Zareh Baronian (în ; ) a fost un teolog și cleric armeano-român, care a deținut rangul de arhimandrit mitrofor (vardapet) al Bisericii Apostolice Armene din România. A îndeplinit funcțiile de paroh al Bisericii armenești din București (1971?–2001) și de secretar (1965–1973) și apoi vicar administrativ (1973–2001) al .
Biografie Formarea profesională S-a născut la data de 2 octombrie 1941, în municipiul București, într-o familie de intelectuali (Zareh și Haiguhi), primind la botez numele de Agop-Haigosea. Tatăl său, poetul Zareh Bâlbul (pseudonim literar; 1891–1961), a fost profesor la Școala Armeană din București, iar mama sa, Diramayr Haiguhi (d. 1978), era învățătoare de limbile armeană și germană la școala primară. Bunicul lui după mamă, Nerses Keropian (1865–1942), a fost protoiereu al Bisericii Armene din București, iar ambii unchi, matern și patern, au fost, de asemenea, preoți.
După absolvirea Școlii Elementare Armene din București, la solicitarea conducerii Școlii și cu sprijinul Ministerului Învățământului, a urmat cursurile Liceului Pedagogic din Erevan (Armenia) începând din anul 1955, după care, între anii 1959–1961, a lucrat ca învățător la Școala Armeană din București. A luat parte în anul 1960 la alegerea tânărului arhimandrit Dirayr Mardichian ca primat (Aracinort) al eparhiilor armeano-gregoriene din România și Bulgaria. În anul 1961, ca urmare a propunerii noului șef al Eparhiei Armene din România, Dirayr Mardichian, și cu sprijinul Departamentului Cultelor din România, ținând cont atât de dorința personală, cât și a părinților săi, Zareh Baronian a plecat la Ecimiadzin (Armenia) pentru a urma cursurile al . În anul 1963, de ziua Înălțării Sfintei Cruci, a fost hirotonit diacon și, cu binecuvântarea catolicosului Vasken I (patriarhul suprem de Ecimiadzin), a urmat un an de studii la de la Zagorsk (Rusia). Și-a susținut teza de licență în iarna anului 1964–1965 și a fost hirotonit ieromonah la 10 ianuarie 1965, când a primit numele monahal de Zareh, conform canoanelor Bisericii Ortodoxe. Cererea sa de schimbare oficială a prenumelui din Agop-Haigosea în Zareh a fost publicată în 27 noiembrie 1971 în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. Conform acelei cereri, el locuia atunci pe B-dul Republicii nr. 43 din București.
Reîntors în România, ieromonahul Zareh Baronian a fost numit secretar al , cu sediul la București, și a asistat la vizita catolicosului Vasken I în această țară în perioada 17 iunie – 3 iulie 1965, fiind menționat în presa bisericească a vremii printre persoanele care au participat în 26 iunie 1965 la concertul organizat în cinstea oaspeților armeni la Institutul Teologic de grad universitar din București de Corala preoților din București (pr. Ion Popescu-Runcu) și Corala catedralei patriarhale (prof. Nicolae Lungu). Printre invitații la acel concert s-au aflat patriarhul Justinian Marina, prof. Dumitru Dogaru (secretarul general al Departamentului Cultelor de pe lângă Consiliul de Miniștri), secretarul Ambasadei U.R.S.S. la București, episcopii vicari patriarhali și alte personalități bisericești.
Zareh Baronian a urmat cursurile de doctorat la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, secția practică, în perioada 1967–1970 și a susținut la 18 decembrie 1975 teza de doctorat cu titlul Liturghia Bisericii Armene în cadrul celorlalte rituri liturgice răsăritene, alcătuită sub îndrumarea pr. prof. Ene Braniște, pentru care a obținut media 9,57 (calificativul „Excepțional”). În referatul întocmit cu acel prilej, prof. Braniște a afirmat că arhimandritul Baronian a tradus textele liturghierului armean, inspirându-se din cărțile de slujbă ale liturghiei bizantine și folosind formele verbale din liturghierul românesc, a documentat „afirmația că așa-numitul «rit liturgic armean» nu este în fond decât o variantă locală sau națională a ritului liturgic bizantin” și a concluzionat că „liturghia armeană, care este deci soră bună a liturghiei noastre ortodoxe, poate constitui o trăsătură de unire care favorizează nu numai dialogul teologic dintre Biserica Ortodoxă Română și cea Armeană, ci și posibilitatea unei comuniuni liturgice depline între cele două Biserici”.
Vicar administrativ al Eparhiei Armene thumb|300 px|Arhim. Zareh Baronian rostind o cuvântare la Conferința interconfesională omagială, dedicată aniversării a 45 de ani de la „Revoluția de eliberare socială și națională antifascistă și antiimperialistă de la 23 August 1944” (1 august 1989) În anul 1969 a fost hirotesit arhimandrit (Vardapet) în de la Oșakan (Armenia), iar după doi ani, în 1971, în Catedrala Patriarhală din Ecimiadzin (Armenia), a fost ridicat la rangul de mitrofor, primind o „cruce patriarhală” de la patriarhul suprem al Bisericii Armene. În 9 octombrie 1971, cu prilejul absolvirii cursurilor doctorale, patriarhul Justinian Marina al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat arhim. Zareh Baronian distincția Crucea Patriarhală pentru contribuția sa la adâncirea relațiilor între Biserica Ortodoxă Română și Biserica Apostolică Armeană. Cu toate că era preot armean, Baronian s-a spovedit timp de peste 20 de ani la episcopul ortodox pensionar Valerian Zaharia (1905–1996), care fusese un prieten apropiat al tânărului episcop armean Vasken Balgian și se mutase la București după ce fusese eliberat din funcția de episcop al Oradiei în ședința Sf. Sinod din 12 decembrie 1969. Arhimandritul mitrofor Zareh Baronian a fost numit la 1 aprilie 1973 în funcția de vicar administrativ al Episcopiei Armeano-Gregoriene din România, pe care a îndeplinit-o până în anul 2001, când s-a pensionat.
În calitate de paroh al Bisericii armenești din București, arhimandritul Baronian a oficiat, printre altele, slujba de pomenire a poetului și regizorului Haig Acterian (8 august 1993), în prezența arhiepiscopului Mardichian și a publicistului Arșavir Acterian, fratele lui Haig. A donat mai multe volume de beletristică, artă, arhitectură și știință Muzeului Eparhiei Armene din București, care a fost amenajat în clădirea fostei case de cultură armene. A luat parte la întâlnirea din 7 februarie 1990 a delegației Consiliului Mondial al Bisericilor cu reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române și ai celorlalte culte din București pentru purtarea de discuții cu privire la modul de distribuire a ajutoarelor umanitare trimise în România. A făcut parte din delegația care l-a întâmpinat în 11 aprilie 1994 la București pe primul ambasador al Republicii Armenia în România, Gheorghi Ghazinian, fost adjunct al ministrului de externe al Armeniei, l-a însoțit, alături de ambasadorul Gheorghi Ghazinian și de arhiepiscopul Dirayr Mardichian, pe , al Armeniei, într-o vizită oficială în 19 aprilie 1994 la patriarhul Teoctist Arăpașu, l-a întâmpinat, alături de arhiepiscopul Mardichian și de deputatul Varujan Vosganian, în 20 septembrie 1994 la Catedrala Armeană pe Levon Ter-Petrosian, președintele Armeniei, și l-a însoțit apoi, alături de ambasadorul Ghazinian, pe episcopul armean al Eparhiei de (Nagorno-Karabah), într-o vizită efectuată în 13 iunie 1996 la patriarhul Teoctist.
De asemenea, a participat la mai multe evenimente social-culturale precum simpozionul omagial organizat de asociația România–Armenia în 28 martie 1991 la sala Bibliotecii Naționale cu prilejul împlinirii a 120 de ani de la nașterea cărturarului Garabet Ibrăileanu, sub președinția acad. prof. dr. Zoe Dumitrescu-Bușulenga și în prezența criticilor, istoricilor și cercetătorilor literari Ov. S. Crohmălniceanu, Z. Ornea, Mircea Anghelescu, Marius Dobrescu, Ionel Oprișan ș.a., simpozionul omagial organizat de Uniunea Armenilor din România în 14 iunie 1998 la Casa de Cultură „Victoria și Hovsep Dudian” în memoria istoricului și publicistului H.Dj. Siruni și masa rotundă cu tema „Conviețuire și toleranță religioasă pe meleaguri românești”, care a fost organizată în august 1999 la cursurile de vară ale Universității Populare „Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte și la care au participat acad. Nicolae Cajal, acad. Virgil Cândea, Hans Fabritius (reprezentat al Forumului Democrat al Germanilor din România), episcopul vicar Teodosie Petrescu, Mons. Luigi Vittorio Blasutti (vicar general al Arhidiecezei Romano-Catolice de București) și preotul greco-catolic Vasile Mare, și a avut inițiativa, alături de Râsvan Cernat, directorul general al Operei Naționale Române, a lansării în vara anului 1998 la Casa de Cultură Armeană din București a volumului – un glas pentru eternitate al muzicologului Anca Florea.
Relațiile cu alte culte religioase A reprezentat Episcopia Armeano-Gregoriană din România, alături de conf. dr. Grigore Pambuccian (vicepreședintele Consiliului Eparhial), la audiența de prezentare a șefilor cultelor în fața noului președinte al Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, care a avut loc joi 29 februarie 1968 în Palatul Consiliului de Stat, în prezența președintelui Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Maurer, a vicepreședinților Consiliului de Stat, Emil Bodnăraș și Ștefan Péterfi, a secretarului Consiliului de Stat, Constantin Stătescu, și a șefului Departamentului Cultelor, Dumitru Dogaru, și apoi, alături de episcopul Dirayr Mardichian, la întâlnirea vicepreședintelui Consiliului de Stat, Emil Bodnăraș, și a conducerii Departamentului Cultelor (președintele Dumitru Dogaru și vicepreședintele Gheorghe Nenciu) cu conducătorii cultelor din Republica Socialistă România, care a avut loc vineri 3 mai 1974 în Palatul Consiliului de Stat și a fost prilejuită de apropierea Congresului Frontului Unității Socialiste. Cu prilejul întâlnirii din 1974, șefii cultelor religioase au transmis conducerii statului hotărârea lor unanimă de a participa la activitățile Frontului Unității Socialiste, susținând că idealurile acestei organizații („propășirea multilaterală a Patriei, [...] lupta pentru pace și egalitate, pentru suveranitate, independență și neamestec în treburile interne ale altor state”) sunt „în concordanță deplină cu învățătura de credință și comandamentele de bază ale moralei creștine” și contribuind astfel la susținerea regimului comunist. A participat, alături de arhiepiscopul Mardichian, la Adunarea Cultelor din România pentru dezarmare și pace, care a avut loc în perioada 21–23 iunie 1984 la București, și a ținut acolo o cuvântare, în care a susținut că toate cultele religioase din România depun eforturi „pentru promovarea unui climat de pace și destindere în întreaga lume” deoarece pacea contribuie la „progresul națiunilor” și urmează astfel politica regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu de „soluționare pașnică a tuturor problemelor”.
thumb|400 px|left|Arhiepiscopul Dirayr Mardichian și arhimandritul Zareh Baronian întâmpinându-l pe patriarhul ortodox Teoctist în Catedrala Armeană din București (30 mai 1987)