Constantin Brătescu (n. 15 septembrie 1941, I. L. Caragiale, județul Dâmbovița) este un istoric, cercetător, profesor și arhivist român. Este cunoscut pentru activitatea sa academică de peste o jumătate de secol dedicată istoriei Banatului de Munte și, în mod special, pentru redactarea monografiilor municipiului Caransebeș. Pentru contribuțiile aduse culturii și istoriografiei naționale, a fost decorat în anul 2000 cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de ofițer și a primit Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române în noiembrie 1985. În anul 2021 i-a fost acordat titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Caransebeș.

Biografie și studii Constantin Brătescu s-a născut la 15 septembrie 1941 în localitatea I. L. Caragiale din județul Dâmbovița, fiind fiul lui Nicolae Brătescu (muncitor) și al Floarei (născută Niculescu, casnică). A fost căsătorit timp de 54 de ani cu Ana (născută Berzescu, profesoară), până în anul 2018, când aceasta a încetat din viață. Din această căsătorie au rezultat doi copii, Lavinia Oltița și Sorin Laurențiu, ambii de profesie medici.

Între 1948 și 1952 a urmat studiile primare în satul natal. Între 1952 și 1955 a parcurs studiile gimnaziale în localitatea Ghirdoveni (județul Dâmbovița), iar între 1955 și 1960 cursurile liceale la Târgoviște și Drobeta-Turnu Severin, absolvindu-le în anul 1960.

În perioada 1960–1963 a realizat pregătirea academică inițială la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de 3 ani din Craiova. Ulterior, între 1964 și 1968, s-a înscris la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, pe care a absolvit-o în februarie 1969, susținând teza de licență cu titlul „Publicistica politică a lui Ion Luca Caragiale”.

În august 1968 s-a stabilit definitiv în Caransebeș. Între 1975 și 1976 a urmat cursuri postuniversitare de specializare la Facultatea de Istorie-Filozofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, perioadă definitorie pentru formarea sa ca cercetător și arhivist, audiind cursuri predate de profesorii Bujor Surdu, Pompiliu Teodor, Nicolae Edroiu și Liviu Maior.

Cariera profesională, arhivistică și implicare socială După absolvirea studiilor din Craiova, în perioada 1963–1965 a fost repartizat în învățământ în județul Caraș-Severin, activând ca profesor la Școala generală din satul Ilova (comuna Slatina-Timiș). La 1 septembrie 1965 a fost transferat ca profesor-director la Școala generală cu clasele I–VIII din Turnu Ruieni, funcție deținută până în toamna anului 1970.

La 15 septembrie 1970 a preluat conducerea Filialei Județene Caraș-Severin a Arhivelor Statului (cu sediul la Caransebeș). În perioada 22 decembrie 1989 – aprilie 1990 a făcut parte din nucleul de intelectuali care au pus bazele presei libere locale, ocupând funcția de redactor-șef al gazetei „Caransebeșul Liber” (redenumită, începând cu numărul 3, „Lumina”).

În 1994 a redactat memoriul justificativ oficial înaintat autorităților centrale pentru ridicarea orașului Caransebeș la rangul de municipiu, fundamentând istoric, administrativ și economic acest demers. Odată cu reorganizarea instituției, între 1994 și 2006 a fost director al Direcției Județene Caraș-Severin a Arhivelor Naționale. S-a pensionat la 31 ianuarie 2006, după o activitate continuă la Arhive de 35 de ani și 4 luni. Sub managementul său, tezaurul documentar al instituției a crescut de la 441 de metri liniari la peste 4.000 de metri liniari de arhivă.

Între 2001 și 2013 a realizat și prezentat emisiunea istorică „Memoria documentelor” la Studioul Regional Radio Reșița. În 2012 a devenit membru atestat al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

thumb|Constantin Brătescu la o sesiune de comunicări științifice

Scrieri Lucrări de debut documentar și publicistic „Flamura” (Reșița, 1970) – debut publicistic cu poezie. File de istorie (Reșița, 1971) – coordonator (culegere de studii privind relațiile sociale și politice din Banat între 1918–1944). Mărturii. Catalog de documente (Reșița, 1971) – coordonator.

Monografii și volume de autor Episcopul Ioan Popasu și cultura bănățeană, Timișoara, Editura Mitropoliei Banatului, 1995. Istorie și cultură în Arhivele Caraș-Severinului. Îndrumător arhivistic, București, 1997. Ștefan Velovan. Pedagog și filozof român. 1852–1932, Caransebeș, Editura Ionescu, 2000. Cartea și biblioteca în spațiul cultural bănățean până la 1918, Timișoara, Editura Marineasa, 2004. Protopresbiterul Andrei Ghidiu (1849–1937). Între Biserică și Neam, Caransebeș, Editura Dalami, 2006. Biserica strămoșească din Banatul de Sud și contribuția sa la făurirea României Mari (1867–1919), Editura Dalami, 2007. O personalitate caransebeșeană controversată: Constantin Burdia, Caransebeș, Editura Episcopiei Caransebeșului, 2018. Contribuția românilor din Banatul de Sud la Marea Unire. De la precursori la făuritori, Reșița, Editura Gheorghe Magas, 2018. Orașul Caransebeș în anul dezrobirii sale: 1919, Caransebeș, Editura Episcopiei Caransebeșului, 2019. Vocație culturală și spirit academic în Banat, București, Editura UZP, 2021. Mihai Eminescu în conștiința caransebeșenilor, Reșița, Editura TIM, 2023.

Seria monografică a orașului Caransebeș Orașul Caransebeș între anii 1865–1919. File de monografie, Caransebeș, Editura Dalami, 2011. Orașul Caransebeș între anii 1919–1941. File de monografie, Caransebeș, Editura Dalami, 2014. Orașul Caransebeș între anii 1941–1948. File de monografie, Caransebeș, Editura Dalami, 2016. Orașul Caransebeș între anii 1948–1968. File de monografie, București, Editura UZP, 2023.

Volume publicate în colaborare Topleț. O sută de ani de activitate industrială. Monografie, Topleț, 1980. Pagini de istorie revoluționară caraș-severineană, Reșița, 1981. Făurirea statului național român unitar. Contribuții documentare bănățene (1914–1919), București, Editura Direcției Generale a Arhivelor Statului, 1983 (volum premiat în 1985 de Academia Română). Inimi în dogoarea flăcărilor. Pompierii caraș-severineni. Repere istorice, Reșița, Editura Banatica, 1998. Dicționar de evenimente și personalități din Banatul istoric, Reșița, Editura Banatul Montan, 2007. Memento. Evenimente și personalități din Banatul istoric (ediție revizuită), vol. I–II, Reșița, Editura Banatul Montan, 2008–2010. Biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Caransebeș, necropolă a personalităților din Banat, Caransebeș, Editura Diecezană, 2008. Patriarhul Miron Cristea – ierarh providențial al națiunii române. Cuvântări (1910–1919) (în colaborare cu pr. dr. Ionel Popescu), Timișoara, Editura Învierea, 2009. Istoriografia Banatului (volum integrat în Enciclopedia Banatului, coordonată sub egida Academiei Române – Filiala Timișoara), Timișoara, 2020.

Colaborări la periodice de specialitate A publicat peste 120 de studii și articole în reviste precum: Revista Arhivelor (București), Arhiva Românească (București), Acta Musei Napocensis (Cluj-Napoca), Studii de istoria Banatului (Timișoara), Mehedinți – Istorie și cultură (Drobeta-Turnu Severin), Almăjana (Bozovici), Angustia (Sfântu Gheorghe), Calendarul românului (Caransebeș), Foaia diecezană (Caransebeș), Altarul Banatului – Mitropolia Banatului (Timișoara), Banatica (Reșița), Restituiri Bănățene (Lugoj), Interferențe (Caransebeș), Reflex (Reșița) și Tibiscum (Caransebeș).

Premii, titluri și distincții 15 noiembrie 1985 – Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române, pentru volumul colectiv de documente din 1983 privind făurirea statului național unitar. 15 mai 1997 – Medalia jubiliară „Arhivele Naționale – 1831–1996”, acordată de Ministerul de Interne. 1 decembrie 2000 – Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de ofițer, conferit de Președinția României. iunie 2008 – titlul „Senior al radioului”, acordat de Societatea Română de Radiodifuziune – Studioul Regional Radio Reșița. 2009 – Premiul de Excelență al Societății Culturale „Patrimoniu” din Timișoara. 10 decembrie 2018 – Ordinul Crucea „Episcop Elie Miron Cristea” pentru mireni, acordat de Episcopia Caransebeșului. 29 aprilie 2021 – titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Caransebeș, adoptat în unanimitate de Consiliul Local. 15 decembrie 2021 – Diploma de excelență a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” din Reșița și Diploma „Senior al culturii caransebeșene”. 15 noiembrie 2022 – Diploma „Pro libris”, conferită de Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” din Reșița.

Referințe critice și bibliografice Bibliografia Istorică a României (BIR), vol. IV, IX, X, XI, XII și Partea a II-a (multiple mențiuni). Arhivele Istorice ale României (AIR), vol. I, București, Editura Ministerului de Interne, 1998. Marin Radu Mocanu, Arhivele și cultura, vol. XIII. Florin Dobrei, Revista teologică „Altarul Banatului” (1944–1947; 1951–2011): repere monografice, Cluj-Napoca / Timișoara, Editura Academia Română – Centrul de Studii Transilvane / Editura Învierea, 2013. Stelian Mândruț, „Bibliografia istorică a Banatului”, în Studii de Istoria Banatului, serie nouă, nr. 1 (XV), Timișoara, 1991. Ionel Popescu, recenzii în Altarul Banatului (Timișoara), 2004 și 2012.

Galerie

Note

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1941 Categorie:Nașteri pe 15 septembrie Categorie:Istorici români Categorie:Arhiviști români Categorie:Profesori români Categorie:Publiciști români Categorie:Oameni din județul Dâmbovița Categorie:Oameni din Caransebeș Categorie:Decorați cu Ordinul Național Pentru Merit Categorie:Români în viață