Koninklijke Philips N.V. (Royal Philips, cunoscut sub numele de Philips) este o companie olandeză de tehnologie diversificată, cu sediul în Amsterdam, cu diviziile principale dezvoltate în domeniile de sănătate, stil de viață al consumatorilor și soluții iluminat. A fost fondată în Eindhoven, în 1891, de către Gerard Philips și tatăl său, Frederik. În prezent este una dintre cele mai mari companii de electronice din lume și are în jur de 122.000 de angajați în mai mult de 60 de țări.
Philips este organizat în trei mari departamente: Philips Consumer Lifestyle, Philips Healthcare și Philips Lighting. În 2012, Philips a fost cel mai mare producător de soluții de iluminat din lume, măsurat prin venituri în vigoarePhilips Lighting anunță câștiguri mai mici în al patrulea trimestru din cauza pieței europene slabe, 10 ianuarie 2012, finance.yahoo.com, accesat la 27 februarie 2015. În 2013, compania a anunțat vânzarea celei mai mari părți a produselor sale electronice de consum către firma Funai Electric CoPhilips vinde divizia de produse electronice de consum, 29 ianuarie 2013, blogs.wsj.com, accesat la 27 februarie 2015 din Japonia, dar în octombrie 2013, înțelegerea cu Funai Electric Co a fost ruptă, iar produsele electronice de consum au revenit firmei Philips. Philips a anunțat că va cere despăgubiri pentru încălcarea contractului în vânzarea produselor care valorau 200 de milioane de dolari.Philips rupe înțelegerea cu Funai, 25 octombrie 2013, web.archive.org, accesat la 27 februarie 2015
Istoric thumb|upright|Gerard Philips Compania Philips a fost fondată în 1891 de către Gerard Philips și tatăl acestuia, Frederik. Frederik, un bancher ce locuia în Zaltbommel, a finanțat achiziționarea și reamenajarea modestă a fabricii într-o clădire veche din Eindhoven, unde compania a început în anul 1892 să producă lămpi cu filament de carbon și alte produse electro-tehnice. Această primă fabrică a fost ulterior adaptată și transformată în muzeu.Philips Museum
În 1895, după o perioadă dificilă de început și în pericol de faliment, familia Philips l-a implicat în afacere pe Anton, fratele lui Gerard, mai mic decât acesta cu șaisprezece ani. Deși obținuse o diplomă în inginerie, Anton a început să lucreze inițial ca reprezentant vânzări, contribuind mai apoi cu mai multe idei importante de afaceri. Odată cu venirea lui Anton, afacerea familiei a început să se extindă rapid, rezultând în fondarea Philips Gloeilampenfabrieken N. V. (Fabrica de Lămpi cu Filament de Metal). După ce Gerard și Anton Philips au transformat afacerea lor de familie prin fondarea corporației Philips, aceștia au pus bazele pentru multinaționala de electronice de mai târziu.
În anii 1920, compania a început să producă și alte produse, precum tuburi vidate. În 1939 au introdus aparatul lor electric de bărbierit, Philishave (comercializat în SUA, folosind numele de brand Norelco). “Capela” era un alt produs - un radio cu difuzor încorporat, care a fost proiectat la începutul anilor 1930.
Radioul Philips right|290px|thumb| Radio Philips din anii 1930 proiectat în stilul Art Deco. La 11 martie 1927 Philips a început să emită prin stația radio cu unde scurte PCJJ-post radio (mai târziu PCJ), care s-a alăturat în 1929 stației soră PHOHI (Philips Omroep Olanda-India). PHOHI difuza în olandeză pentru Indiile de Est olandeze (acum Indonezia), în timp ce PCJJ difuza în engleză, spaniolă și germană în restul lumii.
Programul stației Philips internațional de duminică a început în 1928, avându-l drept gazdă pe Eddie Starz, prezentatorul spectacolului Happy Station, care a devenit cel mai longeviv program de unde scurte din lume. Difuzările din Țările de Jos au fost întrerupte de invazia germană din mai 1940. Germanii au rechiziționat emițătoarele din Huizen pentru a fi utilizate pentru emisiunile pro-naziste, unele originare din Germania, altele fiind concerte de la operatorii olandezi de radio sub control german.
Radioul Philips a fost absorbit la scurt timp după emancipare, când cele două stații de emitere cu unde scurte au fost naționalizate în 1947 și redenumite Radio Netherlands Worldwide, Serviciul Internațional Olandez. Unele programe PCJ, precum Stația Fericită, au continuat să fie difuzate pe noua stație.
Motorul Stirling Philips a contribuit la relansarea motorului Stirling când, la începutul anilor 1930, conducerea companiei a decis că oferirea unui generator portabil de mică putere ar putea ajuta la extinderea vânzărilor de aparate de radio în părți ale lumii, în care energia electrică de alimentare nu era la îndemână, iar furnizarea de baterii era incertă. Inginerii laboratorului de cercetare al companiei au efectuat o comparație sistematică a diferitelor surse de energie și au stabilit că motorul Stirling ar fi cel mai potrivit, invocând funcționarea silențioasă (atât acustic cât și din punct de vedere al interferențelor radio) și capacitatea de a rula pe o varietate de surse de căldură (lampa de petrol – “ieftină și disponibilă oriunde” - a fost favorizată).C.M. Hargreaves (1991). The Philips Stirling Engine. Elsevier Science. ISBN 0-444-88463-7. pp. 28–30 Ei au fost, de asemenea, conștienți de faptul că, spre deosebire de motoarele cu abur și cu ardere internă, nicio lucrare serioasă de dezvoltare nu a fost efectuată pe motorul Stirling de mai mulți ani și au afirmat că materialele moderne și inovația ar trebui să permită îmbunătățiri mari.Philips Technical Review, Vol. 9, Nr. 4, pg. 97 (1947)
Încurajați de primul lor motor experimental care a produs 16 W putere și mișcare 30mm × 25mmC.M. Hargreaves (1991), Fig. 3, o variate modele de dezvoltare au fost produse într-un program care a continuat de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial. Până la sfârșitul anilor 1940, Tipul 10 a fost gata pentru a fi predat către subsidiara Philips, Johan de Witt în Dordrecht, pentru a fi produsă și încorporată într-un set generator, așa cum a fost stabilit inițial. Rezultatul, evaluat la 180/200 W putere electrică și mișcare de 55 mm x 27 mm, a fost desemnat MP1002CA (cunoscut ca “Bungalow Set”). Producția unui lot inițial de 250 de bucăți a început în 1951, dar a devenit clar faptul că nu puteau fi produse la un preț competitiv. Apariția radiourilor cu tranzistori cu normele lor de putere mult mai mici însemna faptul că rațiunea inițială pentru existența setului dispărea. În cele din urmă, aproximativ 150 de astfel de seturi au fost produse.C.M. Hargreaves (1991), p.61
Odată cu setul de generator, Philips a dezvoltat experimental motorul Stirling pentru o varietate largă de aplicații și a continuat să lucreze în domeniu până la sfârșitul anilor 1970, deși singurul succes pe piață l-a avut “motorul Stirling inversat” criogen.C.M. Hargreaves (1991), p.77
Al Doilea Război Mondial La 9 mai 1940, directorii Philips au aflat că invazia germană din Țările de Jos avea să se desfășoare în ziua următoare. Pentru că se pregătiseră deja pentru asta, Anton Philips și ginerele său, Frans Otten, precum și alți membri ai familiei Philips, au fugit în Statele Unite ale Americii, luând o mare sumă din capitalul companiei cu ei. Lucrând din State sub numele de Compania Nord-Americană Philips, aceștia au reușit să conducă compania de-a lungul războiului. În același timp, compania a fost mutată (în acte) în Antilele Olandeze pentru a o ține departe de intervenția americanilor.
Frits Philips, fiul lui Anton, era singurul membru din familia Philips care a rămas în Țările de Jos. Acesta a salvat viețile a 382 de evrei, reușind să-i convingă pe naziști că aceștia erau indispensabili în procesul de producție la Philips.Frits Philips celebrates 100th birthday , 15 aprilie 2005, newscenter.philips.com, accesat la 27 februarie 2015. În 1943 el a fost ținut în lagărul de internare pentru prizonierii politici la Vught timp de câteva luni, deoarece o grevă declanșată în fabrica sa a redus producția. Pentru acțiunile sale în salvarea a sute de evrei, acesta a fost recunoscut de Yad Vashem în 1995 ca “Drept între popoare”.The Encyclopedia of the Righteous Among the Nations: Rescuers of Jews during the Holocaust: The Netherlands, Ierusalim: Yad Vashem, 2004, pp. 596–597
Din 1945 până în 2001 După război, compania s-a mutat înapoi în Țările de Jos, în Eindhoven. Mai multe facilități în ceea ce privește cercetările secrete au fost blocate și ascunse cu succes de invadatori, lucru care a permis companiei să se întremeze imediat după război.
thumb| Philips Light Tower din Eindhoven, inițial o fabrică de iluminat, iar mai târziu sediul companieiPhilips Light Tower Complex - Olanda, eynaers-solutions.com, accesat la 2 martie 2015
În 1949, compania a început să vândă seturi de televizoare.De ce s-a oprit Philips din vânzarea, 18 aprilie 2011, volkskrant.nl, accesat la 27 februarie 2015 În 1950 aceasta a format Philips Records.
Philips a lansat Caseta Compactă Audio în 1963, ceea ce a reprezentat un mare succes. Casetele compacte erau inițial utilizate pentru mașini de dictare, pentru stenografii care tastau la birou și pentru jurnaliștii profesioniști. Având o calitate a sunetului îmbunătățită, casetele erau de asemenea folosite și pentru a înregistra sunete. Astfel, acestea au devenit al doilea mijloc de comunicare alături de discurile de vinil folosite pentru a vinde muzică înregistrată.
Philips a lansat prima combinație de radio portabil și casetofon, care a fost denumit pe piață sub numele de “radiorecorder”, iar este acum foarte bine cunoscut sub numele de boom box. Mai târziu, caseta a început să fie folosită în interiorul robotului telefoanelor, incluzând o formă specială unde banda era înfășurată pe o buclă interminabilă. Caseta C era utilizată ca fiind primul dispozitiv de stocare de masă pentru computerele personale din anii 1970 și 1980. Philips a redus dimensiunile casetei pentru utilizări profesionale cu Mini-Caseta, deși nu a avut succes atât de mare cum a avut Microcaseta Olympus. Acesta a devenit mediul de dictare predominant până la apariția mașinii de dictare complet digitală.
În 1972, Philips a lansat primul aparat de înregistrat video, denumit N1500. Casetele luminoase puteau înregistra 30 sau 40 de minute. Mai târziu au apărut casetele care puteau înregistra o oră. Fiind o competiție strânsă între Philips, Betamax de la Sony și cele fabricate de VHS, Philips a lansat sistemul N1700 care permitea înregistrarea pe o dublă lungime. Pentru prima dată, un film de 2 ore putea fi înregistrat pe o singură casetă. În 1977, compania a prezentat un film special de promovare pentru acest sistem în UK, alături de comediantul Denis Norden.BFI – Film & TV Database – The Philips Time Machine (1977) , ftvdb.bfi.org.uk, accesat la 27 februarie 2015
Conceptul a fost copiat imediat de către producătorii japonezi ale căror casete erau la un preț semnificativ mai mic. Philips a avut o ultimă tentativă în ceea ce privește aparatele de înregistrare video, lansând sistemul Video 2000: casete care puteau fi folosite pe ambele părți și aveau un timp total de înregistrare de 8 ore. Având în vedere că Philips și-a vândut noile sisteme doar în standardul PAL și în Europa, iar japonezii au vândut la nivel global, avantajul era clar vizibil, de partea japonezilor, iar compania Philips a fost nevoită să retragă sistemul V2000 și să se alăture coaliției VHS.
Philips a dezvoltat un disc laser (CD) pentru vânzarea filmelor, însă i-a întârziat lansarea de teamă să nu acapereze piața și să nu eclipseze vânzările aparatului video de înregistrat. Mai târziu, Philips a colaborat cu MCA pentru a lansa prima reclamă cu discul laser. În 1982, Philips a început colaborarea cu Sony pentru a lansa compact discul; acest format a evoluat de la CD-R, la CD-RW, DVD și, mai târziu Blu-ray, pe care Philips și Sony l-au lansat în 1997 și respectiv în 2006.