Ion (Iancu) C. Vissarion () a fost un scriitor român.
Biografie Tatăl său, Constantin Vissarion, era grec de origine și se ocupa cu negustoria, iar mama, Ilinca, era originară din satul Costești. Mama sa, Ilinca Buzescu, era urmașă a unuia dintre cei trei căpitani (Radu, Preda și Stroe Buzescu, cunoscuți în istorie drept frații Buzești) ai oștii lui Mihai Viteazu în luptele de apărare împotriva otomanilor. Strămoșul acesta al Ilincăi a fost Radu Buzescu.
La vârsta de patru ani, Iancu Vissarion și-a pierdut mama, iar tatăl său s-a recăsătorit și a mai avut nouă copii. Se presupune că I. C. Vissarion a ales să-și scrie numele cu doi „s” pentru a-l deosebi de cel al fraților săi vitregi.
A fost un aprig susținător al lumii satului, „scriitor-țăran”, cum s-a autocaracterizat. După Răscoala Țărănească din 1907, tânărul I. C. Vissarion a fost arestat sub învinuirea de a se fi aflat în fruntea a câtorva mii de răsculați care mergeau dinspre satul Costeștii din Vale spre Titu. Ca participant la Răscoala Țărănească din 1907, a evocat cu dramatism înăbușirea sângeroasă a mișcărilor țărănești în romanul Răsculații (1910) și în drama socială Lupii (1914).
Vissarion a transfigurat și a pus în opera sa aproape tot ce s-a întâmplat în satul Costeștii din Vale în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX și a inventariat cu talent, în opera sa, aproape toată bogăția de vocabule, ziceri și porecle suculente și fără de asemănare ale oamenilor locului. A fost un autodidact care, prin eforturi proprii și sfătuit de scriitori cunoscuți ai vremii, s-a dedicat scrierii unor întâmplări din viața satului. Și-a extins studiul și spre domenii noi precum matematica, fizica, chimia, aeronautica, căutând chiar noi surse de energie, scop în care a corespondat și cu Thomas Alva Edison.Casa Memoriala I. C. Vissarion din Costestii din vale
Grație lui Vissarion, între cele două războaie mondiale la Costeștii din Vale au fost organizate întâlniri și conferințe pe teme diverse, a celor mai importanți scriitori și oameni politici ai vremii, de la Ion Gheorghe Duca, Liviu Rebreanu și doctorul Constantin I. Istrati, până la Alexandru Vlahuță, N. D. Cocea, Mihail Sadoveanu, Ion Mihalache, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Ioan Ciorănescu, Gala Galaction și Tudor Arghezi.
Premii 1919 - Premiul Adamachi al Academiei Române pentru volumul "Florica și alte nuvele".
Volume publicate Ion C. Vissarion: Privighetoarea neagră, Editura Minerva, 1916 I. C. Vissarion: Sub călcâi vol. I, Editura Cartea Românească, 1920 I. C. Vissarion: BER-CĂCIULĂ Povestiri, Ed. a II-a; Cuprins: Ber-Căciulă; Ion-Cepeleac; Vițeii Domnului (Pildă); Mătușa Dana; Zapis-Împărat; Ion Istețul (Poveste); Editura Cartea Românească, 1923 I. C. Vissarion: Lumea cealaltă, Editura Cultura Românească, 1929 Ion C. Vissarion: Schițe și nuvele, 132 pagini, Editura Tineretului, 1954 Ion C. Vissarion: Lupii, Editura de Stat pentru Literatura și Artă, 1957 Ion C. Vissarion: Scrieri alese, 176 pagini, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1959 Ion C. Vissarion: Scrieri alese vol. I, Editura Minerva, 1983 Ion C. Vissarion: Scrieri alese vol. II, Editura Minerva, 1985
Casa memorială Casa Memorială I. C. Vissarion se află în casa care a aparținut scriitorului din satul de baștină, situată pe o uliță care acum îi poartă numele. În casă sunt reconstituite camera de lucru a scriitorului, cu mobilierul modest și o bibliotecă în care se află, alături de manuscrise și corespondență, aproape toate volumele apărute sub semnătura sa. A fost declarată monument istoric sub cod LMI DB-IV-m-B-17810 și denumirea Casa scriitorului I.C. Vissarion.
Mormântul său, aflat în cimitirul satului Costeștii din Vale, a fost și el declarat monument istoric sub cod LMI DB-IV-m-B-17811 și denumirea Mormântul scriitorului I.C. Vissarion 1955.
In memoriam
La Muzeul Scriitorilor Târgovișteni se află portretul în ulei a lui I. C. Vissarion, realizat de Vasile Blendea.Muzeul Scriitorilor Târgovișteni În noiembrie 1996, bibliotecii comunale din Costeștii din Vale i se atribuie numele „I. C. Vissarion”. Un liceu din Titu îi poartă numele: Liceul Teoretic „Iancu C. Vissarion”. Note
Lectură suplimentară Victor Petrescu, Ștefan Ion Ghilimescu: I. C. Vissarion: între uitare și dăinuire, 188 pagini, Editura Bibliotheca, 2001 Iulia Toma Pîrvu: Iancu C. Vissarion: o viață și o operă închinate neamului său, Editura Amurg Sentimental, 2014
Categorie:Nașteri în 1879 Categorie:Decese în 1951 Categorie:Scriitori români din secolul al XX-lea Categorie:Autodidacți români Categorie:Oameni din județul Dâmbovița Categorie:Români de origine greacă