Divorțul reprezintă actul de desfacere a unei căsătorii în mod legal, prin hotărâre judecătorească sau prin procedură administrativă/notarială, în condițiile prevăzute de Codul civil al României.
În România, divorțul se poate realiza printr-un proces, urmând dispozițiile codului civil. Există patru motive de divorț, definite în Art. 373 al acestui cod: prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț; atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Divorțul are loc conform dispozițiilor codului de procedură civilă al României (art 914 – 934).
În măsura în care există copii ca urmare a căsătoriei se pune problema acordării custodiei asupra minorilor. În acest caz, se formează o familie de tip monoparental în care minorii locuiesc cu unul dintre părinți.
În afară de divorțul prin instanță (instanța competentă fiind Judecătoria), divorțul poate avea loc, dacă sunt îndeplinite anumite condiții specifice, și pe cale administrativă sau notarială.
Divorțul se judecă la judecătoria în raza căreia se află ultimul domiciliu comun al părților, dacă cel puțin unul dintre soți mai locuiește acolo. Dacă cei doi soți au domiciliile în raza altei sau altor judecătorii, cauza se judecă la cea unde își are domiciliul pârâtul. Dacă domiciliul pârâtului nu este cunoscut, cauza se judecă la judecătoria de care aparține domiciliul reclamantului. Dosarul care se depune la judecătorie trebuie să conțină obligatoriu: cererea de divorț, certificatul de căsătorie în original, dovada plății taxei de timbru (39 lei) și timbru judiciar. În funcție de fiecare caz, dosarul se completează și cu alte acte.
Dacă sunt minori rezultați în urma căsătoriei instanța stabilește obligatoriu modalitatea custodiei, unică sau comună și obligațiile de întreținere. Dacă pe vremea Codului Familiei instanta decidea în 100% din cazuri un aranjament de tip custodie unică, conform noului Cod Civil ce a intrat în vigoare în România la 1 octombrie 2011 există prezumția de autoritate părintească comună. Instanța stabilește locuința minorului precum și obligațiile fiecărei părți pentru întreținerea minorului. Condiția obligatorie este existența unui consens minim între părinți și verificarea faptului că acest tip de aranjament (autoritatea părintească comună) nu contravine interesului superior al copilului. Contribuția la întreținerea minorului se poate face atât în natură (preferată de legiuitor) cât și în bani (alternativa în cazul în care un părinte nu se achită benevol de obligațiile sale)
Instanța nu stabilește din oficiu un program de relații personale (vizită sau găzduire) între minor și părintele care nu a obținut găzduirea permanentă a acestuia dacă în timpul procesului de divorț sau ulterior nu există o cerere în acest sens.
Divorțul în lume Toate țările permit divorțul cu excepția Filipinelor și Vaticanului. Cu toate acestea, în multe țări este foarte dificil de obținut un divorț, din cauza condițiilor legale care trebuie îndeplinite precum și a costurilor ridicate. De asemenea, în unele țări divorțul duce la stigmatizarea socială a persoanelor divorțate. Divorțul este în general mai puțin acceptat în țările catolice. În Malta divorțul s-a legalizat abia în 2011, iar în Irlanda în 1996.
Divorțul în România Motivele de divorț Conform Art. 373 Cod civil Divorțul poate avea loc: prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț; atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei sau culpa ambilor soți - culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorț. la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului reclamant (cu caracter de noutate), cu excepția situației în care pârâtul se declară de acord cu divorțul, când acesta se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților. la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, caz în care desfacerea căsătoriei se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.
Proceduri de divorț A se vedea flyer-ul editat de CSM în cadrul Proiectului Vin Codurie! și care explică prevederile Noului Cod Civil relativ la divorț Aspecte procedurale Procesul de divorț implică adesea reglementarea unor aspecte conexe esențiale, precum: Exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorilor. Contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor (pensia de întreținere). Lichidarea regimului matrimonial și partajul bunurilor comune.
Divorțul pe cale administrativă procedură introdusă de Legea 202/2010 Pentru mai multe detalii consultați articolul Divorțul pe cale administrativă din Wikipedia sau Paragraful Divorțul prin acordul soților pe cale administrativă sau prin procedură notarială (375-378) din Iurispedia
Pe cale administrativă poate fi soluționat divorțul prin acord, indiferent de durata căsătoriei, dacă sunt întrunite următoarele condiții: soții își exprimă liber și neviciat consimțământul, în fața ofițerului de stare civilă de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților, nici unul dintre ei nu este pus sub interdicție nu au copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați Cererea de divorț se depune de către soți împreună, iar după un termen de reflecție de 30 de zile de la înregistrarea cererii, soții se prezintă personal, și, dacă ambii stăruie să divorțeze, ofițerul de stare civilă, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților.
Divorțul pe cale notarială introdusă de Legea 202/2010 Pentru mai multe detalii consultați articolul Divorțul pe cale notarială din Wikipedia sau articolul Paragraful Divorțul prin acordul soților pe cale administrativă sau prin procedură notarială (375-378) din IurispediaÎn România, s-au înregistrat 2.790 divorțuri cu minori soluționate notarial în anul 2012 și respectiv 4.800 divorțuri cu minori soluționate notarial în anul 2013. Prin procedura notarială pot fi soluționate: divorțul prin acord al soților care nu au copii minori, divorțul soților care au copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați (cu caracter de noutate în noul Cod civil), dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la: numele de familie pe care să îl poarte după divorț, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii, stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor. Competent este notarul de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților. Și în acest caz niciunul dintre soți nu trebuie să fie pus sub interdicție, iar consimțământul trebuie să fie liber și neviciat. Cererea de divorț se depune de către soți împreună, dar poate fi depusă și prin mandatar cu procură autentică. După un termen de reflecție de 30 de zile, soții se prezintă personal, și, dacă stăruie să divorțeze, notarul, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților.
Divorțul pe cale judiciară Pentru detalii vedeți articolul Divorțul prin acordul părților pe cale judiciarăPe cale judiciară pot fi soluționate cererile de divorț pentru oricare dintre motivele arătate, dacă soții se adresează direct instanței de judecată sau dacă divorțul administrativ sau notarial a fost respins. Competentă este instanța de tutelă, în condițiile arătate de Codul de procedură civilă;
Actele necesare pentru introducerea unui proces de divorț sunt copie după actul de identitate, certificatul de căsătorie în original și, în cazul în care există copii, copie după certificatul de naștere.
Efectele divorțului în raporturile dintre soți Conform codului civil al României următoarele aspecte sunt relevante:
Data desfacerii căsătoriei Pentru detalii, vedeți Articolul 382 Data desfacerii căsătoriei Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas definitivă. Prin excepție, dacă acțiunea de divorț este continuată de moștenitorii soțului reclamant, căsătoria se socotește desfăcută la data decesului. În cazul divorțului administrativ sau notarial, căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divorț.
Numele de familie după căsătorie Pentru detalii, vezi Articolul 383 Numele de familie după căsătorie La desfacerea căsătoriei prin divorț, soții pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului, instanța poate să încuviințeze ca soții să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înțelegeri între ei. Dacă nu a intervenit o înțelegere sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii soți poartă numele dinaintea căsătoriei.
Efecte cu privire la regimul matrimonialPentru detalii vedeți Paragraful Despre regimul matrimonial în general (312-320) din iurispedia În cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț. Oricare dintre soți sau amândoi, împreună, în cazul divorțului prin acordul lor, pot cere instanței de divorț să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separației în fapt. Actele de înstrăinare sau de grevare, precum și actele din care se nasc obligații în sarcina comunității, încheiate de unul dintre soți după data introducerii cererii de divorț sunt anulabile, dacă au fost făcute în frauda celuilalt soț.
Despăgubiri, prestații compensatorii, obligații de întreținere între foștii soți Pentru detalii vezi: Paragraful Efectele divorțului cu privire la raporturile patrimoniale dintre soți (385-395) din iurispedia despăgubiri: soțul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat să îl despăgubească. Instanța de tutelă soluționează cererea prin hotărârea de divorț. Despăgubirile pot fi cerute distinct de dreptul la prestația compensatorie. obligația de întreținere între soți încetează prin desfacerea căsătoriei. Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei, dar și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria. prestația compensatorie: în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani, iar divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită. Soțul care solicită prestația compensatorie nu poate cere de la fostul său soț și pensie de întreținere. Prestația compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei. Prestația compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparțin debitorului.
Efectele divorțului asupra relațiilor dintre părinți și copii