thumb|Grigore Alexandrescu Grigore Alexandrescu () a fost un poet și fabulist român.
Biografie thumb|150px|G. Alexandrescu, timbru din 1960 S-a născut la Târgoviște, pe data de 22 februarie în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului Mihail Alexandrescu și al Mariei Fusea. În anul 1827 își pierde ambii părinți, rămâne orfan și se mută la părintele Ieremia, unchiul lui din București.
De mic dovedește o inteligență deosebită și o memorie extraordinară. Îi uimește pe toți prin talentul său poetic. În anul 1831, este înscris la școala de limba franceză a lui Jean-Alexandre Vaillant. În 1832, școala lui Vaillant este inclusă în școala „Sf. Sava”, devine astfel elev la Colegiul Național „Sfântul Sava”, aici fiind coleg cu Ion Ghica. Își îmbogățește cunoștințele citindu-i pe scriitorii antici Xenofon, Tucidide, Plutarh și pe primii romantici francezi. Este găzduit o perioadă de șase ani de Tache Ghica (tatăl lui Ion Ghica). În casa lui Ghica, Grigore Alexandrescu cunoaște personalități importante ale vremii: Iancu Văcărescu, Grigore Băleanu, pe frații Cîmpineanu, pe Eufrosin Poteca. Tot aici face cunoștință cu Ion Heliade Rădulescu. Un timp va locui acasă la Heliade. Din motive personale, dar și deosebirile de atitudine politică, prin 1837-1838, între cei doi scriitori intervine o ruptură care va duce la o polemică literară de lungă durată. A fost membru al Societății Filarmonica, întemeiată în 1833 de Ion Cîmpineanu și Ion Heliade Rădulescu.
În anul 1834, se înrolează în armată, dar va demisiona în (1837). În anul 1835, Alexandrescu este trimis la Focșani, la hotarul dintre Moldova și Țara Românească. După ce demisionează din armată, se întoarce la București.
Din pricina unor scrieri („Anul 1840” și Lebăda și puii corbului), dar și a legăturilor lui cu cercurile progresiste, Grigore Alexandrescu a fost arestat și închis pentru o perioadă de trei luni, reușind să iasă din detenție datorită intervenției prietenului său Ion Ghica.
A ocupat funcții mărunte. A fost membru al Asociației literare a României (1846). În 1848 este redactor al ziarului Poporul suveran. La 20 iunie 1849, poetul a devenit director al Arhivelor Statului, post pe care îl va părăsi în 1854, pentru a fi numit director al Eforiei spitalelor civile. La 10 octombrie 1853, Grigore Alexandrescu a fost înălțat la rangul de clucer, iar în 1855, la rangul de pitar. În 1856, este membru al Comisiei Centrale de la Focșani. Între 1852 și 1857, a lucrat în Comisia Documentală, întemeiată, încă din 1837, pentru „o deslușitoare alcătuire de toate documentele” care se refereau la bunurile mănăstirești. La invitația lui Ion Ghica, a pornit într-o călătorie prin Siria și Palestina. În 1859, domnitorul Al. I. Cuza l-a numit director și apoi ministru ad-interim la Departamentul Cultelor și Instrucțiunii Publice.
S-a căsătorit la Focșani, la 29 mai 1860, la biserica Stamatinești, cu Raluca Stamatin, fiica unui spătar din Moldova. La 22 august 1861 s-a născut, la București, fiica sa, Angelina.
Boala și moartea În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală. În iunie 1860, cade pradă unei agitații nervoase, fiind examinat de o comisie condusă de Carol Davilla și internat de mai multe ori la Spitalul Pantelimon. La 14 iunie 1860, este înlocuit la Comisia Centrală, printr-un decret domnesc prin care Cuza l-a numit pe Grigore Arghiropol în locul poetului. Cu aceeași grabă, fratele lui, Ion Alexandrescu, cere punerea sub interdicție a poetului.
A murit sărac la București în anul 1885. Vasile Alecsandri, într-o scrisoare trimisă din Paris lui Alexandru Papadopol-Calimah, deplângea nepăsarea față de cel mai de seamă fabulist român: Este înmormântat în Cimitirul Bellu din București.
Activitatea literară A debutat la 6 martie 1832 cu poezii publicate în Curierul Românesc condus de Ion Heliade Rădulescu. Prima poezie, Miezul nopții, urmată de elegia Adio. La Târgovișteapoi, în același an, publică și primul său volum de poezii, „Eliezer și Neftali”, poezii traduse și originale. Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848. Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine. În anul 1838, publică, la tipografia lui Carcalechi, al doilea volum de poezii–versuri de dragoste, „Eliza”, „Așteptarea”, „Inima mea tristă”, epistole către I. Văcărescu și I. Cîmpineanu, meditații – „Candela” , „Fericirea”, „Peștera”– fabule, printre care „Boul și vițelul”. În 1848, Grigore Alexandrescu împreună cu prietenul său, Ion Ghica, pleacă într-o călătorie la mănăstirile de pe valea Oltului. La întoarcere, scrie „Memorialul de călătorie”. La solicitarea lui Alecsandri, publică fragmente din „Memorial...” în revista Propășirea. Roadele poetice ale călătorie sunt poeziile „Umbra lui Mircea. La Cozia”, „Răsăritul lunei. La Tismana”, „Mormintele la Drăgășani”.
Este ultimul fabulist autentic din literatura română, scriind circa 40 de fabule, în care adevărul este mascat, din cauza cenzurii autorităților (Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală ș.a.).
Lui Grigore Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română, ca specii literare autonome epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron.
Aprecieri critice
Opere (volume publicate în timpul vieții) Poezii (1832) Fabule (1832) Meditații (1835) Poezii (1838) Fabule (1838) Poezii (1839) Memorial (1842) Poezii (1842) Suvenire și impresii, epistole și fabule (1847) Meditații, elegii, epistole, satire și fabule (1863)
Poezii mai importante Adio. La Târgoviște Anul 1840 Așteptarea Boul și vițelul Bursucul și vulpea Câinele soldatului Câinele și cățelul Candela Cântece de peste Olt Catîrul cu clopoței Cimitirul Corbii și barza Dreptatea leului Eliza Epistolă către Voltaire Încă o zi Lupul moralist Mormintele. La Drăgășani Miezul nopții Meditație Răzbunarea șoarecilor sau moartea lui Sion Șarlatanul și bolnavul Unirea Principatelor Vulpoiul predicător
Opere traduse (Fabule), traducere în limba maghiară de Deák Tamás, , București, 1961. (Opere alese), traducere în limba maghiară, , București, 1962.Domokos Sámuel, / Bibliografia maghiară a literaturii române, , București, 1966, p. 208.
Note
Bibliografie Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1966. Neagu Djuvara, Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne, București, Editura Humanitas, 2013 p.375 (îi atribuie scriitorului o afiliație masonică, alături de revoluționarii de la 1848). Lovinescu E. Grigore Alexandrescu: viața și opera lui. Ed. a 2-a. București: Cartea Românească, 1925
Legături externe
cronologie a vieții Antologie Grigore Alexandrescu, 1935, include și portretul lui Colecții digitalizate BCU IAȘI
Categorie:Nașteri în 1810 Categorie:Nașteri pe 22 februarie Categorie:Decese în 1885 Categorie:Decese pe 25 noiembrie Categorie:Înmormântări în Cimitirul Bellu Categorie:Fabuliști români Categorie:Guvernele Nicolae Kretzulescu Categorie:Poeți români din secolul al XIX-lea Categorie:Români pe mărci poștale românești Categorie:Români pe monede și bancnote românești Categorie:Scriitori români din secolul al XIX-lea Categorie:Târgovișteni