Fascismul este o ideologie politică radicală și autoritară de aripă dreaptă definită, în primul rând,Elementele Esențiale ale Fascismului - Ultra-Naționalismul: Termenul ultra-naționalism este absolut fundamental și trebuie înțeles a fi ceva total diferit de naționalismul tradițional: Naționalismul modern în Occident se bazează pe conceptele civile de naționalitate derivând din procesele legale care acordă drepturi permanente de cetățenie și stabilire pe teritoriul statului, chiar și grupurilor religioase și etnice neasimilate din punct de vedere cultural. În contrast cu acest concept occidental și modern de cetățenie, ultranaționalismul percepe ideea că acordarea unui simplu pașaport sau însușirea limbii oficiale de către un imigrant ar fi motive suficiente pentru ca acestuia să i se acorde naționalitatea țării de adopție, drept "mecanistă" și lipsită de sens. În locul acestui concept de cetățenie, ultra-naționalismul pune accentul pe un concept etnic, organic sau integral de cetățenie care acordă preeminență identității, apartenenței la o cultură idealizată, considerată a fi omogenă, și istoriei comune, sau rasei, pe care o percepe a fi amenințată de factori gen individualism, consumerism, imigrație masivă, cosmopolitism, globalizare și multiculturalism. Ideologia fascistă dezvoltă conceptul de națiune văzută a fi un organism viu care poate prospera, muri sau să fie regenerat, națiune considerată drept comunitate suprapersonală cu o istorie de viață proprie și un destin propriu, care precede și supraviețuiește "simplilor" indivizi, și care dă existenței acestora un sens superior. (În același timp trebuie să avem tot timpul în vedere faptul că fasciștii pot alege să simuleze aparența superficială de partid democratic, sau să invoce principii liberale precum libertatea de expresie, și asta ca o tactică pentru a crește în popularitate și eventual ajunge la putere. - "Fascismul Global - O Enciclopedie Istorica", ABC-CLIO 2006, Editori Cyprian P. Blamires și Paul Jackson, Vol.1, Introducere (scrisă de profesorul Roger Griffin), pagina 2. de un naționalism radical (numit și "ultranaționalism")Turner, Henry Ashby. Reappraisals of Fascism. New Viewpoints, 1975. p. 162. States fascism's "goals of radical and authoritarian nationalism".Larsen, Stein Ugelvik; Hagtvet, Bernt; Myklebust, Jan Petter. Who were the Fascists Fascists: social roots of European Fascism. p. 424."organized form of integrative radical nationalist authoritarianism", de o putere dictatorială, de suprimare a opoziției și de o puternică regimentare a societății și a economiei. Fasciștii încearcă să organizeze o națiune în conformitate cu perspectivele, valorile și sistemele corporatiste, inclusiv sistemul politic și economia.Wiarda, Howard J. Corporatism and comparative politics. M.E. Sharpe, 1996. p. 12. Ei susțin crearea unui stat totalitar cu un singur partid, care urmărește mobilizarea în masă a unei națiuni și crearea unui ideal „om nou”, pentru a forma o elită care reglementează prin îndoctrinare, educație fizică și politici familiale, inclusiv eugenism.Cyprian Blamires. World fascism: a historical encyclopedia, Volume 1. Santa Barbara, California, USA: ABC-CLIO, Inc., 2006. pp. 670. Fasciștii cred că o națiune presupune o conducere puternică, o singură identitate colectivă și capacitatea de a comite violențe și război, cu scopul de a menține națiunea puternică.Grčić, Joseph. Ethics and political theory. Lanham, Maryland, USA: University of America, Inc, 2000. p. 120 Guvernele fasciste interzic și suprimă opoziția față de stat.Kent, Allen; Lancour, Harold; Nasri, William Z. Encyclopedia of Library and Information Science: Volume 62 – Supplement 25 – Automated Discourse Generation to the User-Centered Revolution: 1970–1995. CRC Press, 1998. ISBN 978-0-8247-2062-9. p. 69.
Fascismul a fost fondat de către sindicaliștii naționaliști italieni în Primul Război Mondial, care au combinat viziuni politice de stânga și de dreapta, dar gravitau spre dreapta la începutul anilor 1920.Zeev Sternhell, Mario Sznajder, Maia Ashéri. The birth of fascist ideology: from cultural rebellion to political revolution. Princeton University Press, 1994. p. 161.Cristogianni Borsella, Adolph Caso. Fascist Italy: A Concise Historical Narrative. Wellesley, Massachusetts, USA: Branden Books, 2007. p. 76 Ulterior, fascismul se va răspândi și în alte țări europene.Peter Davies; Derek Lynch (2002). The Routledge Companion to Fascism and the Far Right. Routledge. pp. 1–5. Oamenii de știință consideră, în general, că fascismul este de extremă dreapta.Griffin, Roger: "The Palingenetic Core of Fascism", Che cos'è il fascismo? Interpretazioni e prospettive di ricerche, Ideazione editrice, Rome, 2003 AH.Brookes.ac.uk Stackleberg, Rodney Hitler's Germany, Routeledge, 1999, p. 3Eatwell, Roger: "A 'Spectral-Syncretic Approach to Fascism', The Fascism Reader, Routledge, 2003 pp 71–80 Books.google.comLipset, Seymour: "Fascism as Extremism of the Middle Class", The Fascism Reader, Routledge, 2003, pp. 112–116
Fasciștii sprijină violența, războiul și militarismul, ca furnizor de transformare pozitivă în societate, de aducerea unui nou spirit, educație, insuflarea unei dorințe de a domina în caracterul oamenilor și crearea de camaraderie națională prin intermediul serviciului militar.Kallis, Aristotle. Fascist Ideology: Territory and Expansionism in Italy and Germany, 1922-1945. New York, USA: Routledge, 2000. Pp. 39-40. Fasciștii văd violența și războiul ca acțiuni care creează regenerare, spirit și vitalitate națională.Griffin, Roger (ed.); Feldman, Matthew (ed.). Fascism: Fascism and culture. London, UK; New York, USA: Routledge, 2004. p. 185.
Fascismul este anticomunist, antidemocratic, antiindividualist, antiliberal, antiparlamentar, anticonservator, antiburghez și antiproletar și în multe cazuri, anticapitalist.Walter Laqueur. Fascism - a reader's guide: analyses, interpretations, bibliography. Berkeley and Los Angeles, California, USA: University of California Press, 1976. Pp. 16. Fascismul respinge conceptele de egalitarism, materialism și raționalism în favoarea acțiunii, disciplinei, ierarhiei, spiritului și a voinței.Frank Bealey, Allan G. Johnson. The Blackwell dictionary of political science: a user's guide to its terms. 2nd edition. Malden, Massachusetts, USA: Blackwell Publishers, 2000. p. 129. În economie, fasciștii se opun liberalismului (ca o mișcare burgheză) și marxismului (ca o mișcare proletară) pentru că sunt mișcări economice exclusive bazate pe anumite clase.Walter Laqueur, Walter. Fascism: A Readers' Guide : Analysis, Interpretations, Bibliography. Berkeley and Los Angeles, California, USA: University of California Press, 1976 (first edition, 1978 (paperback edition). p. 338. Fasciștii prezintă ideologia lor ca o mișcare din punct de vedere economic între clase, care promovează soluționarea conflictului dintre clasele economice în vederea asigurării solidarității naționale.Griffin, Roger. The Nature of Fascism. New York, New York, USA: St. Martins Press, 1991. pp. 222–223. Aceștia susțin o piață reglementată, multiclasă într-un sistem economic integrat național.Stanley G. Payne. Fascism: Comparison and Definition. Madison, Wisconson, USA: University of Wisconsin Press, 1980. Pp. 7.
După Al Doilea Război Mondial, puține partide au avut curajul de a se descrie ca fasciste. În schimb, termenul a ajuns să fie folosit la modul peiorativ de către oponenții politici. Denumirea "neofascism" este în prezent folosită pentru a descrie partide politice de extremă dreaptă similare cu mișcările fasciste ale secolului 20.
Definiții Istoricii, experții politici și alți savanți au dezbătut mult timp natura exactă a fascismului. Istoricul Ian Kershaw a scris „a încerca să definești „fascismul” este ca și cum ai încerca să lipești jeleu pe perete”. Fiecare grup descris ca fascist are cel puțin câteva elemente unice. Potrivit multor savanți, fascismul – mai ales odată ajuns la putere – a atacat comunismul, conservatorismul și liberalismul parlamentar, atrăgând sprijin din partea extremei drepte.
Definiția lui Payne a fascismului se bazează pe trei concepte:
„Negații fasciste” – antiliberalism, anticomunism și anticonservatorism. „Obiective fasciste” – crearea unei dictaturi naționaliste pentru a reglementa structura economică. „Stil fascist” – o estetică politică a simbolismului romantic, mobilizării în masă, o viziune pozitivă asupra violenței și promovarea masculinității.
În cartea sa, How Fascism Works: The Politics of Us and Them, Jason Stanley a definit fascismul ca „un cult al liderului care promite restaurarea națională”. Stanley a spus că evenimentele globale recente din 2020, inclusiv pandemia de COVID-19 și incidentele rasiale din Statele Unite ale Americii din 2020-2022, i-au confirmat îngrijorarea cu privire la modul în care retorica fascistă apare în politica din întreaga lume. Istoricul John Lukacs susține totuși că nu există acest fascism generic. El susține că nazismul și comunismul sunt în esență manifestări ale populismului și că state precum Germania nazistă și Italia fascistă sunt diferite față de celălalt.
Istorie
Context și rădăcini din secolul al XIX-lea Georges Valois, fondatorul primului partid fascist non-italian, Faisceau, a susținut că rădăcinile fascismului provin din mișcarea iacobină de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Istoricul George Mosse a analizat în mod similar fascismul ca un moștenitor al ideologiei de masă și al religiei civile a Revoluției Franceze. Istoricii precum Irene Collins și Howard C Payne îl văd pe Napoleon al III-lea, care a condus un „stat polițienesc” și a suprimat mass-media, drept un precursor al fascismului.
Primul Război Mondial și consecințele acestuia (1914–1929) La izbucnirea Primului Război Mondial, în august 1914, stânga politică italiană a devenit sever divizată din cauza poziției sale față de război. Partidul Socialist Italian (PSI) s-a opus războiului, dar o serie de sindicaliști revoluționari italieni au susținut războiul împotriva Germaniei și Austro-Ungariei. Angelo Oliviero Olivetti a format un partid pro-intervenționist numit Fasurile Revoluționare ale Acțiunii Internaționale în octombrie 1914. După ce a fost exclus din funcția de redactor-șef al ziarului PSI Avanti! pentru atitudinea sa antigermană, Benito Mussolini s-a alăturat cauzei de a interveni într-un partid separat. Prima întâlnire a Fascurilor Acțiunii Revoluționare a avut loc la 24 ianuarie 1915 când Mussolini a declarat că este necesar ca Europa să-și rezolve problemele naționale – inclusiv granițele naționale ale Italiei. Încercările de a organiza adunări în masă nu au fost eficiente, iar organizația a fost asuprită în mod regulat de autoritățile guvernamentale și de socialiști.
Idei politice similare au apărut în Germania după izbucnirea războiului. Sociologul german Johann Plenge a vorbit despre ascensiunea unui „socialism național” în Germania în cadrul a ceea ce el a numit „ideile din 1914”, fiind o declarație de război împotriva „ideilor din 1789” (Revoluția franceză).
Impactul Primului Război Mondial Fasciștii considerau Primul Război Mondial drept o schimbare revoluționară în natura războiului, a societății, a statului și a tehnologiei, deoarece apariția războiului total și a mobilizării în masă au rupt distincția dintre civili și combatanți. Primul Război Mondial a dus la ascensiunea unui stat puternic capabil să mobilizeze milioane de oameni pentru a servi pe linia frontului sau pentru a oferi producție economică și logistică pentru a-i sprijini pe cei din linia frontului. Fasciștii considerau evoluțiile tehnologice ale armamentului și mobilizarea totală a populației de către stat în război drept simbolul începutului unei noi ere.
Impactul revoluției bolșevice