Identificarea copiilor înzestrați și talentați (sau și supradotați) este o tematică la care se lucrează de multă vreme. Există în general mai multe direcții de lucru.
Fundamentele procesului de identificare Una dintre direcții este cea a psihometriei, unde caracteristicile identificabile sunt măsurabile. În domeniul psihometriei există curente pro și contra, deoarece nu toate caracteristicile psihicului uman pot fi măsurate pe un sistem de scalare multiliniar. Astfel există oameni de știință remarcabili, inclusiv premianți Nobel, care nu au un IQ care să-i clasifice drept supradotați. În cazul acestora sunt alte caracteristici care i-au făcut performanți și care nu se regăsesc în testele IQ. Howard Gardner, creatorul teoriei inteligențelor multiple, este unul dintre adversarii testării prin mijloace psihometrice, care evident nu acoperă toate direcțiile de supradotare ale creierelor umane, ci prezintă reducționist doar anumite caracteristici psihologice irelevante pe toate direcțiile de manifestare a evoluției personalității umane.
Pe de altă parte, testele psihometrice sunt mijloace bine definite și relativ ușor de administrat, ceea ce le face extrem de utile în sistemele mari de educație unde trebuie testați numeroși copii. În educația copiilor supradotați se folosesc prin tradiție două teste psihometrice ce și-au dovedit utilitatea și concordanța cu evoluția ulterioară a copiilor. Acestea sunt Stanford-Binet 5 în cea mai modernă versiune și testul Wechsler (Wisc). Sistemele de scalare a celor două teste nu sunt însă identice, astfel că un scor pe Wisc este totdeauna mai mic decât un scor pe Stanford Binet pentru aceeași persoană. În general testele psihometrice au limite superioare de scor ce nu pot fi depășite printr-un număr de răspunsuri exacte. În cazul în care se întâmplă acest lucru se iau în considerație parametri suplimentari ca de ex. viteza de răspuns, ce permite scalarea în continuare peste limita testului.
Se consideră "înzestrată" o persoană ce are un coeficient de inteligență (IQ) de peste 120 pe WISC sau de peste 130 pe Stanford Binet. Aceste persoane reprezintă statistic între 2 si 6 % din populație. IQ foarte mare este de peste 180 pe Stanford Binet, existând diferențe până la 280 cunoscute în lume.
Între diferitele valori ale IQ și pachetul comportamental al supradotaților există corelații ce pot fi evidențiate. Astfel se constată statistic un IQ de aproximativ 150 plus sau minus 10 unități la lideri. Cei cu IQ peste această limită nu mai sunt agreați ca lideri de către populație.
O scalare a pachetelor comportamentale se poate găsi în următorul material.
Inteligența și geniul 1. Inteligența există (în sens Platon) 1.01 Pentru teoria coeficienților de inteligență, inteligența este observabilă (în sens Heisenberg) 1.1 Coeficientul de inteligență măsoară inteligența în următoarele direcții: matematică, științe, filozofie și literatură 1.2 Termenul inteligență este identificat cele din 1.1 printr-o metodă de izomorfism (în sensul lui Sidis) 1.3 Există o clasificare normată a inteligenței; aceasta corespunde cu scala coeficientului de inteligență 1.31 Această clasificare normată măsoară nu numai viteza de rezolvare ci și capacitatea de a raționa. 1.4 Pe scala coeficienților de inteligență, există faze critice ce corespund cu aspecte calitative.
2. Valorile fundamentale ale fazelor critice sunt egale cu: 1/1000, 1/1000000, 1/1000000000 (in sensul raritatii), corespunzind cu 150, 176, 196 in sensul coeficientului intelectual. 2.01 Aspectele calitative ale acestor valori fundamentale corespund (intr-o maniera suficienta, dar nu neaparat necesara) respectiv cu gifted, geniu si geniu universal. 2.1 Gifted (supradotat) este o singularitate pe harta cognitivă a omenirii. 2.2 Geniul este o singularitate generică pe harta cognitivă a omenirii. 2.21 Geniul este un supradotat creativ. 2.211 Actul creativ, via gândire, este condiția sine qua non a existenței sale. 2.22 Pentru cognitivul dinamic, geniul este un punct de atracție. 2.3 Geniul universal este singularitate esențială pe harta cognitivă a omenirii. 2.31 Geniul universal este un geniu a cărui existență, prin munca sa, transformă umanitatea. 2.32 Pentru cognitivul dinamic, geniul universal este un punct superatractiv. 2.33 Geniul universal este în mod necesar altruist.
3. Arhetipuri de supradotați, genii și genii universale: Ahile, Ulise și Prometeu. 3.1 Modele de genii: Jean-François Champollion, Noam Chomsky, Descartes, Feynman, Hawking, Newton, Nietzsche, Ramanujan, Voltaire and Wittgenstein. 3.2 Modele de genii universale: Arhimede, Aristotel, Dostoievski, Einstein, Galileo, Goethe, Leibniz, Pascal, Socrate și Da Vinci.
4. Există corelații între conceptul de inteligența și cel de cultură, gândire și descoperire, când acestea sunt extreme. 4.1 Dacă coeficientul de inteligență este mai mare de 150, se poate vedea o corelație între inteligență și cultură. De la aceasta valoare individul foloseste un substrat cultural îmbogațit. 4.1.1 Testele verbale fără limită de timp, sunt eficiente în măsurarea acestei corelații. 4.1.2 Aceste teste dând acces cunoștințelor enciclopedice, aspectelor culturale sau proiectiilor mentale a creatorilor lor nu pot fi în orice caz negative. 4.2 Dacă coeficientul intelectual este mai mare de 160, se observă o corelare între inteligență și gândire. Ca punct de plecare se pot considera viteza de înțelegere și puterea de gândire. 4.2.1 Testele spațiale și numerice, nelimitate în timp, sunt eficiente în măsurarea acestei corelații. 4.2.2 Inteligența și gândirea sunt diferite. Prima este fluidă și moștenită, cealaltă este câștigată și cristalizată. 4.2.3 Putem învăța cum să gândim, nu cum să fim inteligenți. 4.2.4 Testele rapide măsoara inteligența simplă, în timp ce testele nelimitate în timp măsoara gândirea complexă. 4.2.5 Inteligența este materialul pe care se structurează gândirea. 4.2.6 Gândirea este limbajul inteligenței 4.3 Dacă coeficientul de inteligență este mai mare decât 176, vom nota o corelare între inteligența și capacitatea de a descoperi. Plecând de la această valoare individul testat trebuie să își folosească capacitatea de descoperire. 4.3.1 Numai testele extreme au capacitatea de a măsura aceasta corelație. 4.3.2 Spiritul de sinteză generează nevoia de creație. Descoperirea este finalitatea inteligenței. Concepte caracteristice inteligențelor foarte înalte
5. Grupul este superior sumei părților 5.1 Atenționarea asupra caracteristicilor singularităților cognitive implică nevoia de structură. 5.1.1 O structură de grup apare din însumarea elementelor grupului (în sens Galois) 5.2 Topologia grupului este neuronală și interconectată (în sens Changeux) 5.3 Fiecare element iluminează celelalte elemente (în sens Grothendiech) 5.3.1 Combinația de algoritmi abstracți sunt transformați în grup într-o abstractizare globală 5.3.2 Sinergia grupului duce la o influență globală unificatoare (pentru grup) 5.3.3 Această influență generează o euristică. 5.3.4 Această euristică este o paradigmă a non-uniformității (creative, în sensul lui Hofstadter) 5.4 Grupul este locul furtunilor de idei 5.5 Dacă grupul atinge o masa critică, atunci el devine un loc de creativitate și descoperire. 5.6 Dintr-un punct de vedere ontologic, memoria grupului este auto-similară (în sensul lui Mandelbrot) 5.7 Dacă grupul este prometeic, atunci el devine un model pentru umanitate. 5.8 Ideea de grup este identificată cu aceea de societate. 5.9 Societatea este un sistem mental.
6. Societatea este o structură deschisă în sens Eco) 6.1 Societatea este multidisciplinară în acord cu 1.1 6.2 Societatea urmează principiile teleologice 6.3 Societatea este concepută ca un centru de problematici ale căror scopuri principale sunt: 6.4 Studiul inteligenței (în sens Jensen). 6.4.1 Studiul complexității. 6.4.2 Studiul fundamentelor cunoașterii. 6.4.3 Studiul proceselor ireversibile (în sensul lui Prigogine) 6.4.4 Recunoașterea paternelor prin moduri de percepție globală. 6.4.5 Întrebări asupra izomorfismelor conceptelor, legilor și a proprietăților emergente (în sensul lui Bertalanffy) 6.4.6 Întrebări asupra conceptelor invariante. 6.4.7 Crearea de modele generice cognitive prin matematică. 6.4.8 Crearea de paradigme prin formalizare lingvistică (în sensul lui Kuhn) 6.5 Societatea urmează principiile globalismului. 6.5.1 Această abordare este holistică 6.6 Munca creează existența
În general pachetele comportamentale și nivelul inteligenței permit pentru psihologii cu multă practică caracterizarea supradotării prin tehnicile de tip interviu. Nivelul de preocupări și orizontul de interes al copiilor le caracterizează la fel de bine supradotarea ca și testele psihometrice - pe direcții unde testele psihometrice nu actionează interviul poate da rezultate excepționale. Deși interviul poate fi considerat superior în identificarea supradotării există totuși probleme în administrarea pe o populație numeroasă cum este masa de copii din sistemele educative, de aceea se folosește mai des sistemul testelor psihometrice.
Identificarea ca proces al luării de decizii
Tipuri de inteligență și caracteristicile supradotării:
Inteligența instinctuală este o formă de inteligență particulară fiecărei specii, imprimată genetic și cu care toți ne naștem. O observăm în obiceiuri care uneori ne contrariază propria logică, dar pe care nu le putem evita să apară, ca de exemplu reacția adversă față de șerpi sau păianjeni a multor oameni.
Inteligența intuitivă este abilitatea de a învața lucruri complexe și de a rezolva probleme complexe la nivel subconstient. Acest tip de inteligență asigură adaptarea la un mediu nou și necunoscut, învățarea din mers a unei limbi sau abilitatea de a supraviețui în împrejurări confuze și haotice. Acest gen de inteligență este deseori mai bun în rezolvarea problemelor complexe decât inteligența logică senzorială.
Inteligența senzorială este abilitatea de a conecta logic diferite cunoștințe sau fapte ne dă și posibilitatea de a a descoperi noi reguli și de a gândi metodic. Apare cu precădere la etape mai mature în creșterea copiilor. Această categorie este în general definită ca inteligență, deoarece se datorează gândirii conștiente, în timp ce celelalte tipuri de inteligență scapă deseori analizei psihologice. Inteligența senzorială este frecvent folosită pentru depistarea relațiilor și a detaliilor de gândire lineară și este folosită pentru a lista caracteristicile de gândire și personalitate a copilului supradotat.
Aceste tipuri de inteligență permit crearea de teste psihometrice care dau direcții relativ bine definite de caracterizare. În cadrul acestor direcții se fac estimările privind supradotarea prin pachete comportamentale specifice categoriei "înzestrare". Identificarea nivelului de dotare intelectuală este un proces extrem de complex și nici o taxonomie nu acoperă integral caracteristice ce trebuie identificate. Din acest motiv există diferite abordări ce consideră diferite aspecte ale supradotării, însă nici o teorie actuală nu integrează toate cunoștințele în acest domeniu.
În general se face o identificare cu specificitate pe nevoile momentane ale societății. Aceste nevoi pot fi dependente de factori dinamici ce au o valabilitate pe dimensiunea importantei pe o perioada de timp. De exemplu daca in Grecia antică exista idealul omului echilibrat fizic psihic si intelectual ca un standard de identificare a celui înzestrat, in timpurile moderne definitia dotarii tine de atingerea unor performante deosebite pe campuri limitate de activitate, ceea ce este extrem de departe de viziunea greacă antică.
Supradotarea unui copil ce trăiește în junglă va ține de performanțele de confruntare cu dificultățile traiului în junglă. Acel copil va fi înzestrat în raport cu mediul înconjurător, neavând în mod necesar alte direcții de supradotare.