8 = Luigi Villoresi 3 3 8 9 José Froilán González 6,5 10 Jim Rathmann 2 6 = Jean Behra 3 Ab 7 5 Ab Ab 6 12 Sam Hanks 3 4 13 Ken Wharton 4 Ab Ab 9 3 = Dennis Poore 4 12 3 = Duane Carter 4 3 16 Alan Brown 5 6 22 15 2 = Maurice Trintignant NS 5 Ab Ab 6 Ab 2 = Paul Frère 5 Ab Ab 2 = Felice Bonetto DSC 5 2 = Art Cross 5 2 = Eric Thompson 5 2 22 Bill Vukovich 1 — Roger Laurent 12 6 0 — Toulo de Graffenried 6 19 NSC 0 — Peter Collins Ab Ab 6 Ab NS NSC 0 — André Simon 6 0 — Jimmy Bryan 6 0 — Peter Hirt 7 Ab 0 — Charles de Tornaco 7 Ab NSC 0 — Duncan Hamilton Ab 7 0 — Jimmy Reece 7 0 — Reg Parnell 7 0 — Fritz Riess 7 0 — Lance Macklin Ab 11 9 15 8 NSC 0 — Eric Brandon 8 9 20 13 0 — Chico Landi 8 0 — Johnny Claes 8 Ab 14 10 NSC 0 — Toni Ulmen Ab 8 0 — George Connor 8 0 — Philippe Étancelin 8 0 — Roy Salvadori 8 0 — Ken Downing 9 Ab 0 — Cliff Griffith 9 0 — Helmut Niedermayr 9 0 — Jan Flinterman 0 — Birabongse Bhanudej Ab 10 Ab 11 0 — Louis Rosier Ab Ab Ab 10 0 — Peter Whitehead Ab 10 NSC 0 — Johnnie Parsons 10 0 — Yves Giraud-Cabantous 10 0 — Eitel Cantoni Ab Ab 11 0 — Jack McGrath 11 0 — Hans Klenk 11 0 — Jim Rigsby 12 0 — Franco Comotti 12 0 — Graham Whitehead 12 0 — Ernst Klodwig 12 0 — Joe James 13 0 — Arthur Legat 13 0 — Bill Schindler 14 0 — Robert O'Brien 14 0 — Tony Gaze 15 Ab Ab NSC 0 — George Fonder 15 0 — Kenneth McAlpine 16 Ab 0 — Eddie Johnson 16 0 — Harry Schell Ab 17 0 — Gino Bianco 18 Ab Ab Ab 0 — Chuck Stevenson 18 0 — Henry Banks 19 0 — Manny Ayulo 20 0 — Johnny McDowell 21 0 — Tony Crook 21 0 — Dries van der Lof NC 0 — Stirling Moss Ab Ab Ab Ab Ab 0 — Piero Carini Ab Ab 0 — Bill Aston NS Ab NSC 0 — Hans Stuck Ab NSC 0 — George Abecassis Ab 0 — Max de Terra Ab 0 — Spider Webb Ab 0 — Rodger Ward Ab 0 — Tony Bettenhausen Ab 0 — Duke Nalon Ab 0 — Fred Agabashian 0 — Bob Sweikert Ab 0 — Gene Hartley Ab 0 — Bob Scott Ab 0 — Chet Miller Ab 0 — Bobby Ball Ab 0 — Andy Linden Ab 0 — Ab 0 — David Murray Ab 0 — Willi Heeks Ab 0 — Adolf Brudes Ab 0 — Marcel Balsa Ab 0 — Günther Bechem Ab 0 — Rudolf Krause Ab 0 — Rudolf Schoeller Ab 0 — Paul Pietsch Ab 0 — Theo Helfrich Ab 0 — Josef Peters Ab 0 — Franco Rol Ab 0 — Élie Bayol Ab 0 — Willi Krakau NS 0 — Ludwig Fischer NS 0 — Harry Merkel NS 0 — Alberto Crespo NSC 0 — Piero Dusio NSC 0Constructor500Puncte

Alte curse importante Aceste curse n-au contat în clasamentul Campionatului Mondial.