thumb|right|360px|Stația Spațială Internațională în august 2007.

Stația Spațială Internațională (abreviat SSI; în , în ) este o stație spațială experimentală aflată în spațiu. Ea poate servi ca spațiu locuibil pentru un echipaj, post de comandă pentru operații pe orbită în jurul Pământului și ca port de întâlnire și acostare pentru mici nave spațiale.NASA, p. 21 Scopul pentru care este construită este studiul efectelor microgravitației și a menținerii vieții în spațiu și ca platformă de observație astronomică și a Pământului.

Fiind plasată pe orbită la o altitudine ce variază între 319,6 km și 346,9 km,ISS Height Profile Heavens Above, accesat 2008-07-23 este o structură artificială din spațiu care poate fi văzută cu ochiul liber de pe Pământ.See the ISS from your home town ESA, accesat 29 iulie 2008

Stația Spațială Internațională este un proiect la care participă cinci mari agenții spațiale: NASA (Statele Unite ale Americii), RKA (Rusia), JAXA (Japonia), CSA (Canada) și ESA (o asociație de mai multe țări europene).NASA, p. 97

NASA preconizează ca stația să rămână operațională până la sfârșitul anului 2030, după care va fi deorbitată folosind o navă spațială dedicată.

Istoric Între anii 1963 - 1966 s-a folosit experiența câștigată în cadrul programului Apollo pentru a concepe o stație spațială pe orbita terestră, care să fie locuită permanent de un echipaj și care să permită activități de laborator, observații astronomice, operații de montaj, și să fie depozite de piese, întreținere, nod de transport și legătură.

În anii 1970 au fost lansate șase modele de stații de tip Saliut și stația Skylab Oberg James International Space Station World Book Online Reference Center, 2005, accesat 2008-07-23 Laboratorul Skylab, lansat pe orbită în data de 14 mai 1973 cu ajutorul unei rachete Saturn V modificate, din care doar primele două etaje serveau la propulsie, al treilea fiind înlocuit cu stația propriu-zisăSkylab Marks 35th Anniversary NASA, 14 mai 2008, accesat 2008-07-23 va fi prima stație care va demonstra posibilitățile.

În aprilie 1983 președintele SUA Ronald Reagan cere NASA să conceapă proiectul unei stații spațiale, iar în data de 25 ianuarie 1984, în Discursul despre starea uniunii anunță intenția de a fi construită, prin colaborare internațională.Excerpts of President Reagan's State of the Union Address, 25 January 1984 , NASA, accesat 2008-07-23 Costurile sunt estimate la opt miliarde de USD. William J. Broad - How the $8 Billion Space Station Became a $120 Billion Showpiece The New York Times, 10 iunie 1990, accesat 2008-07-23 În 27 iulie NASA înființează în acest scop un birou de studii.

În data de 31 ianuarie 1985 Agenția spațială europeană (ESA) aderă la proiect, urmată în 16 aprilie de Canada și în 9 mai de Japonia. Explozia navetei Challenger în 28 ianuarie 1986 amână planurile NASA și duce la o revizuire completă a programului spațial. În 20 august sunt terminate noile planuri, costurile fiind evaluate la 12,2 miliarde USD. În 1987 reevaluările succesive ale NASA și ale Academiei Naționale de Științe () estimează costurile la 25 - 30 miliarde USD.

În 16 iulie 1988 președintele Ronald Reagan denumește stația spațială ca Freedom (),Space Station Freedom astronautix.com, accesat 2008-07-23 însă în această variantă stația nu va fi construită niciodată.

În 1993 administrația Clinton invită Rusia să participe la un proiect revăzut, bazat pe planurile stației Freedom și a stației rusești Mir 2, care trebuia să urmeze Stației Spațiale Mir,ISS - Großbaustelle in der Umlaufbahn rp-online.de, accesat 2008-07-23 proiect redenumit Alpha.Space Station - Impact of the Expanded Russian Role on Funding and Research GAO/NSIAD-94-220 Report, iunie 1994, accesat 2008-07-23 În februarie președintele Bill Clinton cere NASA reducerea drastică a costurilor, ceea ce duce la o nouă concepție. Americanii consideră că marea experiență a rușilor în domeniul misiunilor lungi la bordul stațiilor spațiale îi va feri de repetarea costisitoare a erorilor strategice sau tehnice. Raportul US General Accounting Office (GAO) estimează reducerea costurilor prin colaborare de la 19,4 miliarde USD la 17,4 miliarde. În 16 decembrie NASA și Agenția Cosmică Rusă () (RKA), încheie un acord privind 10 zboruri ale navetei spre stația spațială Mir, iar în data de 23 iunie 1994 NASA este de acord cu plata unei sume de 400 de milioane USD.

În 13 iunie 1995 costurile sunt estimate la 93,9 miliarde USD, dintre care 50,5 miliarde pentru zborul navetelor.NASA Administrator Releases Statement on GAO Report NASA, accesat 2008-07-23 Între 1995 - 1998 sunt efectuate câteva zboruri în care 11 astronauți americani acumulează 975 de zile la bordul stației Mir.Shuttle-Mir Goals spaceflight.nasa.gov, 4 aprilie 2004, accesat 2008-07-23 Navetele americane acostează de nouă ori la Mir și aduc oameni, cele necesare vieții și materiale.The International Space Station and the Space Shuttle CRS Report for Congress, RL33568, 29 mai 2008, accesat 2008-07-23The International Space Station shuttlepresskit.com, accesat 2008-07-23

În 14 octombrie 1997 Brazilia aderă la proiect, iar în 11 ianuarie 1998 15 națiuni semnează la Washington, DC un acord pentru construirea stației. Actual, 16 națiuni participă la proiect: SUA, 11 state din Europa (Belgia, Danemarca, Elveția, Franța, Germania, Italia, Norvegia, Olanda, Regatul Unit, Spania, Suedia), Canada, Japonia, Brazilia și Rusia.International Space Station facts and figures CSA, accesat 2008-07-23 Deoarece rușii consideră denumirea „Alpha” nepotrivită, considerând că ei sunt cei care au creat prima stație spațială, stația este denumită simplu Stația Spațială Internațională () (ISS).

În 20 noiembrie 1998 este lansat pe orbită de la cosmodromul Baikonur primul element al SSI, modulul Zarea (), cu ajutorul unei rachete Proton.

În octombrie 2005 ca urmare a accidentelor navetelor, NASA a anunțat că până la sfârșitul programului se vor efectua doar 18 zboruri. Acestea vor transporta modulul Columbus și modului japonez JEM, însă platforma solară rusăProceedings Transcript of NASA Heads of Agency ISS News Conference, 2 martie 2006, accesat 2008-07-23 și centrifuga japoneză nu vor fi trimise.

Expediții și misiuni right|250px|thumb|Expediția 1, Serghei Krikaliov, William Shepherd și Iuri Guizdenko în 2000. În limbajul NASA, prin expediție se înțelege rămânerea unui echipaj la bordul ISS o perioadă de timp mai îndelungată, în timp ce prin misiune se înțelege un zbor al unei nave (navetă sau navă de reintrare în atmosfera terestră), fără ca echipajul să rămână pe ISS între două sau mai multe misiuni.NASA, p. 96

Până în august 2008 au avut loc 17 expediții pe ISS, prima începând în 31 octombrie 2000 și sosind pe stație la 2 noiembrie.International Space Station 2008 Calendar NASA.gov, accesat 2 august 2008 A 17-a a început în data de 8 aprilie 2008 și este planificată să dureze până în octombrie 2008.ISS Expedition 17 (press kit) NASA.gov, accesat 2 august 2008 În tot acest interval ISS a fost locuită neîntrerupt de un echipaj format din 2 - 3 persoane.

Prima misiune a NASA în afara ISS care a fost efectuată doar de astronauți de sex feminin (Christina Koch și Jessica Meir) s-a încheiat cu succes în data de 18.10.2019.

Componentele ISS ISS este prevăzută să conțină 14 module presurizate cu un volum total de cca. 1000 m3. Modulele sunt laboratoare, compartimente de acostare, sasuri, compartimente pentru echipaj, spații de înmagazinare. Actual deja 9 module sunt pe orbită, iar celelalte 5 își așteaptă lansarea. Fiecare modul este lansat pe orbită de o navetă spațială, o rachetă Proton sau o rachetă Soiuz.

În afară de module mai sunt o serie de componente care furnizează curent electric și participă la montarea și întreținerea stației.

Modulele ISS {| border="1" cellpadding="4" align="center" cellspacing="0" style="background: #f9f9f9; color: black; border: 1px #aaa solid; border-collapse: collapse;" |- bgcolor="#efefef" ! Data lansării ! Lansator ! Data cuplării ! Masă ! Zbor ! Imagine

| colspan=6 | Modulul Zarea

| 20 noiembrie 1998 | Proton-K | Nu e cazul | 19 323 kg | 1A/R | rowspan=2 | 150px |- bgcolor=#ffffff | colspan=5 | Zarea (Astronauții de pe SSI își petrec timpul liber privind Pământul Ziua, 3 noiembrie 2000) este un modul de comandă, presurizat, care dispune de un sistem de propulsie și ghidare necesar în perioada inițială a asamblării, furnizează energie electrică, iar actual este folosit și ca spațiu de depozitare, atât în interior (partea presurizată), cât și în exterior (rezervoare de combustibil). Acest modul este actual în întregime proprietatea SUA deoarece a fost construit de Rusia la comanda și din fondurile americane.NASA, p. 24 |- | colspan=6 | Modulul Unity (Node 1) |- | 4 decembrie 1998 | Endeavour, STS-88 | 7 decembrie 1998 | 11 612 kg | 2A | rowspan=2 | 150px |- bgcolor=#ffffff | colspan=5 | Unity () (Node 1) este primul modul american, care conectează partea americană a stației de partea rusă prin intermediul Adaptorului de cuplare presurizat () (PMA-1).NASA, p. 26 Conține locurile de cuplare ale modulului Z0 Truss, sasului Quest, laboratorului Destiny și modulului Node 3.NASA, p. 27 |- | colspan=6 | Modulul Zvezda |- | 12 iulie 2000 | Proton-K | 26 iulie 2000 | 19 051 kg | 1R | rowspan=2 | 150px |- bgcolor=#ffffff | colspan=5 | Zvezda () este un modul de serviciu asigurând spațiul de locuit pentru echipaj, sistemele de menținere a viețiiViitorul aparține spațiului - Un nou modul pentru „alpha”: ZVEZDA! magazin, 13 iulie 2000 și sistemele de corectare a orbitei și de orientare pe orbită, și este prevăzut cu locuri de andocare ale navelor Soiuz, Progress și pentru Vehiculul de transfer automat (). Atașarea acestui modul a făcut ca ISS să poată fi locuită permanent.NASA, p. 25 |- | colspan=6 | Modulul Destiny (US Laboratory) |- | 7 februarie 2001 | Atlantis, STS-98 | 10 februarie 2001 | 14 515 kg | 5A | rowspan=2 | 150px |- bgcolor=#ffffff | colspan=5 | Destiny () este modulul principal american, și este un laborator destinat realizării sarcinilor americane pe ISS. El asigură și el spațiu de locuit pentru echipaj și are sisteme de menținere a vieții. Dispune de 24 de compartimente pentru experimente.NASA, p. 30 |- | colspan=6 | Modulul Quest |- | 12 iulie 2001 | Atlantis, STS-104 | 14 iulie 2001 | 6064 kg | 7A | rowspan=2 | 150px |- bgcolor=#ffffff | colspan=5 | Quest () este sasul principal al ISS prin care se poate ieși în spațiu, folosind oricare dintre costumele spațiale: Unitatea de mobilitate extravehicularăDespre cosmos, cu Prunariu și Ciupitu Curierul Național, 12 iulie 2003 () (EMU) americană sau costumul spațial Orlan () rusesc. |- | colspan=6 | Modulul Pirs (Docking Compartment) |- | 14 septembrie 2001 | Soiuz-U | 16 septembrie 2001 | 3580 kg | 4R | rowspan=2 | 150px |- bgcolor=#ffffff | colspan=5 | Pirs () este un modul cu rol de sas, prevăzut cu locurile de andocare pentru navele Soiuz și Progress și permite ieșirea în spațiu și întoarcerea din spațiu a cosmonauților care folosesc costumul spațial Orlan. De asemenea, dispune de spații în care aceste costume sunt stocate. |- | colspan=6 | Harmony (Node 2) |- | 23 octombrie 2007 | Discovery, STS-120 | 14 noiembrie 2007 | 14 288 kg | 10A | rowspan=2 | 150px |- bgcolor=#ffffff | colspan=5 | Harmony () este un modul european cu rol de "nod utilitar" al ISS. Modulul este prevăzut cu patru compartimente pentru experimente, care dispun de curent electric și magistrală de date.NASA, p. 28 Modulul este un nod la care se pot conecta alte componente prin intermediul celor șase Mecanisme comune de cuplaj () (CBM). La Harmony este cuplat laboratorul european Columbus și cel japonez Kibō.SUA, Rusia și UE se integrează în Cosmos Adevărul, 2 noiembrie 2007 Tot la Harmony se cuplează Modulele logistice multifuncționale () în timpul zborurilor navetelor. |- | colspan=6 | Columbus (European Laboratory) |-