Cartea lui Iosua (în limba ebraică ספר יהושע, "Sefer Iehoșua"; în LXX, Ἰησοῦς, "Isus" adică Isus Navi sau Iosua Navi), este a șasea carte în Tanakh (Biblia ebraică) și o carte în Vechiul Testament. În cadrul celui dintâi, este prima carte din seria Profeților dintâi (sau Primii profeți), din diviziunea Neviim. În Vechiul Testament, este prima din seria așa-numitelor "cărți istorice". Cartea descrie cucerirea și împărțirea Canaanului de către prima generație de israeliți după exod, sub conducerea lui Iosua.

Mulți savanți interpretează cartea lui Iosua ca referindu-se la ceea ce ar fi considerat astăzi genocid.Surse pentru 'genocid': Alți savanți au răspuns că termenul „genocid” este un anacronism.Surse pentru 'anacronic':

Compoziție Tradiția iudaică îi atribuie scrierea cărții lui Iosua. Conform cercetărilor lui Martin Noth, cartea este prima din cele patru ale Istoriei deuteronomiste, editorul ei final fiind cunoscut ca Deuteronomistul (Dtr). Printre sursele folosite de acesta s-ar putea afla J și E combinate.

Date arheologice

Lester L. Grabbe afirmă că pe vremea când studia pentru doctorat (cu mai bine de trei decenii în urma anului 2007), „istoricitatea substanțială” a povestirilor Bibliei despre patriarhi și despre cucerirea Canaanului era acceptată pe larg, dar în zilele noastre cu greu se mai poate găsi un istoric care să mai creadă în ea.

Conform Ann E. Killebrew (2005), „Cei mai mulți cercetători de azi acceptă faptul că majoritatea poveștilor despre cuceriri din Cartea lui Iosua sunt lipsite de realitate istorică”. În 2020 ea scria că, în timp ce descoperirile arheologice de la Hazor și altarul de la Muntele Ebal și câteva elemente literare sugerează că Cartea lui Iosua ar putea păstra unele amintiri reale ale istoriei timpurii a Israelului în Canaan, „există un consens că oricare ar fi sursele ei, indiferent de relatarea orală sau scrisă, povestirea cuceririi Canaanului este problematică din punct de vedere istoric și ar trebui tratată cu prudență.”

Datarea efectuată de Kathleen Kenyon, conform căreia Ierihonul nu era locuit în timpul invaziei lui Iosua Navi, este acceptată consensual de arheologi.

În 2005, Pierre de Miroschedji a publicat un articol în revista La Recherche. El scria: El subliniază că nimic nu împiedică utilizarea Bibliei în arheologie,idem p. 33 sub formă de izvor supus criticii, așa cum arheologii procedează cu oricare alt document În același timp, un cititor simplu al Bibliei care nu cunoaște arheologie ar trebui să-și spună că el citește un document scris cu mult mai târziu despre perioadele dinainte de 700 î.e.n..

Consensul istoricilor este că israeliții antici nu au intrat în Canaan dinafara lui și nu l-au cucerit într-o campanie militară.

Mai recent, Lorenzo Nigro de la Expediția italo-palestiniană la Tell es-Sultan a susținut că a existat un fel de așezare în acest loc în timpul secolelor al XIV-lea și al XIII-lea î.Hr. El afirmă că expediția a detectat straturi de epocă de bronz târziu II în mai multe părți ale tellului, deși straturile sale superioare au fost puternic tăiate de operațiunile de nivelare în timpul epocii fierului, ceea ce explică lipsa materialelor din secolul al XIII-lea. Nigro respinge ideea că aceste descoperiri dau crezare narațiunii biblice despre cucerirea Canaanului de către Iosua.

În 2023, Nigro a confirmat că Ierihonul a fost ocupat în Epoca bronzului târzie (1400–1200 î.e.n.). În această perioadă, zidul orașului anterior, din bronzul mediu, a fost renovat prin adăugarea unui zid din cărămidă de lut peste creasta sa emergentă. Orașul avea și o structură cunoscută sub numele de „Clădirea din Mijloc”, care aparent servea drept reședință conducătorilor locali, pe atunci vasali ai Imperiului Egiptean. De asemenea, se pare că există dovezi că clădirea din mijloc a fost în cele din urmă distrusă, fiind reutilizată abia mai târziu, la începutul epocii fierului.

Conținut De obicei cartea este împărțită în trei părți: Cucerirea Canaanului (1-12) Împărțirea teritoriului între cele douăsprezece triburi (13-22) Discursul de adio al lui Iosua (23-24)

SCHIȚA CĂRȚII

I. INTRAREA ÎN CANAAN 1:1-5:12

a. Dumnezeu îi vorbește lui Iosua, 1:1-9

b. Iosua vorbește poporului, 1:10-15

c. Poporul făgăduiește ascultare, 1:16-18

d. Iscodirea Ierihonului, Rahav, 2:1-24

e. Trecerea tordanului, 3:1-17

f. Pietre de aducere aminte, 4:1-24

g. Tăierea împrejur, 5:1-8

h. Roadele țării, mana încetează, 5:9-12

II. CUCERIREA ȚĂRII 5:13-12:24

a. Căpetenia oștirii Domnului, 5:13-15

b. Cucerirea Ierihonului, 6:1-27

c. Nelegiuirea lui Acan, 7:1-26

d. Luarea cetății Ai, 8:1-29

e. Altarul de pe muntele Ebal, 8:30-35

CAMPANIA SUDICĂ

a. Regii țării se unesc 9:1 -2

b. Viclenia Gabaoniților, 9:3-27

c. Marea luptă de la Gabaon, 10:1-11

d. Soarele și luna se opresc, 10:12-15

e. Uciderea celor cinci regi, 10:16-27

f. Alte izbînzi ale lui Iosua, 10:28-43

CAMPANIA NORDICĂ

a. Marea bătălie de la apele Meron, 11:1-15

b. Cuceririle lui Iosua, 11:16-12:24

III. ÎMPĂRȚIREA ȚĂRII 13-24

a. Teritorii necucerite, 13:1-7

b. Împărțirea Transiordaniei, 13:8-33

ÎMPĂRȚIREA CANAANULUI

a. Ținutul seminției lui Iuda, 14:1-15:63

b. Ținutul seminției lui Beniamin, 16:1-10

c. Ținutul seminției lui Manase, 17:1-18

d. Măsurarea teritoriului rămas, 18:1-10

e. Ținutul lui Beniamin, 18:11-28

f. Ținutul lui Simeon, 19:1-9

g. Ținutul lui Zabulon, 19:10-16

h. Ținutul lui Isahar, 19:17-23

i. Ținutul lui Așer, 19:24-31

î. Ținutul lui Neftali, 19:32-39

j. Ținutul lui Dan, 19:40-48

k Partea lui Iosua, 19:49-51

l. Cetățile de scăpare, 20:1-9

m. Cetățile Leviților, 21:1-45

n. Semințiile din Transiordania, 22:1-34

o. Ultimele cuvinte ale lui Iosua, 23:1-16

p. Ultima adunare, 24:1-28

r. Moartea lui Iosua, 24:29-33

Note

Bibliografie

Vezi și Autori ai cărților lui Moise

Categorie:Istoria deuteronomistă