Augustin Buzura () a fost un psihiatru, prozator și eseist român contemporan, autorul unor romane de succes și scenarii cinematografice. Din 1992 a fost membru titular al Academiei Române.Academia Română - Membri titulari, accesat 10 iulie 2017
Schiță biografică
Augustin Buzura a fost primul născut al soților Ilie și Ana (n. Micle) Buzura. A urmat cursurile preuniversitare la Liceul „Gheorghe Șincai” (în prezent, Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Baia Mare), absolvind liceul în anul 1955. A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj (1958-1964). În anul 1963 s-a căsătorit cu Maria Olimpia, născută Cardos, absolventă a Facultății de Filologie de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
A renunțat la profesia de medic psihiatru și s-a dedicat literaturii. Metodele psihiatrice de investigare a conștiinței umane se regăsesc în romanele sale.
Augustin Buzura a debutat în literatură cu nuvela Pământ, publicată în revista Tribuna (nr. 8 din 25 februarie 1960), apoi a apărut un volum de nuvele, intitulat Capul Bunei Speranțe (1963). A fost redactor la revista Tribuna din Cluj și apoi secretar general de redacție la aceeași revistă. Din 1990 a devenit președinte al Fundației Culturale Române, iar între 2003-2004 al Institutului Cultural Român. A fost director al revistei Cultura.
Distincții Ordinul „Meritul Cultural” clasa a III-a (20 aprilie 1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 31 decembrie 1971. Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce (1 decembrie 2000) „pentru merite deosebite în dezvoltarea științei și culturii”, de Ziua Națională a RomânieiAcademia Română, In memoriam: Academician Augustin Buzura, 22 septembrie 1938 – 10 iulie 2017, accesat 11 iulie 2017
Romane publicate Absenții, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1970 Fețele tăcerii, Editura Cartea Românească, București, 1974 Orgolii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977 - carte distinsă cu Premiul Academiei Române Vocile nopții (1980), Editura Cartea Românească, București, 1980 Refugii (1984) Drumul cenușii (1988) Recviem pentru nebuni și bestii, Ed. Semne, București, 1999 Raport asupra singurătății (2009)CRONICA LITERARA / Vietile altora, 21 mai 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
Romane traduse în limba franceză Chemin de cendres, tradus de Jean-Louis Courriol, Éditions Noirs sur Blanc, 1993 Requiem pour salauds et fous, tradus de Marily Le Nir, Éditions Noirs sur Blanc, 2001
Alte publicații Teroarea iluziei. Convorbiri cu Crisula Ștefănescu. Editura Polirom, București, 2004 Canonul periferiei, ediție îngrijită de Angela Martin, Editura Limes, 2012 Paraliteraria, 29 iunie 2012, Stelian Turlea, Ziarul de Duminică, accesat la 2 iulie 2013 Nici vii, nici morți, Editura RAO, 2013 Rotația democratică a puterii și dictatura mediocrității, 14 decembrie 2012, Ziarul de Duminică, accesat la 2 iulie 2013
Studii monografice Romanele lui Augustin Buzura. O lectura metacritica- Sorina Sorescu, Editura Aius, 2014
Referințe critice Augustin Buzura se oprește în romanele sale din tinerețe asupra dramei intelectualului care intră în conflict cu sistemul comunist din lumea academică (Orgolii, Refugii) și în aceste romane experimentează din punct de vedere narativ procedeul fluxului conștiinței. Următoarele romane sunt mai simple din punctul de vedere narativ, scrise la persoana a treia, eroii sunt hermeneuți care doresc să reconstituie evenimente din trecut, întotdeauna controversate, cum ar fi cooperativizarea forțată și fenomenul partizanilor și a rezistenței armate din munți, revolta minerilor din Valea Jiului și represiunea care a urmat după aceasta. Buzura a continuat tematica romancierilor din "obsedantul deceniu" având la dispoziție informații mai variate, pe care le culegea uneori intervievând pe cei implicați în evenimente, ca un veritabil sociolog. Poate și din această cauză romancierul a fost unul dintre cei mai cenzurați în acea epocă, luptându-se cu cenzorii pentru fiecare frază.
Scenarist Mai multe producții cinematografice și de televiziune au fost realizate după scenariile lui Augustin Buzura. Orgolii (1982, r. Manole Marcus, după romanul omonim) Pădureanca (1987, r. Nicolae Mărgineanu, după o nuvelă de Ioan Slavici) - în colaborare cu Nicolae Mărgineanu Undeva în Est (1991, r. Nicolae Mărgineanu, după romanul Fețele tăcerii)
Note
Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B Monica Lovinescu, "Augustin Buzura și cenzura din România", la Actualitatea culturală românească, Radio Europa Liberă, 1988 Articole de Augustin Buzura pe saitul revistei "Cultura"
Astazi e ziua ta... - Augustin Buzura, 21 septembrie 2005, Jurnalul Național
Interviuri "Azi, la noi, interesul pentru cătușe este mult mai mare decât pentru carte", 22 februarie 2013, Magdalena Popa Buluc, Cotidianul Astăzi e ziua ta: Augustin Buzura, 22 septembrie 2010, Claudia Daboveanu, Jurnalul Național "Fețele tăcerii este o mărturie că nu toți am fost lași sau ticăloși", 13 martie 2011, Ana Maria Vulpescu, Jurnalul Național INTERVIU Augustin Buzura, scriitor: „Locuiam la 50 de metri de casa preotului care făcea exorcizări, trăiam practic printre nebuni“, 13 aprilie 2013, Laurențiu Ungureanu, Adevărul
Categorie:Nașteri în 1938 Categorie:Nașteri pe 22 septembrie Categorie:Decese în 2017 Categorie:Decese pe 10 iulie Categorie:Membri titulari ai Academiei Române Categorie:Critici literari români Categorie:Eseiști români Categorie:Oameni din județul Maramureș Categorie:Psihiatri români Categorie:Romancieri români contemporani Categorie:Scenariști români Categorie:Decorați cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce Categorie:Decorați cu Ordinul Meritul Cultural Categorie:Cetățeni de onoare ai Băii Mari