Tupolev ANT-1 a fost primul avion al Biroului de Proiectare Tupolev, proiectat de Andrei Tupolev și a fost construit din lucrul său cu sănii aeriene și bărci. Ca avion experimental, a fost construit pentru a examina ideile lui Tupolev și pentru a ajuta Uniunea Sovietică să înțeleagă mai bine utilizarea metalului în construcția avioanelor.
Proiectare și dezvoltare
Avionul ANT-1 a fost primul avion al lui Tupolev construit din metal, lemn și aluminiu. Aluminiul a fost folosit în partițiile și coastele de aripă, în cozile de avion verticale și orizontale și în alte părți mai mici. Celelalte părți transportatoare de greutate au fost construite din lemn, cu material din pânză care acoperea fuzelajul și aripile. Avionul a fost construit într-una dintre camerele de la etajul al doilea al fostului conac al blănarului Mihailov. În prezent, în această clădire de pe strada Radio se află Muzeul Memorial Științific „N. E. Jukovski”.
Primul zbor a fost efectuat la 21 octombrie 1923 de către inginerul-pilot E. I. Pogosski. După câteva zboruri de probă, motorul s-a defectat, iar aeronava a rămas în atelierul de montaj până în 1937. În același an, singurul exemplar de ANT-1 a fost distrus.
ConstrucțieMaximilian Saukke, Samoliotî Tupoleva. ANT-1 – ANT-15 (Aeronavele Tupolev. ANT-1 – ANT-15). Aripa — rigidă, dintr-o singură bucată, cu nervuri realizate din cologaluminiu. Lonjeroanele sunt din lemn, cu secțiune de tip cutie. Placarea aripii este din pânză. Fuzelajul — de secțiune dreptunghiulară, cu structură de tip cadru, patru lonjeroane, console din cologaluminiu. Placarea fuzelajului între motor și cabina pilotului este din tablă de cologaluminiu, restul fiind acoperit cu pânză. La asamblarea aeronavei, fuzelajul se suprapune peste aripă și este fixat de lonjeroane cu patru șuruburi. Motorul — „Anzani”, cu șase cilindri, răcit cu aer. Putere de 35 CP. Elicea este din lemn, bipală. Cabina pilotului — amplasată între lonjeroane, deasupra aripii. Cabina este deschisă. Pilotul și bordul de instrumente sunt protejați de curentul de aer printr-un parbriz. Pe bordul de instrumente sunt montate: indicatorul de presiune a uleiului, indicatorul de turație (tahometru) și butonul de aprindere. În partea stângă este instalată maneta de gaze. Trenul de aterizare — două roți cu disc, fixate pe aceeași axă. Axul este prins de fuzelaj prin intermediul a patru montanți. Doi montanți sunt orientați spre partea din față a fuzelajului, iar ceilalți doi se unesc cu fuzelajul în punctul de fixare al acestuia cu al doilea lonjeron al aripii. Ampenajul — placarea stabilizatorului este realizată din pânză. Profundorul este din cologaluminiu. Deriva și direcția sunt din cologaluminiu, acoperite cu pânză.
Caracteristici tehnico-tactice Echipaj: 1 persoană Lungime: 5,4 m Înălțime: 1,7 m Anvergură: 7,2 m Suprafață alară: 10 m² Masă la decolare: 360 kg Motor: 1×Anzani, 26 kW (35 CP) Viteză maximă: 125 km/h Autonomie de zbor: 4 h Rază de acțiune: 540 km Plafon practic: 600 m
Note
Categorie:Avioane militare