Pontarlier este o comună franceză, subprefectură a departamentului Doubs, regiunea culturală și istorică Franche-Comté în regiunea Bourgogne-Franche-Comté.
Geografic, Pontarlier este situată la peste 810 metri altitudine, în masivul Jura. Comuna este al doilea oraș situat la cea mai mare altitudine din Franța, după Briançon.
Centru comercial, industrial, cultural și turistic al microregiunii Haut-Doubs, orașul Pontarlier este cunoscut pentru absintul său (pentru care revendică titlul de capitală), reintrodus din decembrie 2001, dar și pentru aperitivul său „Le Pontarlier”.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Orașul se află în centrul-est al Franței, în sudul departamentului Doubs, în regiunea Franche-Comté. Aproape de granița cu Elveția, acesta este situat mai exact la 46 kilometri în linie dreaptă la sud-est de Besançon și la 48 de kilometri în linie dreaptă la nord-vest de Lausanne.
Comuna urbană este situată la poalele celui de-al doilea lanț muntos al Jura, la extremitatea unei vaste câmpii, Câmpia Arlier, străbătută de râul Doubs la nord-est și de Drugeon la sud-vest, dar și la poalele unor munți traversați de o strâmtoare la sud-sud-est, strâmtoarea Pontarlier, pe unde se strecoară râul Doubs după ce iese din lacul Saint-Point, prin teritoriile comunale ale localităților Oye-et-Pallet și La Cluse-et-Mijoux, și la nord-est printr-o vale lungă a Jura, drenată de pârâul Lavaux, cunoscut odinioară sub numele de bief des Lavaux. Trecătoarea, un punct de trecere strategic pe o rută antică, chiar mai importantă decât apropierea de trecătorile din Jura, explică vechimea orașului Pontarlier, care a servit ca stație pe un itinerar protejat și care s-a dezvoltat datorită unei frumoase fortificații construite în secolul al V-lea, prin care râul Doubs era apărat de cete armate burgunde.
Axa trasată de la primăria din Houtaud, situată în câmpie, până la primăria din Pontarlier corespunde unei înălțimi uneori întrerupte, dar în esență liniare pe o distanță de 3,7 km, variind de la 810 metri altitudine la 830 de metri. Dacă se prelungește profilul dincolo de râul Doubs și de cartierul Saint-Étienne spre colina izolată Entrepas, care astăzi marchează partea opusă a dealului Jeunet, altitudinea ajunge la aproape 888 de metri pe o distanță de 1 km. Versantul sud-estic al dealului Jeunet, care dă spre partea opusă orașului, recent urbanizată, se situează între 845 și 860 de metri altitudine. Această colină funcționează ca un pivot modest al spațiului comunal, dominând valea și orașul din fața câmpiei, introducând totodată extinderi montane.
Toate înălțimile situate la sud de ieșirea din trecătoarea Pontarlier ajung deja la altitudini apropiate de 1 000 de metri, însă la est și nord-est Pontarlier se afirmă ca o comună montană cu o suprafață de peste 22 km², caracterizată de reliefuri pliate regulate, cu altitudini maxime de obicei între 1 000 și 1 300 de metri. Pădurile din Grand Taureau și fostele pajiști alpine din Larmont ating o altitudine maximă de 1 323 de metri, punctul oriental unde comuna se învecinează cu granița elvețiană, între comunele franceze Les Alliés la nord și Verrière-de-Joux la sud.
Punctul cel mai jos al comunei se află la sud de aeroportul din Pontarlier și de iazul care îl mărginește, într-o fostă pajiște nivelată numită Bief Rouget, pe malul pârâului, la o altitudine de 811 metri. Câmpia, mai la est de această zonă plană, se caracterizează prin mici movile care ating aproximativ 820 de metri altitudine. Ușoarele ondulații ale terenului, după ce trec de terenurile dintre ferma L’Étang, situată în comună, și fostul cătun „Granges Dessous” din nordul comunei Granges-Narboz, se unesc cu o pantă abruptă care duce la platoul Charpillot.
Acest platou Charpillot, destul de întins și regulat, se situează la aproximativ 850 de metri altitudine când domină la nord cartierul Saint-Claude din Pontarlier. Spre sud, altitudinea urcă progresiv la 880 de metri și apoi la 900 de metri la limita comunei. Platoul Charpillot este situat la vest de masivul abrupt Petit Bois, care atinge o altitudine maximă de 990 de metri și se extinde spre Pré l'Épine. Aceste extinderi somitales, care formează un colț natural, marginesc versantul vestic al strâmtorii Pontarlier. Masivele Petit Bois și Pré l'Épine reprezintă partea nordică a muntelui Laveron.
Mai la nord, în aceeași câmpie Arlier, râul Doubs părăsește discret comuna la o altitudine de puțin peste 812 metri, pentru a intra în comuna sa omonimă.
Comune limitrofe
Geologie și relief
Teritoriul comunei se încadrează în marea regiune naturală a Jura interioară, formată în perioada terțiarului mediu, și este situat într-o depresiune care corespunde unei cuvete sinclinale preglaciare, cunoscută sub numele de Câmpia Frasne - Bonnevaux (numită și Câmpia Arlier, fiind mai precis un sinclinoriu). Aceasta se află la ieșirea unei trecătoari importante (trecătoarea Pontarlier, un punct obligatoriu de trecere prin masivul Jura), unde s-a format o delta glaciară-lacustră.
Falia Pontarlier traversează întreaga zonă de înaltă altitudine a lanțului Jura, de la nordul orașului Lausanne până la platoul Ornans-Valdahon. Această falie se reflectă în peisaj printr-o depresie liniară lungă, cauzată de eroziunea terenurilor fracturate, favorizând drenajul apelor. Râul Doubs traversează această falie, care permite captarea apei în profunzime către râul Loue, deoarece falia întrerupe continuitatea marnei impermeabile din perioada Lias.
Întâlnirea structurilor anticlinale și sinclinale obligă râul Doubs să urmeze falia pe mai mulți kilometri în zona Pontarlier, înainte de a-și relua cursul spre nord-est. Harta geologică a zonei Pontarlier arată un substrat compus din terenuri aluvionare glaciare și morene.
Hidrografie Comuna este traversată de râul Doubs, fiind primul oraș important străbătut de acest râu . Pârâul Lavaux, cu o lungime de 12 km, își are izvorul în comuna Les Bayards din Elveția și se varsă în râul Doubs în apropierea centrului orașului .
Climă În 2010, climatul comunei era de tip montan, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS), bazat pe o serie de date ce acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei din Franța metropolitană, conform căreia comuna este expusă unui climat montan sau de margine montană și se află în regiunea climatică Jura. Aceasta este caracterizată printr-o pluviozitate ridicată în toate anotimpurile (1 000 până la 1 500 mm/an), ierni aspre și o însorire redusă .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 7,6 °C, cu o amplitudine termică anuală de 16,6 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 1569 mm, cu 13,3 zile de precipitații în ianuarie și 11,5 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France situată în comună, este de 8,8 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 1463,6 mm .
Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020 . Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Mediu Regiunea Pontarlier este caracterizată de ierni reci și uscate, care, totuși, nu exclud o mare bogăție ecologică, datorată varietății habitatelor din zona montană medie și prezenței pădurilor. Stratul de zăpadă abundent favorizează activitățile legate de schi.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Pontarlier este clasificată ca un centru urban intermediar, conform noii grile de densitate comunală cu 7 niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Ea face parte din unitatea urbană Pontarlier, o aglomerație intra-departamentală, unde este orașul central . În plus, comuna aparține zonei metropolitane Pontarlier, fiind comuna principală a acesteia. Această zonă, care cuprinde 54 de comune, este clasificată în categoriile cu zone de mai puțin de 50.000 de locuitori .
Utilizarea terenurilor Utilizarea terenurilor în comună, conform bazei de date europene privind ocuparea biogeografică a solurilor Corine Land Cover (CLC), este dominată de păduri și medii seminaturale (49,6 % în 2018), în scădere față de 1990 (56,7 %). Distribuția detaliată în 2018 este următoarea: păduri (44,8 %), pajiști (18,4 %), zone agricole eterogene (12 %), zone urbanizate (10,5 %), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (5,1 %), medii cu vegetație arbustivă și/sau ierboasă (4,8 %), spații verzi artificializate, neagricole (1,8 %), terenuri arabile (1,8 %), zone umede interioare (0,5 %), ape continentale (0,3 %) . Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent) .
thumb|500px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).
Căi de comunicație și transport Accesul la Pontarlier se realizează în principal pe cale rutieră, axa principală care deservește comuna fiind RN 57. Aceasta leagă orașul la nord de Besançon (60 de kilometri) și autostrada A36 (70 de kilometri), iar la sud de Lausanne (67 de kilometri) și rețeaua de autostrăzi din Elveția. Drumul departamental 437, care străbate o bună parte din masivul Jura, reprezintă o cale secundară importantă ce permite accesul către Mouthe (30 km), Saint-Laurent-en-Grandvaux (56 km) și Saint-Claude (86 km) spre sud, precum și către Morteau (32 km), Maîche (61 km) și Montbéliard (100 km) spre nord.
Între 31 mai 1987 și 15 decembrie 2013, garniturile TGV Lyria deserveau gara Pontarlier, venind din Paris-Gare-de-Lyon și Berna (Elveția), cu o cursă dus-întors zilnică. În prezent, legătura feroviară a orașului este asigurată de trenuri regionale TER, care îl conectează cu gara Frasne și gara Dole-Ville pe partea franceză, precum și cu gara Neuchâtel pe partea elvețiană. Aerodromul din Pontarlier se află la vestul orașului, Aeroportul Dole–Jura este situat la 86 km distanță, iar Aeroportul Internațional Geneva (Elveția) se află la puțin peste o oră de mers cu mașina (116 km).
Riscuri naturale și tehnologice Riscuri seismice Întreg teritoriul comunei Pontarlier este situat în zona de seismicitate nr. 3 (moderată), la fel ca majoritatea comunelor situate pe platoul Jura.
Toponimie O stație din Itinerarium Antonini, Ariolica, situată între Urba (Orbe) și Vesontio (Besançon), pare să corespundă localității Pontarlier. Pe un alt traseu din Itinerarul Antonin, care traversează Alpii Graici, de la Milano (Mediolanum) la Strasbourg (Argentoratum), este menționată sub numele Arioricam și este de asemenea localizată între Visontionem și Urbam. Pe Tabula lui Teodosiu I, această stație este denumită Abrolica.
În secolul al IV-lea, toponimele Ariola, Ariolica sau Arciola desemnau orașul antic care a stat la originea localității Pontarlier, situat pe un important traseu comercial între Italia cisalpină și regiunea Sequana. Tabula Peutingeriana menționează denumirile Ariarica, Ariolica sau Abiolica. În perioada carolingiană, localitatea era o etapă pe celebra Via Francigena.
În secolul al XIII-lea, apare forma relatinizată Pontarlum pentru a desemna orașul, probabil derivată din denumirea cartierului comercial sau a trecerii emblematice din orașul medieval. Punterli este atestat în 1255. De asemenea, formele latine erudite Pons Arleium și Pons articiorum sunt consemnate.