thumb|left|160px| Henry David Thoreau
Henry David Thoreau, având numele la naștere David Henry Thoreau, () a fost un filozof american, eseist, scriitor, naturalist, transcendentalist, critic al taxelor și al progresului. Este cunoscut în primul rând pentru cartea sa Walden, în care meditează asupra unei vieți simple în mijlocul naturii, și pentru eseul său Nesupunerea civila (Civil Disobedience), în care argumentează în favoarea rezistenței individuale, bazată pe principii morale și îndreptată împotriva injustiției guvernamentale.
Cărțile, articolele, eseurile, jurnalele și poeziile lui Thoreau pot fi grupate în nu mai puțin de douăzeci de volume. Printre cele mai influente scrieri ale sale se numără contribuțiile la istoria naturală și la filozofie, în care a anticipat metodele și descoperirile ulterioare din ecologie și istorie medioambientală, două surse ale ecologismului modern.
Thoreau a luptat toată viața pentru abolirea sclaviei, ținând conferințe împotriva unor legi precum Fugitive Slave Law, aclamând scrierile lui Wendell Phillips și apărându-l pe aboliționistul John Brown. Filozofia rezistenței nonviolente a lui Thoreau a influențat gândirea și acțiunea politică a unor personalități precum Lev Tolstoi, Mahatma Gandhi sau Martin Luther King, Jr..
Unii anarhiști au fost inspirați de Thoreau. Deși în eseul său despre dezobediența civilă Thoreau pledează pentru îmbunătățirea instituției guvernului, nu desființarea sa, I ask for, not at once no government, but at once a better government (ceea ce în spiritul limbii române devine, Eu cer nu eliminarea imediată a guvernului, ci imediata sa îmbunătățire), tot Thoreau admite că direcția acestei îmbunătățiri ar conduce spre anarhie, "Cel mai bun guvern este cel care nu guvernează deloc; și când oamenii vor fi pregătiți, un astfel de guvern vom avea".
Primii ani: 1817-1837
Henry David Thoreau s-a născut în Concord, Massachusetts, avându-i ca părinți pe John Thoreau și pe Cynthia Dunbar. Bunicul din partea tatălui era de origine franceză, de unde și numele, care poate induce în eroare privind țara de origine a scriitorului. Bunica din partea mamei, Asa Dunbar, este cunoscută ca liderul unei rebeliuni studențești de la Harvard, din anul 1766, așa numita „Bread and Butter Rebellion”, primul protest studențesc consemnat în istoria Statelor Unite. Micuțul David Henry și-a primit numele după unchiul său patern, David Thoreau. Nu a devenit „Henry David” decât după terminarea facultății, deși n-a depus niciodată o cerere oficială de schimbare a numelui. A avut doi frați mai mari, Helen și John Jr., precum și o soră mai mică, Sophia. Locul de naștere a lui Thoreau de pe Virginia Road în Concord încă există și se fac eforturi pentru conservarea lui.
Bronson Alcott și-a notat în jurnalul său că Thoreau își pronunța numele de familie punând accentul pe prima silabă, nu pe a doua, cum se obișnuiește în prezent. Se pare că nu era tocmai chipeș, chiar numindu-și într-o ocazie nasul „my most prominent feature” („trăsătura mea principală”). Despre fața sa, Nathaniel Hawthorne a scris : „[Thoreau] e urât ca păcatul, cu nasul lung, gura strâmbă, și cu maniere necizelate și rustice, deși politicos în felul său, maniere care corespund înfățișării sale. Dar urâțenia sa este una onestă și într-un fel agreabilă, care i se potrivește mai bine decât ar face-o frumusețea.”
Thoreau a studiat la Harvard între 1833 și 1837. A trăit în Hollis Hall și a urmat cursuri de retorică, autori clasici, filozofie, matematică și științe. Legenda spune că Thoreau a refuzat să plătească taxa de cinci dolari pentru a obține diploma de la Harvard. În realitate, titlul de master pe care a refuzat să-l cumpere nu reprezenta un merit academic ci era o diplomă oferită tuturor celor care supraviețuiseră trei ani după terminarea facultății, și care erau rugați să doneze cinci dolari pentru ea. Comentariul lui Thoreau a fost : „Let every sheep keep its own skin” („Lăsați fiecare oaie să-și păstreze propria piele”).
Întoarcerea la Concord : 1837-1841
În timpul unei vacanțe prelungite din 1835, Thoreau a predat într-o școală din Canton, Massachusetts. După absolvire, în 1837, a ajuns profesor la o facultate din cadrul Concord Academy, dar refuzul său de a administra pedepse corporale elevilor i-a cauzat în scurt timp demiterea. Thoreau, împreună cu fratele său John, a deschis o școală de gramatică în Concord în 1838. Au introdus acolo metode de predare progresiste, cum ar fi excursiile în Natură și vizita la magazine și mici întreprinderi locale. Școala s-a închis după ce John s-a îmbolnăvit mortal de tetanos în 1841.
Tot după terminarea facultății Thoreau s-a împrietenit cu Ralph Waldo Emerson. Acesta s-a comportat ca o figură paternă și un îndrumător al lui Thoreau, introducându-l în cercul său de prieteni, care cuprindea scriitori și gânditori precum Ellery Channing, Margaret Fuller, Bronson Alcott, Nathaniel Hawthorne și cu fiul său Julian, pe atunci doar un băiețel. Dintre toți scriitorii stabiliți la Concord, doar Thoreau era născut acolo. Din această cauză, Emerson obișnuia să-l numească „the man of Concord” („omul din Concord prin excelență”).
Emerson l-a rugat în mod constant pe Thoreau să contribuie cu eseuri și poeme la revista sa „The Dial” și a rugat-o pe Margaret Fuller să i le publice. Primul eseu publicat de Thoreau acolo a fost „Natural History of Massachusetts”, pe jumătate recenzie de carte, pe jumătate istorie naturală, în 1842. Era compus din pasaje selectate și revizate, din jurnalul pe care a început să-l țină la sugestia lui Emerson.
Thoreau a studiat ca filozof Natura și legătura ei cu condiția umană. La început a fost un adept al transcendentalismului, o filozofie idealistă eterogenă, apărată de Emerson, Fuller și Alcott. Ei susțineau că o stare spirituală ideală transcende fizicul și empiricul și că ea poate fi atinsă prin intuiție personală, nu doctrină religioasă. Din perspectiva lor, Natura era reprezentarea exterioară a unui spirit interior, Emerson scriind în „Nature” că există o „radical correspondence of visible things and human thoughts” („corespondență radicală între lucrurile vizibile și gândurile umane”).
Din 1841 până în 1844, Thoreau a trăit în casa lui Emerson, lucrând ca meditator al copiilor, editor adjunct, reparator și grădinar. Pentru câteva luni, în anul 1843, a trăit în casa lui William Emerson din Staten Island, meditându-i copiii și contribuind la ziare din New York. Thoreau s-a întors apoi în Concord și a început să muncească în fabrica de creioane a tatălui său, ceea ce va continua să facă în mare parte din restul vieții sale. Însă întoarcerea în Concord a coincis cu o perioadă de frământări spirituale, și Thoreau menționa adesea nevoia cumpărării sau arendării unei ferme, care i-ar asigura existența și liniștea necesară scrierii primei sale cărți.
Nesupunerea civilă și anii Walden: 1845-1849
Thoreau și-a inițiat experimentul de viață simplă pe 4 iulie 1845, când s-a mutat în căsuța construită de el însuși pe un teren deținut de Emerson, într-o pădure care înconjura heleșteul Walden. Casa nu era izolată de civilizație, ci la doar 2,4 km de casa familiei sale.
Pe 24 sau 25 iulie 1846 Thoreau s-a întâlnit cu colectorul de taxe Sam Staples, care i-a cerut să plătească o taxă specială, pe care n-o mai plătise de șase ani. Thoreau a refuzat însă, deoarece el se opunea atât Războiului Mexicano-American, cât și sclaviei. A trebuit să petreacă o noapte la închisoare, dar a fost eliberat a doua zi, după ce mătușa sa i-a plătit datoriile, în ciuda protestelor sale. Thoreau a rămas puternic influențat de această experiență. În ianuarie și februarie 1848 a ținut conferințe intitulate „The Rights and Duties of the Individual in relation to Government” („Drepturile și Obligațiile Individului în raport cu Guvernul”), explicând la Concord Lyceum de ce s-a opus acelei taxe. Bronson Alcott a asistat la acele conferințe, notându-și apoi în jurnal :
Heard Thoreau’s lecture before the Lyceum on the relation of the individual to the State — an admirable statement of the rights of the individual to self-government, and an attentive audience. His allusions to the Mexican War, to Mr. Hoar’s expulsion from Carolina, his own imprisonment in Concord Jail for refusal to pay his tax, Mr. Hoar’s payment of mine when taken to prison for a similar refusal, were all pertinent, well considered, and reasoned. I took great pleasure in this deed of Thoreau’s.
Am ascultat conferința lui Thoreau de la Lyceum, privind relația dintre individ și Stat - o admirabilă afirmare a dreptului individului de a se auto-guverna, în fața unui public atent. Aluziile sale la Războiul Mexican, la expulzarea domnului Hoar din Carolina, la propria sa încarcerare datorată refuzului de a plăti o taxă, precum și achitarea datoriilor mele de către domnul Hoar pe când eram într-o situație similară, au fost toate pertinente, bine alese și argumentate. Mi-a făcut mare plăcere această inițiativă a lui Thoreau.
Thoreau și-a revizat conferințele și a publicat un eseu intitulat „Rezistență împotriva Guvernului Civil” (cunoscut și ca „Nesupunerea Civilă”). În mai 1849 eseul a fost publicat de către Elizabeth Peabody în „Aesthetic Papers”.
La Walden Pond a schițat „A Week on the Concord and Merrimack Rivers” („O săptămână pe râurile Concord și Merrimack”), o elegie dedicată fratelui său, în care era descrisă călătoria lor din 1839 în White Mountains. Thoreau nu a găsit însă un editor pentru lucrarea sa, și, la insistențele lui Emerson, a fost de acord să suporte cheltuielile publicării. A încheiat un acord cu Munroe, editorul lui Emerson, dar acesta nu a făcut destulă publicitate cărții, care aproape că nu s-a vândut deloc. Thoreau s-a văzut îndatorat, și relația sa cu Emerson s-a răcit.
Thoreau a părăsit Walden Pond pe 6 septembrie 1847. Pe parcursul a mai multor ani a reușit să-și plătească datoriile și să-și revizuiască manuscrisul. În 1854 a publicat „Walden, or Life in the Woods” („Walden, sau Viața în Pădure”), în care povestește cei doi ani, două luni și două zile petrecuți la Walden Pond. Această perioadă de timp este comprimată într-un singur an calendaristic, autorul folosind trecerea anotimpurilor pentru a simboliza dezvoltarea umană. Parțial memorialistică și parțial căutare spirituală, „Walden” este considerată astăzi de către critici o carte clasică a literaturii americane, care explorează simplitatea naturală, armonia și frumusețea ca modele pentru condiții sociale și culturale juste.
Anii târzii : 1851-1858
În 1851, Thoreau a devenit din ce în ce mai fascinat de istorie naturală și de romanele de călătorii. A citit cu ardoare cărți de botanică și și-a notat observațiile în jurnalul său. Era un admirator al lui William Bartram și a cărții „Voyage of the Beagle” de Darwin. A păstrat în jurnalul său observații legate de Natura din Concord, variind de la coacerea fructelor până la variația adâncimii heleșteului Walden și zilele în care unele specii de păsări migrau. Scopul îndeletnicirii sale era să „anticipeze” anotimpurile Naturii.
A devenit inspector al solului și a continuat să scrie observații de istorie naturală, din ce în ce mai detaliate, privind terenul de 67 km². Astfel s-a ajuns la un document de un milion de cuvinte, pe care l-a ținut timp de 24 de ani. Pe lângă acesta a mai păstrat alte câteva caiete, iar toate aceste observații au stat la baza ultimelor sale scrieri de istorie naturală, precum „Autumnal Tints”, „The Succession of Trees” sau „Wild Apples” („Mere pădurețe”), în care deplânge distrugerea unor specii autohtone de meri.