Fotbal Club Brașov, cunoscut sub numele de FC Brașov, sau pe scurt Brașov, a fost un club de fotbal profesionist din Brașov, România, fondat în 1936 și desființat în 2017.
Fondată în 1936 sub numele de Uzinele Astra Brașov, echipa și-a petrecut mai mult de jumătate din istoria sa în prima ligă națională, jucând 46 de sezoane în primul eșalon. Cu toate acestea, clubul nu a câștigat niciodată titlul național, cel mai bun rezultat fiind un loc doi la sfârșitul campaniei 1959–1960. De asemenea, în Cupa României, clubul nu a jucat niciodată într-o finală, cea mai bună performanță fiind atingerea semifinalelor în șapte ocazii. Pe plan european, Brașov are 4 prezențe în Cupa Balcanică, două în Cupa Orașelor Târguri și două în Cupa UEFA.
În primăvara lui 2015, clubul a început să aibă probleme financiare și a intrat în insolvență. După încheierea sezonului 2016-2017, FC Brașov a anunțat că echipa nu se va înscrie în noul sezon al Ligii a II-a și a intrat în faliment, încetându-și activitatea fotbalistică după mai bine de 80 de ani de existență. Culorile brașovenilor erau galben și negru, iar meciurile de acasă le disputau pe Stadionul Silviu Ploeșteanu.
Istoric
Inceputurile fotbalului brașovean (1895–1939) stanga|miniatura|253x253px|Jucatori Coltei Brasov, campioni sezonului 1928, Vintilă Cristescu, Iacobescu și Puiu Pavel Fotbalul a apărut la Brașov la finalul secolului al XIX-lea, în contextul dezvoltării sporturilor moderne în Transilvania, influențate de modelul austriac și de prezența comunităților germane, maghiare și evreiești din oraș. Jocul cu mingea era deja cunoscut și practicat de tinerii orașului, deși nu existau competiții organizate. Elevii de la liceele locale au pus bazele primelor formații, jucând pe terenuri improvizate și organizând meciuri amicale între școli. În 1895, elevii fostei Școli Superioare Reale Stat din Brașov (care mai târziu a stat la baza actualului Colegiu Național Dr. Ioan Meșotă) au făcut prima demonstrație publică a jocului în Brașov.
Printre primele formații a fost Clubul de Gimnastică și Fotbal din Brașov, înființat în 1911, considerat primul club profesionist din oraș. În perioada interbelică, fotbalul brașovean s-a dezvoltat prin apariția unor echipe reprezentative precum Brașovia Brașov, Colțea Brașov, dar și echipe etnice precum Olympia Brașov, asociată comunității săsești, și Ivri Brașov, echipa comunității evreiești. Aceste cluburi au contribuit la răspândirea fotbalului în oraș și la formarea unei tradiții sportive solide.
Brașovia Brașov și-a început activitatea efectivă în 1914, sprijinit de grupul de intelectuali „ABC”, care s-a implicat în organizarea primei echipe oficiale din oraș. Echipa a disputat primul meci împotriva selecționatei Bucureștiului și a jucat inițial pe terenul din Parcul Central din Brașov dinspre Strada lunga, mai târziu inaugurând un teren propriu în 1922, sub denumirea Stadionul de sub Strajă. Brașovia a câștigat în mai multe rânduri campionatul districtual și campionatul ligii regionale, contribuind la formarea jucătorilor locali care au evoluat ulterior chiar și pentru echipa națională a României.Clubul a disparut in 1939 din cauza financiara precara rezultata de criza economica din acel an.
În 1921 s-a fondat Colțea Brașov, de elevi ai Liceului Șaguna și sprijinit de Școala de Subofițeri prin colonelul Ignătescu, a devenit rapid un adversar redutabil pentru Brașovia. Echipa a beneficiat de recrutarea jucătorilor talentați din întreaga țară și de sprijin logistic din partea unității militare. Colțea a câștigat campionatul districtual de trei ori consecutiv între 1926 și 1928 și a obținut titlul de Campioană a României în 1928, învingând echipe precum Juventus București, Chinezul Timișoara și Jiul Petroșani. Formația a avut performanțe remarcabile și în meciurile internaționale și amicale, inclusiv victoria cu 3–2 împotriva campioanei Austriei, Wiener AC, consolidând reputația fotbalului brașovean. Declinele clubului au survenit în 1929, odată cu plecarea colonelului Ignătescu, ceea ce a dus la pierderea sprijinului administrativ și militar, iar echipa s-a desființat în același an. Aceste cluburi au oferit tinerilor oportunitatea de a se implica în sport și au pus bazele pentru dezvoltarea ulterioară a fotbalului brașovean, continuat în perioada postbelică de echipe precum Steagu Rosu Brașov, Tractorul Brasov, ICIM Brasov.
Fondarea și Primii ani (1939–1956) miniatura|234x234px|Silviu Ploesteanu, creatorul modern al fotbalului brasovean. Asociația Sportivă Uzinele Astra Brașov, înființată oficial la data de 31 iulie 1939., confuzia privind anul înființării a fost alimentată de mai multe surse și evenimente istorice. Pe unele programe de meci este indicat 1937, din cauza unei confuzii cu echipa Astra Sportivă Brașov, înființată de Asociația Culturală Astra Transilvană, fără legătură cu uzinele. În perioada comunistă s-a încercat rescrierea istoriei clubului prin adoptarea anului 1948, odată cu naționalizarea Uzinei Astra și redenumirea echipei în Steagul Roșu Brașov. În deceniul precedent, ipoteza anului 1936 a fost popularizată de unii jurnaliști locali, pe baza unor mărturii despre echipele inter-secții ale uzinei, însă documentele istorice confirmă anul 1939 ca fiind cel oficial de înființare.
Echipa a fost formată prin reunirea celor mai buni jucători de la secțiile diferite ale Uzinelor Astra, cu scopul participării în competițiile oficiale. Primul meci oficial al UAB a avut loc pe 17 septembrie 1939, pe stadionul Metrom, în cadrul Campionatului Districtual Brașov, câștigat cu 3-0 împotriva echipei Bârsa Zărnești. Lotul inițial a inclus atât jucători proveniți din cadrul uzinei, cât și sportivi cu experiență aduși din alte cluburi, precum Mihai Gipe și Rákóczi János de la Astra Sportivă Brașov, Mircea Popescu de la Isvorul Satulung, și Petre Petreanu de la Concordia Gura Ocniței, în timp ce Ludovic Jurconi de la echipa Uzinele și Domeniile Reșița era cel mai îndepărtat transfer făcut de UAB. Jucătorii au fost încadrați și ca muncitori sau funcționari în uzină, respectând tradiția polisportivă a vremii. stanga|miniatura|298x298px|Nicolae Proca, unul dintre cei mai importanti fotbalisti ai brasovului. Uzinele Astra Brașov a debutat în sistemul ligii românești în sezonul 1939-1940, când a concurat în Campionatul Raional Brașov, terminând pe locul 3 în Grupa 2. Clubul a obținut promovarea la Divizia B în sezonul viitor câștigând finala Campionatului raional, dar competiția a fost amânată din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial. Pe parcursul primului sezon oficial, UAB a terminat prima în Seria a 2-a a Campionatului Districtual Brașov, câștigând cinci dintre cele șase meciuri disputate. Echipa a continuat să se întărească prin noi transferuri, printre care Ștefan Bogdan Balogh (de la Hakoah Brașov, fosta Ivria, echipa comunității evreiești din oraș), Gheorghe Călin, Constantin Pârvulescu și Aurel Sava Ivanov, precum și Ioan Brătuc care va deveni un jucător emblematic al echipei. lotului utilizat de echipa de fotbal UAB în turul primului sezon oficial din istoria clubului, era format din: Ioachim Zărnescu, Adalbert Florea Für, Ludovic Florea Für, Ioan Mureșan, Constantin Smarandache Kaizer, Traian Nan, Constantin PuriceIoan Manea, Petru Betea, Vasile Simion, Nicolae Gal, Alexandru Băgui, Mihai Augustin, Mircea Mălăiescu , Ioan Brândușoiu, Paul Gogeanu, Victor Boghici, Ștefan Demen, Petre Bazavan, Mitiță Trentea, Dobre Moise, Ilie Rău, Alexandru Vasile și Vasile Gavăț.
În primăvara și vara anului 1940, odată cu instabilitatea politică și pierderea teritoriilor de nord ale României dupa Dictatul de la Viena, Brașovul a devenit refugiu pentru numeroși jucători din regiunile ocupate, care s-au alăturat UAB-ului, printre care frații Silviu și Vasile Costea, Mircea Cociuban, Vasile Căpușan, Carol Chendi, Gheorghe Candrea, Gheorghe Fârtea și Vasile Cuciurean. Acești jucători au consolidat echipa, care a câștigat ulterior titlul districtual în sezonul 1940/41. UAB nu a fost singura echipă din oraș care a cooptat jucători refugiați, Metrom Brasov, a legitimat de la Electrica Oradea trio-ul Ioan Covaciu, Gavril Pop și Ioan Pop.Cel mai mare rival al lui Uzinele Astra Brașov în perioada 1940-1950 a fost CFR Brașov. În sezonul 1941-1942, UAB a pierdut primul loc în campionatul districtual în fața ASCFR prin diferență de goluri, a fost învins cu 4-0 în finala din 1947 pentru promovarea la Divizia B, dar a câștigat finala campionatului districtual din 1950 cu 3-0 pe ansamblu (3-0 acasă, 0-0 deplasare). miniatura|324x324px|Emanoil Hașoti, unul dintre cei mai iubiti fotbalisti ai brasovului. În această perioadă, Uzinele Astra Brașov a jucat și meciuri amicale cu echipe din primul eșalon, printre care Universitatea Cluj-Sibiu și Uzinele și Domeniile Reșița, demonstrând calitatea echipei. În meciurile disputate în afara județului, ca cel din Sibiu împotriva clubului Șoimii Sibiu, echipa a arătat capacitatea de a concura la nivel național, cu goluri marcate de jucători precum Ștefan Bârlea, Augustin Bunușiu și Mihai Gipe. În timpul campionatelor de război (statut neoficial), UAB s-a luptat pentru promovare la Divizia A la sfârșitul anilor 1942–1943, pierzând playoff-urile în fața lui Metalurgistul Cugir.
Sezonul 1943-1944 a fost oprit la jumătatea drumului din cauza misiunilor de bombardament aliate asupra României. Orașul Brașov a fost, alături de București și Ploiești, una dintre principalele ținte, iar Uzinele Astra Brașov au fost bombardate în două ocazii, 16 aprilie și 6 iunie 1944, suferind daune majore.
După 1945, clubul și-a reluat activitatea sub același spirit muncitoresc, iar odată cu reorganizarea sportului românesc de după instaurarea regimului comunist in 1947, a fost integrat în structurile sportive industriale. Ultimul meci oficial al echipei sub denumirea Uzinele Astra Brașov având loc la 25 iulie 1948 împotriva CFR Constanța, partida fiind decisivă pentru calificarea în Divizia C și terminându-se cu scorul de 2-1, golul brașovenilor fiind marcat de Tănase Cojocaru, echipa fiind formată din Achir, Andone, Benjamin Szurd, Szanto, Dumitriu, Octavian Zaharia, Tinka, Tănase Cojocaru, Silviu Ploeșteanu, Teodor și Vlad, la scurt timp după ce Regele Mihai I a fost obligat să abdice și România a devenit Republica Populară, Uzinele Astra fiind redenumite Uzinele Steagul Roșu Brașov
Clubul a terminat pe locul 4 în Grupa 1 a Campionatului raional din sezonul 1945-1946, prima competiție oficială de după război, și pe locul 3 în Divizia C 1946-1947.
Sub conducerea lui Silviu Ploeșteanu, echipa a progresat rapid în competițiile locale și regionale. În 1950, Steagul Roșu a câștigat seria a II-a a Campionatului Districtual și s-a calificat în finala cu CFR Orașul Stalin, urmată de un baraj pentru promovarea în Divizia B. Această perioadă a fost marcată de controverse legate de jucători precum Nicolae Proca, al cărui trecut social era considerat „nesănătos” de autoritățile comuniste, și de decizii administrative care au influențat direct rezultatele sportive.
Performanțele echipei au continuat să crească, iar în 1956 Steagul Roșu a participat la meciuri internaționale în Uniunea Sovietică, în orașe precum Odesa și Chișinău, obținând rezultate remarcabile pentru o echipă din Divizia B. În același an, a avut loc primul derby local la nivel înalt între Steagul Roșu și Dinamo Orașul Stalin, disputat pe Stadionul Tineretului, în cadrul optimilor Cupei Republicii Populare Române. Partida a fost câștigată de Steagul Roșu, marcând un moment simbolic în istoria clubului.
Perioada de Aur (1956–1976) stanga|miniatura|301x301px|Istoricul pozițiilor din campionat