Boulogne-Billancourt este o comună franceză, situată în departamentul Hauts-de-Seine și în Métropole du Grand Paris, în regiunea Île-de-France, fiind cea mai populată comună din Île-de-France după Paris. Aceasta a rezultat în 1790, sub numele de Boulogne-sur-Seine, din unirea localității Boulogne-la-Petite, parohie înființată în 1343 în jurul bisericii Notre-Dame de Boulogne sur Seyne, cu malul drept al localității Saint-Cloud. Numele de Boulogne-Billancourt, adoptat târziu, în 1926, reflectă pierderea teritoriului vast de la Longchamp și Bois de Boulogne în favoarea arondismentului al 16-lea, dar și adăugarea, acordată în 1860 ca o compensație, a localității Billancourt, o zonă marginală a Auteuil-ului, devenită în perioada interbelică sediul istoric al uzinelor Renault.
Pol economic major al Grand Paris și cea mai educată comună din Franța, Boulogne-Billancourt găzduia în 2006 aproximativ douăsprezece mii de întreprinderi; în 2023, numărul acestora a crescut la aproape treizeci și cinci de mii, ceea ce o plasează pe locul al doilea în regiunea Île-de-France, după orașul Paris. Deși are, în medie, una dintre cele mai înstărite populații din regiunea pariziană, comuna menține un echilibru social între elegantele vile din zona Parc des Princes și reședințele moderne construite de-a lungul Senei, pe fosta zonă industrială bombardată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Epoca de aur culturală a orașului Boulogne-Billancourt a fost, fără îndoială, perioada interbelică, mai precis anii 1930, când orașul a dobândit cel mai important patrimoniu arhitectural din Franța. Tot în prima jumătate a secolului al XX-lea, Boulogne-Billancourt a devenit orașul motoarelor de avion și al cinematografiei, găzduind, de asemenea, vastele fabrici ale constructorului auto Renault. Aproape în totalitate demolate, acestea au fost înlocuite de un mare centru cultural și de o grădină publică, unde se află, printre altele, La Seine Musicale, proiectată de Shigeru Ban și Jean de Gastines, inaugurată pe 22 aprilie 2017.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Comune limitrofe
Geologie și relief Suprafața comunei este de 617 ha (6,17 km²); altitudinea variază între 28 și 40 m.
Zona Boulogne-Billancourt se remarcă prin prezența unei câmpii joase, înconjurate de Sena. Este ultimul spațiu disponibil pentru o urbanizare densă la vest de Paris, înainte de înălțimile de pe malul vestic al Senei. Contrastul dintre aceste zone verzi și partea occidentală a țesutului urban parizian, reprezentată de Boulogne-Billancourt, este izbitor.
Solul este compus din nisipuri, aluviuni și pietriș, fiind, așadar, inadecvat pentru agricultură. Totuși, se cultivau grâu, secară și ovăz datorită nămolului provenit de pe drumurile pariziene, care era împrăștiat pe terenuri. Expansiunea spălătoriilor în secolul al XVII-lea se explică prin existența acestor terenuri sărace și plate (utile pentru întinsul rufelor) și prin prezența apei de mică adâncime, care permitea săparea ușoară a puțurilor.
Această situație expune în mod semnificativ Boulogne-Billancourt inundațiilor centenare, precum cea din 1910.
Clima În 2010, clima comunei este de tipul climatului oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) pe baza unui set de date care acoperă perioada 1971-2000 bazat pe o serie de date din perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului pentru Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat oceanic și se află în regiunea climatică Sud-vest a bazinului Parisian, caracterizată printr-o ploaie redusă, în special primăvara (120-150 mm) și un iarnă rece (3,5 °C) .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 12 °C, cu o amplitudine termică anuală de 15,3 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 651 mm, cu 10,9 zile de precipitații în ianuarie și 7,9 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Toussus-le-Noble la 14 km distanță , este de 11,5 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 677,0 mm .
Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020 . Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Căi de comunicație și transporturi Căi rutiere Fost loc de pelerinaj, Boulogne-Billancourt s-a dezvoltat datorită poziției sale intermediare între Luvru și reședințele regale, în jurul a trei axe principale: pavé du Roi (devenită astăzi avenue Jean-Baptiste-Clément), route de la Reine, care ducea la podul Saint-Cloud, și chemin vert, prelungit de route du vieux pont de Sèvres (dublate în prezent de avenue Édouard-Vaillant și avenue du Général-Leclerc). Orașul a fost salvat de la congestia cauzată de această poziție de trecere prin dezvoltarea șoselelor de ocolire, inițiată de primarul Georges Gorse. În prezent, orașul este deservit de autostrada A13 (ieșirea 3), care îl ocolește pe la nord, între comună și Bois de Boulogne, și de drumul național al cheiurilor, care leagă, pe la sud, drumul Georges-Pompidou de N118, la podul Sèvres.
În total, Boulogne-Billancourt are 70 km de drumuri, dintre care 50 km sunt drumuri municipale. Principalele artere rutiere ale orașului sunt bulevardul Auteuil, avenue Jean-Baptiste-Clément (RD 103), route de la Reine (RD 907), avenues du Général-Leclerc și Édouard-Vaillant (RD 910), bulevardul République, avenue André-Morizet (RD 50) și bulevardul Jean-Jaurès (RD 2 până la route de la Reine).
Avenue Jean-Baptiste-Clément este vechea Grande Rue a satului Boulogne-sur-Seine. Creată în secolul al XVII-lea pentru a permite aristocrației pariziene să ajungă la palatul de la Saint-Cloud, aceasta a devenit, în secolele XVIII și XIX, centrul vieții sociale din Boulogne, incluzând comerțul și locuințele burgheze.
Route de la Reine a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, la dorința Mariei-Antoaneta, care dorea o rută mai directă către castelul Saint-Cloud, noua sa reședință.
Avenues du Général-Leclerc și Édouard-Vaillant au fost trasate la începutul secolului al XIX-lea, odată cu construirea noului pod de la Sèvres, pentru a înlocui vechiul drum spre Versailles (actuala rue du Vieux-Pont-de-Sèvres), care lega Parisul de vechiul pod.
Avenue André-Morizet și bulevardul République au fost construite la începutul secolului XX pentru a lega malul stâng al Senei de podul Saint-Cloud.
În cele din urmă, bulevardul Jean-Jaurès a fost finalizat în 1871, sub influența baronului Haussmann, care dorea să lege sudul suburbiilor capitalei de Bois de Boulogne. Inițial, se numea bulevardul Strasbourg, în onoarea armatei acestui oraș, care suferea un atac al armatei prusace. Treptat, bulevardul a devenit principala arteră comercială a orașului, în detrimentul avenue Jean-Baptiste-Clément.
Această arteră reflectă perspectiva haussmanniană, întrucât prefectul Senei a dorit ca axa bulevardului să permită vizualizarea turlei bisericii Notre-Dame de pe podul Billancourt.
Datorită poziției sale geografice, Boulogne-Billancourt este un oraș de tranzit și, prin urmare, cu un trafic intens între Paris și suburbii. În orele de vârf, orașul se confruntă cu numeroase ambuteiaje, în special în piețele sale (sensul giratoriu Rhin-et-Danube, piața Marcel-Sembat etc.) .
Porturi fluviale Trei milioane de tone de mărfuri, echivalentul a 150.000 de camioane, tranzitează anual cheiurile din Boulogne-Billancourt. De la amonte la aval, pe malul drept al Senei, se află patru stații pentru mărfuri mici (fără containere), distanțate la fiecare 1 până la 1,8 kilometri, gestionate de Agenția Centrală a Porturilor din Paris. Acestea sunt: Port des Studios, pe cheiul Point-du-Jour, aval de podul Issy, vizavi de cimitirul Pierre-Grenier (portul Point-du-Jour se află în amonte, pe teritoriul Parisului); Port Legrand, pe cheiul Stalingrad, amonte de podul Sèvres (peste 100.000 de tone manipulate în 2007 datorită lucrărilor de amenajare din Billancourt după plecarea uzinelor Renault); Port de Boulogne-Billancourt, pe cheiul Alphonse-Le-Gallo, aval de podul Sèvres (aprobat pentru mediu și produse reciclabile), care găzduiește un centru nautic (toate echipamentele și activitățile de marină); Port du Pont de Saint-Cloud, pe cheiul Quatre-Septembre, aval de podul Saint-Cloud.
Nu există escale pentru pasageri pe malul Boulogne-Billancourt. Cea mai apropiată se află pe malul din Sèvres, între capătul aval al insulei Seguin și podul Sèvres, însă aceasta nu este deservită de naveta Batobus, care nu coboară mai jos de Turnul Eiffel. Totuși, portul des Studios, situat pe cheiul Point-du-Jour, servește ca punct de îmbarcare pentru croaziere nocturne.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Boulogne-Billancourt este clasificată drept un mare centru urban, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Aceasta aparține unității urbane a Parisului, o aglomerație inter-departamentală care cuprinde 407 comune, dintre care face parte ca o comună din suburbii . În plus, comuna face parte din aria metropolitană a Parisului, fiind una dintre comunele de la periferie, această zonă reunind 1.929 de comune .
Toponimie Boulogne-Billancourt își trage numele de la orașul Boulogne-sur-Mer din Pas-de-Calais. Parohia situată în jurul unei așezări din Auteuil, numită Mesnuls-lès-Saint-Cloud, a fost creată în 1330 pentru a facilita pelerinajele mai aproape de Paris, comparativ cu cele foarte populare din orașul nordic, și astfel pentru a oferi mai ușor indulgențe. Boulogne-sur-Mer, denumită inițial Bononia în perioada antică, și-a schimbat numele devreme, prin imitarea orașului italian Bologna.
Parohia pariziană s-a numit Boulogne-la-Petite înainte de a primi, în 1793, numele de Boulogne-sur-Seine, pentru a marca extinderea cu o treime a teritoriului său până la Sena, pe terenuri care aparțineau anterior localității Saint-Cloud. Orașul a fost redenumit Boulogne-Billancourt în 1926, în urma anexării în 1859 a Billancourt, o altă așezare care rămăsese atașată de Auteuil.
Boulogne-Billancourt este adesea numită de populația locală și pe unele panouri de semnalizare simplu Boulogne, numele său oficial la momentul înființării ca comună în 1790 . Numele definit de codul oficial geografic, Boulogne-Billancourt, este utilizat în principal în scopuri administrative și la nivel național, pentru a o diferenția de Boulogne-sur-Mer.
Les Menus, Billancourt, fief-ul Baudoin, les Longs Prés, les Abondances Aceste denumiri de cartiere fac parte din toponimele din Boulogne care datează din Evul Mediu.
Bellefeuille, insula Seguin, Parc des Princes, Point du Jour Toponimia modernă păstrează urmele evoluției unui sat de vacanță într-o suburbie a Parisului.
Istorie Viitorul Boulogne era, în perioada Evului Mediu Timpuriu, o zonă rurală verde și împădurită, unde în jurul anului 630 a fost construit podul Saint-Cloud, iar în jurul anului 841 a fost instalat o spânzurătoare regală. Începând cu 1109, un cătun al tăietorilor de lemne din parohia Auteuil, Les Menuls-lès-Saint-Cloud, s-a transformat într-un sat viticol, ilustrând renașterea capetiană. Această perioadă de înflorire este marcată în 1260 de construcția pe terenul său comunal a abației Longchamp, de către Sfânta Isabela, care a devenit ulterior un centru al vieții culturale a aristocrației pariziene.