Saint-Cloud este o comună franceză, situată în departamentul Hauts-de-Seine, în regiunea Île-de-France. Este un oraș rezidențial elegant din suburbia pariziană, cunoscut în principal pentru parcul Saint-Cloud pe care îl găzduiește.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare
Saint-Cloud este o comună situată, în linie dreaptă, la 10,7 kilometri vest de Catedrala Notre-Dame din Paris . Ea se întinde pe pantele care domină malul stâng al Senei, vizavi de Bois de Boulogne. Orașul se află la trei kilometri de poarta Saint-Cloud și de poarta Auteuil (al 16-lea arondisment din Paris).
Comuna este mărginită la nord de Suresnes, la vest de Rueil-Malmaison, Garches și Marnes-la-Coquette, iar la sud de Sèvres și Ville-d'Avray. Limita sa estică este marcată de Sena, care o separă de comunele Boulogne-Billancourt și Paris (pădurea Boulogne).
Geologie și relief
Suprafața comunei este de 756 hectare, iar altitudinea variază între 28 și 164 de metri.
Saint-Cloud este construită pe o colină. Orașul este traversat de numeroase scări și chiar de escalatoare, care facilitează accesul pe pantele abrupte.
Clima În 2010, clima comunei este de tipul climatului oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) pe baza unui set de date care acoperă perioada 1971-2000 bazat pe o serie de date din perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului pentru Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat oceanic și se află în regiunea climatică Sud-vest a bazinului Parisian, caracterizată printr-o ploaie redusă, în special primăvara (120-150 mm) și un iarnă rece (3,5 °C) .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 11,8 °C, cu o amplitudine termică anuală de 15,1 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 652 mm, cu 11 zile de precipitații în ianuarie și 7,9 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Toussus-le-Noble la 13 km distanță , este de 11,5 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 677,0 mm .
Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020 . Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Căi de comunicație și transport Comuna Saint-Cloud este cunoscută de către automobiliști ca fiind punctul de plecare al primei autostrăzi franceze: actuala A13, care leagă regiunea Normandia (Rouen, Le Havre, Caen, Deauville) traversând departamentul Yvelines (Mantes-la-Jolie, Meulan-Les Mureaux, Poissy).
Primele studii pentru crearea autostrăzii de l'Ouest (Autostrada Vestului), care urma să lege capitala de Normandia, au fost inițiate în 1927. Proiectul a fost întârziat din cauza caracterului istoric al parcului Saint-Cloud, dar a fost declarat de utilitate publică pe 4 mai 1935, odată cu planul de reconstrucție a podului Saint-Cloud.
În timpul ocupației germane, tunelul Saint-Cloud a fost folosit de armata germană ca depozit pentru aproape 10 tone de muniții, în special torpile ale Kriegsmarine. Fațada tunelului original (sensul actual Paris → provincie) a fost complet reconstruită în momentul perforării celui de-al doilea tub (sensul actual provincie → Paris). Tunelul original, care era cu dublu sens, era echipat cu un sistem de semafoare orizontale pentru gestionarea sensurilor de circulație. Cele două tuburi au lungimi de 832 metri și 900 metri.
Până în 1974, autostrada A13 se termina la nivelul podului Saint-Cloud. Ulterior, aceasta a fost conectată la périphérique-ul parizian prin viaductul Saint-Cloud, care traversează Sena, și printr-un tunel sub partea nordică a Boulogne-Billancourt.
În urma catastrofei din tunelul Mont-Blanc, au fost organizate exerciții în tunelurile franceze pentru a valida procedurile de intervenție în caz de urgență. Acesta a fost și cazul tunelului Saint-Cloud, unde un exercițiu a avut loc pe 16 aprilie 2003.
Orașul Saint-Cloud este străbătut de următoarele drumuri departamentale: D7: Face legătura între quai Franklin D. Roosevelt din Paris și Villeneuve-La Garenne. Porțiunea care traversează Saint-Cloud se află între intersecția dintre quai Marcel-Dassault și rue Louis-Blériot (la limita cu Suresnes) și rue de Saint-Cloud, situată în apropierea muzeului Céramique de Sèvres, lângă île Monsieur. D39: Conectează gara RER din Rueil-Malmaison, situată aproape de podul Chatou, cu complexul spitalicesc din Saint-Cloud. Porțiunea care traversează comuna începe la intersecția Croix-du-Roy (la granița cu Suresnes). D180: Parcurge o distanță scurtă prin Saint-Cloud, de-a lungul părții sudice a hipodromului omonim, la limita cu Garches, iar apoi continuă pe teritoriul comunei Rueil-Malmaison. D907: Leagă podul Saint-Cloud de intersecția cu D173, situată în Vaucresson. Secțiunea care traversează Saint-Cloud se termină înainte de gara SNCF Garches - Marnes-La Coquette. D985: Conectează podul Suresnes de intersecția Fausses-Reposes, situată în Versailles, marcând granița între departamentele Hauts-de-Seine și Yvelines. Segmentul care traversează Saint-Cloud începe la intersecția cu D39 și se termină în Ville-d'Avray, la extremitatea sudică a Domaine national.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Saint-Cloud este clasificată drept un mare centru urban, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Aceasta aparține unității urbane a Parisului, o aglomerație inter-departamentală care cuprinde 407 comune, dintre care face parte ca o comună din suburbii . În plus, comuna face parte din aria metropolitană a Parisului, fiind una dintre comunele de la periferie, această zonă reunind 1.929 de comune .
Toponimie Mențiunile vechi ale localității sunt Niovicentovicum, Noviintovico pe o monedă merovingiană, Nogianis, Novientum villa în anul 692, Novigentum în 765. Apoi Sanctus Clhodoaldus în 811, Saint Floud în 841, Sanctus Clodoaldus în 1222, Sanctus Cloaldus, Saint Clout Juxta Parisius în 1332, Saint Clout.
În 1792, comuna a fost numită La Montagne-Chérie și Pont-la-Montagne .
Etimologia denumirii Novigentum indică un cuvânt de origine galică, format din Noviio, care înseamnă „nou”, și sufixul -entum. Toponimul poate fi tradus prin „Noua așezare”.
Istorie
Origini Locul era ocupat în perioada galo-romană de vorbitori de galică, așa cum atestă cuvântul Noviocentum, „Noua așezare”.
În secolul al VI-lea, pustnicul Clodoald, nepotul lui Clovis și fiul lui Chlodomer I, regele Orléans-ului, s-a retras departe de intrigile pentru putere purtate de unchii săi, stabilindu-se la Noviogentum, pe malurile Senei, un cătun locuit la acea vreme de tăietori de lemne și pescari. Acolo a fondat un schit unde a murit în anul 560. Discipol al pustnicului Severin din Paris, el a construit un mănăstire, din care mai există un zid (piața Moustier). Această mănăstire era dedicată sfântului Martin de Tours.
După moartea sa în 560, în jurul mormântului său s-au raportat numeroase miracole, iar Clodoald a fost canonizat în cursul secolului al VII-lea. Satul a luat atunci numele de Sanctus Clodoaldus, devenind ulterior Saint-Floud, apoi Saint-Cloot și, în cele din urmă, Saint-Cloud.
Sfântul a lăsat episcopilor Parisului drepturile sale senioriale, aceștia fiind până în 1839 duci de Saint-Cloud și pari ai Franței.
O mănăstire s-a dezvoltat în acest loc. Primul stareț cunoscut al mănăstirii din Saint-Cloud a fost Johannes abbas de sancto Flodoaldo (Ioan, starețul din Saint-Cloud) în anul 765, acesta semnând pe a treia poziție, imediat după starețul din Saint-Denis și cel din Saint-Germain-des-Prés. Biserica din Saint-Cloud a devenit colegială, având nouă canonicii, printr-o bulă emisă de papa Alexandru al III-lea în anul 1165.
Adunările prilejuite de pelerinajele către orașul sfântului sunt la originea actualei sărbători Saint-Cloud, una dintre cele mai vechi târguri din Franța. Această sărbătoare este, de fapt, o continuare a distracțiilor laice care însoțeau, încă din Evul Mediu, solemnitățile religioase dedicate sărbătorii patronale, celebrată la aniversarea morții lui Clodoald, pe 7 septembrie 560.
Evul Mediu Saint-Cloud a fost martor al invaziilor normande din anii 845, 856-857, 861 și 885, care aveau ca scop jefuirea Parisului.
În timpul Războiului de O Sută de Ani, în timpul campaniei militare a lui Eduard al III-lea, satul a fost incendiat de trupele engleze pe 6 august 1346.
În 1358, englezii au ocupat satul, l-au incendiat și au masacrat locuitorii.
Saint-Cloud a fost incendiat în 1411 în timpul luptelor dintre armagnaci și burgunzi.
În 1433, locuitorii au fost supuși unor rechiziții excesive.
În 1556, Henric al II-lea a ordonat construirea podului de piatră din Saint-Cloud, iar Henric al III-lea a autorizat locuitorii să-și înconjoare așezarea cu ziduri și șanțuri de apărare. Senioria aparținea episcopului de Paris. Cea mai frumoasă casă din Saint-Cloud, vândută Caterinei de Medici, a fost oferită de aceasta lui Jérôme de Gondi în 1577.
Epoca Modernă În 1589, Henric al III-lea, care se instalase în castelul din Saint-Cloud, construit de Jérôme de Gondi pentru a conduce asediul Parisului ocupat de Liga Catolică, a fost asasinat acolo de călugărul Jacques Clément. Henric al IV-lea a fost recunoscut rege în același loc.
Aflat în apropierea Parisului și pe drumul spre Versailles, castelul din Saint-Cloud a fost cumpărat de Ludovic al XIV-lea și oferit fratelui său, ducele Filip de Orléans. Acesta a început amenajarea parcului începând cu 1658. În 1674, Ludovic al XIV-lea a transformat domeniul în ducat-pairie pentru arhiepiscopii Parisului. În 1717, țarul Petru cel Mare a vizitat Saint-Cloud.
Ludovic al XVI-lea a achiziționat castelul în 1785 pentru a-l oferi soției sale, Maria-Antoaneta. Ulterior, atât castelul, cât și parcul au jucat un rol important în istoria Franței de-a lungul secolului al XIX-lea.
Napoleon Bonaparte a realizat acolo lovitura de stat de la 18 Brumar, anul VIII (9 noiembrie 1799) și a transformat castelul în reședința sa preferată. El a cheltuit 3.141.000 de franci pentru restaurarea castelului, care a devenit scena magnificenței curții imperiale a lui Napoleon I. În 1810, căsătoria civilă dintre Napoleon și Maria-Luiza a fost celebrată la Saint-Cloud.
În 1814, Saint-Cloud a fost ocupat de generalul rus, contele de Langeron, care a respectat atât castelul, cât și locuitorii.
În 1815, la sfârșitul epopeii napoleoniene, mareșalul prusac Gebhard Leberecht von Blücher s-a instalat la castel. Cuprins de dorința de răzbunare, a distrus țesăturile de mătase și tapițeriile, devastând camera și biblioteca.
Începând cu 1817, palatul a devenit reședință regală, iar Montretout a fost transformat ulterior într-o grădină rezervată ducelui de Bordeaux.
Ludovic al XVIII-lea a început construirea unor cazărmi și clădiri la Saint-Cloud, finalizate de Carol al X-lea, care a părăsit castelul pentru totdeauna pe 30 iulie 1830.
Carol al X-lea a semnat la Ordonanțele din iulie 1830 la Saint-Cloud, prin care a abolit Carta și care au dus la căderea sa de la putere. Tot de acolo a plecat în exil. La Saint-Cloud, Napoleon al III-lea a fost proclamat împărat la 1 decembrie 1852.