Paul Heyman (n. 11 septembrie 1965) este un wrestling manager, angajat în momentul de față în promoția de wrestling World Wrestling Entertainment. Este apreciat ca fiind cel căruia i se datorează succesul federației Extreme Championship Wrestling din anii 1990.
Din aprilie 2025, în urma evenimentului Wrestlemania 41 și a RAW-ului ce l-a urmat, este manager al wrestlerilor Seth Rollins și Bron Breakker.
În WWE, Heyman a administrat ca manager un record de șapte campioni mondiali (Big Show, Kurt Angle, Rob Van Dam, CM Punk, Brock Lesnar, Roman Reigns și Seth Rollins). Criticii i-au lăudat abilitățile de gestionare și promovare. Heyman este considerat unul dintre cei mai mari manageri din istoria luptei profesionale. De asemenea, a luptat meciuri sporadic de-a lungul carierei, de obicei ca act de comedie, inclusiv în evenimentul principal al evenimentului Rebellion din 2002.
Cariera în wrestling
Începutul carierei (1986–1988) Heyman a decis că vrea să lucreze în lupte profesioniste când l-a văzut pe Vince McMahon intervievând „Superstarul” Billy Graham. A început ca fotograf când avea 13 ani și și-a cumpărat propriul laborator foto pentru a face fotografii luptătorilor profesioniști din New York. A publicat propriul său buletin informativ, The Wrestling Times Magazine și a scris pentru publicații de lupte terțe, cum ar fi Pro Wrestling Illustrated. La vârsta de 14 ani, a sunat la Capitol Wrestling Corporation, compania-mamă a World Wide Wrestling Federation, și a obținut un permis de culise pentru Madison Square Garden, prima sa lucrare oficială în lupte profesionale. Fotografiile pozate din această perioadă cu Heyman cu cei trei manageri de călcâi ai WWF, Lou Albano, Fred Blassie și The Grand Wizard, au fost ulterior publicate de Pro Wrestling Illustrated ca dovadă că Heyman a studiat managementul călcâielor sub tutela „Three Wise”. Bărbați”. Heyman l-a întâlnit pe Dusty Rhodes la o înregistrare Jim Crockett Promotions, când a intrat într-o întâlnire de producție.
În 1985, Heyman a fost angajat de New York Studio 54 ca fotograf. În același an, a devenit producătorul Studio 54 și a găzduit primul spectacol Wrestle Party 85. L-a sunat pe Jim Crockett, care i-a trimis pe Ric Flair, Dusty Rhodes și Magnum T. A. Spectacolul a prezentat debutul lui Bam Bam Bigelow și un premiu pentru Flair.
La îndemnul lui Bigelow, Heyman și-a făcut debutul managerial pe 2 ianuarie 1987, apărând inițial pe circuitul independent de nord-est, înainte de a trece într-o perioadă mai cunoscută cu Championship Wrestling din Florida în februarie 1987. Acolo și-a unit forțele cu Kevin Sullivan și Oliver Humperdink și a dobândit numele Paul E. Dangerously din cauza asemănării sale cu personajul lui Michael Keaton din Johnny Dangerously. După ce CWF a fost absorbit de Jim Crockett Promotions, Bigelow l-a adus la Memphis și la Continental Wrestling Association (CWA) pentru a-i gestiona pe Tommy Rich și Austin Idol într-o rivalitate aprinsă cu Jerry Lawler, un război care mai târziu a fost transferat la Asociația Americană de Lupte (AWA). ), cu Midnight Express (Dennis Condrey și Randy Rose) ajutand-i pe Idol si nou face Rich.
Gimmick-ul lui Paul E. Dangerously era o extensie a propriei personalități a lui Heyman: un newyorkez nerăbdător cu o atitudine yuppie, adesea văzut ținând un telefon mobil, care era folosit ocazional ca „obiect străin” (conform lui Heyman, el a decis să folosească telefonul mobil ca armă când îl urmărea pe Gordon Gekko în Wall Street). După ce a părăsit AWA, Heyman s-a întors la CWA. Heyman s-a alăturat lui Eddie Gilbert și soției sale Missy Hyatt și împreună au avut o rivalitate cu Lawler înainte de a trece la Continental Wrestling Federation din Alabama. În culise, Gilbert a fost principalul booker al promoției, iar Heyman a devenit asistentul său. Heyman a fost, de asemenea, directorul de rezervări pentru Windy City Wrestling din Chicago și a început să-și dezvolte reputația de a fi un scriitor și producător de televiziune.
National Wrestling Alliance/World Championship Wrestling (1988–1993) În 1988, Heyman a sărit la Jim Crockett Promotions, unde Dangerously a condus din nou Originalul Midnight Express într-o rivalitae cu noul Midnight Express (Bobby Eaton și Stan Lane) și managerul lor, Jim Cornette, precum și cu administrandu-l pe „Mean” Mark Callous. S-a instalat în rolul unui announcer, alăturându-se lui Jim Ross pentru a comenta meciurile din WTBS World Championship Wrestling și alte programe. Heyman a recunoscut că a învățat mai mult lucrând cu Ross decât de la mentorii săi anteriori. În timpul perioadei între timpuri în WCW, Heyman a plecat să lucreze pentru ICW ca scriitor, dar a fost concediat în prima sa zi, în mijlocul primei înregistrări TV.
În 1991, WCW trebuia să-și restructureze „heeli”, așa că Heyman a revenit la rolul de purtător de cuvânt și manager al Alianței Periculoase, cu Rick Rude ca piesa centrală a factiunii. Potrivit lui Heyman, el și Stone Cold Steve Austin au învățat multe de la Rude. Heyman l-a condus pe Rude la titlul Statelor Unite și echipa Anderson-Eaton la titlurile Tag Team. Alianța Periculoasă a dominat WCW în cea mai mare parte a anului 1992.
Heyman a fost concediat de la WCW după confruntări cu booker-ul Bill Watts. În februarie 1993, Heyman a intentat un proces împotriva WCW, acuzând rezilierea greșită și discriminare etnică. Procesul a fost soluționat în mod privat în afara instanței.
Eastern Championship Wrestling/Extreme Championship Wrestling (1993–2001) După ce a părăsit WCW, Heyman a încercat să înceapă o nouă promotie în Texas cu Jim Crockett Jr. Cu toate acestea, a apărut un dezacord, deoarece Crockett dorea să construiască un brand de lupte tradiționale, în timp ce Heyman credea că luptele tradiționale sunt învechite și că era nevoie de o nouă abordare a genului.
În acest moment, Eddie Gilbert era rezervator pentru o promoție din Philadelphia, National Wrestling Alliance (NWA)'s Eastern Championship Wrestling, lucru pe care l-a făcut sub proprietatea unui proprietar local de amanet pe nume Tod Gordon. Heyman a venit să-l ajute pe Gilbert să-i învețe pe luptătorii mai tineri cum să performeze la interviuri, dar comportamentul neregulat al lui Gilbert a devenit prea mult pentru Gordon, care a avut o ceartă majoră cu Gilbert chiar înainte de evenimentul UltraClash din 18 septembrie 1993. Din acel moment înainte, Heyman era responsabil de direcția creativă a companiei. Ca Paul E. Dangerously, a adus câțiva luptători, inclusiv Sabu și 911. miniatura|Sabu in ECW Un an mai târziu, compania a fost promotia emblematică al unui NWA în dificultate. Turneul pentru titlul mondial NWA a fost programat să se desfășoare în august 1994, la un eveniment găzduit de ECW, în care au participat în mare parte luptători ECW. Rezultatul propus a fost ca actualul campion ECW Shane Douglas să devină campion, dar Heyman a conspirat cu Douglas și Gordon fără știrea președintelui NWA, Dennis Coralluzzo, pentru ca Douglas (și, prin extensie, ECW însuși) să denunțe public NWA și „tradiția” acesteia după ce a câștigat turneul. În discursul său de după meci, Douglas a atacat în mod agresiv descendența titlului, aruncând centura în jos, proclamând NWA „organizație moartă” și declarând titlul său ECW un campionat la nivel mondial. Planul pentru acest joc de șurub era cunoscut doar de cei trei.
În aceeași săptămână, Heyman și Tod Gordon au rebotezat promovarea, eliminând marca regională „Eastern” și declarând promotia Extreme Championship Wrestling. Au rupt compania de NWA, iar ECW a devenit propria sa entitate. Heyman a încurajat luptătorii să-și exprime adevăratele sentimente despre WWF, NWA și WCW. În mai 1995, Heyman a cumpărat-o de la Gordon și a devenit unicul proprietar al ECW. În timpul petrecut în ECW, Heyman și-a găsit un aliat în WWF-ul lui Vince McMahon. McMahon trimisese câțiva luptători WWF la ECW (sub salariul WWF) pentru a-i dezvolta și era interesat de câțiva luptători ECW, precum Terry Gordy și 2 Cold Scorpio. McMahon i-a plătit lui Heyman 1.000 de dolari pe săptămână pentru a-l închiria pe Scorpio. Heyman a recunoscut, de asemenea, că efortul de a pune ECW în rețeaua SUA a eșuat după ce președintele rețelei SUA, Steven Chau, a luat cunoștință de un e-mail trimis de Vince McMahon, care l-a făcut presiuni pe el și pe alți directori de rețea să pună ECW în rețeaua SUA. miniatura|Paul (E) Heyman in ECW În ultimele zile ale ECW, Heyman a devenit persona non grata, deoarece nu a apărut în spectacol și a fost înlocuit ca lider al culisei și creativ de către luptătorul ECW Tommy Dreamer. Heyman nu a putut scăpa de probleme financiare și ECW a închis pe 4 aprilie 2001. De asemenea, se presupune că Heyman nu le-a spus niciodată luptătorilor săi că compania era pe moarte și nu a putut să le plătească pentru o perioadă. ECW a intrat în faliment în 2001 (la doar câteva săptămâni după ce WCW a fost vândut către WWF pentru 2 milioane de dolari, după ce AOL Time Warner a anulat datorii de peste 100 de milioane de dolari), compania având 7 milioane de dolari în restanțe, cu peste 3 milioane de dolari datorate companiei de către InDemand Pay Per View. Pe 28 ianuarie 2003, World Wrestling Entertainment Inc. a achiziționat activele ECW de la HHG Corporation în instanță, dobândind drepturile asupra bibliotecii video a ECW.
World Wrestling Federation/World Wrestling Entertainment/WWE (2001-2006)
Diferite roluri (2001–2005) Heyman a devenit comentator pentru WWF la Raw Is War, înlocuindu-l pe Jerry Lawler, care a renunțat din cauza unei dispute când soția sa, The Kat, a fost concediată în februarie 2001. În acel timp, și-a reluat rivalitatea cu Jim Ross. În iulie, păstrându-și rolul de comentator, Heyman a recreat ECW ca un grajd, care apoi a fuzionat imediat cu WCW a lui Shane McMahon pentru a forma Alianța în timpul unghiului Invaziei. Heyman a fost „demis” după Survivor Series din 2001, când Alianța a pierdut un câștigător care ia toate meciurile care a marcat sfârșitul unghiului de invazie. Heyman a fost înlocuit la comentatorii Raw de Jerry Lawler, care a revenit.
Heyman a fost scriitorul principal pentru SmackDown! din iulie 2002 până în februarie 2003. În documentarul WWE din 2014 al lui Heyman, Ladies and Gentleman, My Name is Paul Heyman, Heyman a declarat că SmackDown! marca pe care o scria învingea Raw în rating, marfă și prezență la spectacole live într-o perioadă în care McMahon dorea o competiție reală între Raw și SmackDown! mărci. În timp ce era în WWE, Tazz i-a vorbit despre Brock Lesnar, un luptător de dezvoltare WWE. Heyman a început să-l îndrume pe Lesnar, iar McMahon a decis să-l facă managerul lui Heyman Lesnar. Heyman l-a ajutat pe Lesnar să captureze WWE Undisputed Championship la 126 de zile după debutul lui Lesnar în lista principală, când Lesnar a învins The Rock la SummerSlam pentru a deveni, de asemenea, cel mai tânăr WWE Undisputed Champion la acea vreme. La Survivor Series, Heyman sa întors împotriva lui Lesnar și s-a aliat cu Big Show, ajutându-l în același timp să câștige titlul de la Lesnar.
După ce McMahon și-a învins fiica Stephanie în octombrie 2003 la No Mercy pay-per-view, povestea a fost că a fost forțată să demisioneze din funcția de director general (GM) al SmackDown!. Heyman s-a întors la televiziune pentru a-și asuma rolul de director general al lui Stephanie McMahon. Pe 22 martie 2004, a apărut pe Raw pentru a lua parte la loteria anuală a draftului WWE. În timpul emisiunii, a fost recrutat la marca Raw pentru a lucra pentru directorul general Raw, Eric Bischoff. În schimb, el a decis să „renunțe” mai degrabă decât să lucreze pentru Bischoff, omul pe care l-a citat pentru moartea ECW, atacându-i talentul. Heyman a fost înlocuit ca SmackDown! Director general de către fostul său client Kurt Angle pe 25 martie.