Țelina (Apium graveolens) este o plantă din familia Apiaceae folosită în preparate culinare. A fost descrisă pentru prima dată de Carl Linnaeus în 1753.

Specia este naturalizată pe scară largă în afara habitatului său natural și este folosită ca legumă. Soiurile moderne au fost selectate pentru frunzele, tulpinile sau rădăcinile lor.

Tulpina de țelină se mai numește și apio.

Descriere Apium graveolens este o plantă perenă bienală sau monocarpică robustă, care produce flori și semințe o singură dată, în timpul celui de-al doilea an sau mai târziu. Crește până la 1 m înălțime. Tulpinile sunt solide, cu șanțuri vizibile la suprafață. Frunzele sunt de un verde strălucitor până la verde-gălbui, penat-lobate, cu foliole de diferite forme, adesea romboide, până la 6 cm lungime și 4 cm lățime. Florile sunt mici, aranjate în umbele, majoritatea cu pedunculi scurți, cu patru până la douăsprezece raze. Florile individuale sunt de culoare alb-crem până la alb-verzui, de 2-3 mm dimensiune. Fructul său este o achenă de 1-1,5 mm.

Planta poate rezista până la temperaturi aproape de 0 grade Celsius. Perioada de înflorire este la începutul toamnei. Este o plantă hidrofilă. Toate părțile plantei au un miros puternic de țelină.

Țelina poate fi polenizată prin insecte sau auto-polenizare.

Taxonomie Specia Apium graveolens a fost descrisă pentru prima dată de Carl Linnaeus în 1753. Au fost descrise multe soiuri, dar niciunul nu a fost acceptat de „Plants of the World Online”, cel puțin până în Mai 2024. A fost selectată ca specie tip a genului Apium și, prin urmare, a familiei Apiaceae și a ordinului Apiales. Nomenclatură Grupurile de soiuri au primit adesea nume de soiuri botanice, dar conform Codului internațional de nomenclatură pentru plante cultivate aceste grupuri nu sunt soiuri specifice botanice, ci varietăți ale aceleiași specii. De exemplu, o țelina cultivată numită „Apium graveolens var. dulce”, care e specia botanică, pentru că e plantă cultivată se numește „Apium graveolens Grup Dulce”.

Distribuție și habitat Țelina sălbatică este nativă din Macaronezia și Irlanda în vest, în Scoția, Danemarca și Polonia în nordul Europei, până în Caucaz și Asia Centrală în est, chiar și până în vestul munților Himalaya. De asemenea, se regasește și în Africa de Nord până în Asia de Vest și Peninsula Arabică. Este o plantă care preferă locurile umede, de obicei lângă coastă, unde solul este sărat, de obicei pe cursurile salmastre ale râurilor de maree, marginile șanțurilor și digurilor, mlaștinilor sărate și pereților mării. Blamey, M. & Grey-Wilson, C. (1989). Flora of Britain and Northern Europe. P. A. Stroh; T. A. Humphrey; R. J. Burkmar; O. L. Pescott; D. B. Roy; K. J. Walker, eds. La nord de Alpi, țelina sălbatică se găsește numai în zona de la poalele dealului, pe soluri cu un anumit conținut de sare.

Țelina este naturalizată pe scară largă în afara acestui habitat, fiind regăsită inclusiv în Scandinavia, America de Nord și de Sud, Africa, India, Asia Centrală, de Est și de Sud și Noua Zeelandă.

Istorie Țelina sălbatică a fost folosită pentru proprietățile sale medicale și ca condiment de către egiptenii, grecii și romanii antici, precum și în China. Folosirea semințelor de țelină ca medicament este descrisă Aulus Cornelius Celsus.Celsus, de Medicina Specia a fost dezvoltată ulterior ca legumă, în special în Italia din secolul al XVI-lea.

Utilizări Țelina este folosită în întregime ca legumă, fiind consumate rădăcina, frunzele și tulpina. Soiurile moderne au fost selectate pentru diferite utilizări, împărțindu-se în trei grupe în funcție de partea care este consumată în principal: Apium graveolens Dulce Group; sin. Apium graveolens var. dulce este folosită pentru tulpinile sale de frunze, care pot fi consumate crude sau gătite. Apium graveolens Rapaceum Group; sin. Apium graveolens var. rapaceum este folosită pentru rădăcina sa foarte mare, asemănătoare unui bulb. Apium graveolens Secalinum Group; sin. Apium graveolens var. secalinum are frunze mai mari; se mănâncă atât frunzele cât și tulpinile.

În țările cu climă temperată, țelina este crescută și pentru semințe, din care se poate extrage un ulei volatil folosit în industria parfumului și farmaceutică. Semințele se pot folosi și pentru aromă sau combinate cu sare, devenind sare de țelină. Este folosită drept condiment în cocktail-uri (notabilă este contribuția la cocktail-ul Bloody Mary'').

Chimie Principalele substanțe chimice responsabile pentru aroma și gustul țelinei sunt butilftalida și sedanolida.

Reacții alergice

Deși mulți oameni consumă cu plăcere mâncarea preparată cu țelină, o mică parte pot avea reacții alergice severe. Pentru aceste persoane, contactul cu țelina poate fi fatal, întrând în șoc anafilactic.Celestin J, Heiner DC. West J, Alergiile și sistemul imunitar: Anafilactia produsă de mâncare. West. J. Med. 1993 Jun; 158(6): 610-611. O reacție alergică poate fi pornită consumând produse preparate cu mașini care mai devreme au procesat țelină. În contrast cu alergia provocată de arahide, cea mai răspândită în S.U.A., alergia provocată de țelină este cel mai predominantă în Europa Centrală.Bublin M, Radauer C, Wilson IBH, Kraft D, Scheiner O, Breiteneder H and Hoffmann-Sommergruber K Cross-reactive N-glycans of Api g 5, a high molecular weight glycoprotein allergen from celery, are required for immunoglobulin E binding and activation of effector cells from allergic patients The FASEB Journal. 2003;17:1697-1699.

Vezi și Listă de legume Leuștean Păstârnac Pătrunjel

Referințe

Legături externe

Categorie:Legume Categorie:Solanaceae Categorie:Plante originare din America Categorie:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus Categorie:Apium Categorie:Plante rădăcinoase Categorie:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus