Fécamp este o comună franceză situată în departamentul Seine-Maritime, în regiunea Normandia.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Comune limitrofe
Clima În 2010, clima comunei era de tip oceanic pur, conform unui studiu realizat de CNRS, bazat pe o serie de date care acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei din Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat oceanic și se află în regiunea climatică „Côtes de la Manche orientale”, caracterizată printr-un nivel scăzut de însorire (1.550 h/an), o umiditate ridicată a aerului (peste 20 de ore/zi cu umiditate relativă > 80% iarna) și vânturi frecvente și puternice . În paralel, GIEC Normand, un grup regional de experți în climat, a diferențiat, într-un studiu din 2020, trei mari tipuri de climat pentru regiunea Normandia, nuanțate la o scară mai fină de factorii geografici locali. Conform acestui zonaj, comuna este expusă unui „climat maritim”, corespunzător regiunii Pays de Caux, rece, umed și ploios, ușor mai rece decât în Cotentin .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 11 °C, cu o amplitudine termică anuală de 12,4 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 814 mm, cu 12,1 zile de precipitații în ianuarie și 8,6 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică situată în comuna Octeville-sur-Mer la 29 km distanță în linie dreaptă , este de 11,4 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 761,1 mm . Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Fécamp este clasificată drept centru urban intermediar, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Ea aparține unității urbane Fécamp, o aglomerație intra-departamentală care reunește două comune, dintre care este orașul principal . De asemenea, comuna face parte din zona metropolitană a Fécamp, al cărei centru este. Această zonă, care reunește 26 de comune, este clasificată în zonele cu mai puțin de 50.000 de locuitori .
Comuna, mărginită de Canalul Mânecii, este, de asemenea, o comună litorală în sensul legii din 3 ianuarie 1986, cunoscută sub numele de legea litoralului . Dispoziții urbanistice specifice se aplică aici pentru a proteja spațiile naturale, siturile, peisajele și echilibrul ecologic al litoralului, cum ar fi, de exemplu, principiul interdicției de construire în afara zonelor urbanizate pe fâșia litorală de 100 de metri sau mai mult, dacă planul local de urbanism prevede acest lucru .
Utilizarea terenului Ocuparea terenurilor în comună, așa cum reiese din baza de date europeană de ocupare biogeofizică a terenurilor Corine Land Cover (CLC), este marcată de importanța teritoriilor artificializate (37,2 % în 2018), în creștere față de 1990 (32,2 %). Repartizarea detaliată în 2018 este următoarea: zone urbanizate (28,1 %), păduri (20 %), terenuri arabile (17,7 %), zone agricole eterogene (9,5 %), pajiști (9,2 %), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (9,1 %), medii cu vegetație arbustivă și/sau ierboasă (3,8 %), ape continentale (1,6 %), zone umede costiere (1 %) . Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent) .
thumb|500px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).
Toponimie Numele este atestat încă din anul 875 în expresia latină super fluvium Fiscannum, iar mai târziu sub forma Fiscannus în anul 990.
Formele cele mai vechi nu au nicio legătură cu etimologia erudită Fici campus („câmpul smochinului”), adesea invocată în legătură cu orașul și care inspiră grafia actuală a numelui Fécamp, cu un -p final.
Evoluția numelui în „Fécan” derivă regulat din FISCANNU. Este probabil numele de origine al Râului Valmont (fără alt nume vechi cunoscut), așa cum indică mențiunea din 875 în documentul lui Carol cel Pleșuv super fluvium Fiscannum („pe râul Fécam(p)”). De asemenea, același proces de transfer al unui nume de râu către un nume de loc se observă de mai multe ori în Seine-Maritime (de exemplu, Eu, Dieppe, etc.) și în alte locuri. Curios, formele Fiscamnum monasterium din secolul al VII-lea (M.G.H. Passiones, t. V, p. 337) și Ad Fiscamnum din 833 (Gesta, 111) nu sunt luate în considerare de François de Beaurepaire, deși par să indice și ele o etimologie legată de un nume de râu, ceea ce permite o comparație cu Entrains-sur-Nohain (Nièvre, Intaranum în secolul al II-lea, pe una dintre inscripțiile de la Autun -RIO 1962 174-, Interamnum în secolul al VI-lea) sau Antrain (Intramnum în secolul al XI-lea), al căror element -amnum „râu” este o reformulare în latină târzie pentru termenul indigen anum „mlaștină” sau ambes „râu”. Primul element Fisc- reprezintă, cel mai probabil, termenul din vechea limbă francă de jos fisk, „pește”, de unde rezultă sensul global de „mlaștină, râu al peștilor”.
Explicația lui Auguste Longnon, bazată pe termenul latin clasic fiscus în sensul de „domeniu fiscal”, nu este reluată de Albert Dauzat și Charles Rostaing. În schimb, aceștia includ Fescamps (Somme, fără formă veche) împreună cu nume de tip Fêche-l'Église, Fesches-le-Châtel etc., în categoria Feissal, care derivă din latinescul fiscus („tezaur regal”), preluând astfel explicația lui Longnon. Ernest Nègre se bazează pe opiniile anterioare și, la fel ca Dauzat și Rostaing, exclude Fécamp din această serie care ar deriva din fiscus latin.
Într-adevăr, Longnon vede în Fécamp un Fisci campus, adică „câmpul fiscului”, ceea ce este contrazis de formele vechi ale numelui. De asemenea, se remarcă faptul că termenul fisque „fisc” nu este atestat în limba franceză înainte de secolul al XIII-lea și reprezintă un împrumut din latina clasică .
Albert Dauzat și Charles Rostaing propun, așadar, un fisk-hafn pe baza propunerii lui Hermann Gröhler, derivat din termenul germanic fisk „pește” și hafn „port”, o explicație preluată parțial de François de Beaurepaire, care analizează primul element ca provenind, într-adevăr, din germanicul fisk „pește”. Totuși, Ernest Nègre preia de la ei și identificarea celui de-al doilea element -annum/-annus ca o alterare a germanicului hafn, însemnând „port de pescuit”.
Un nume de râu similar este atestat în Franța cu la Fresquel , un afluent al râului Aude, care a fost numit și Fiscanum în trecut, iar al doilea element nu poate fi derivat din germanicul hafn „port”. În schimb, germanicul fiskaz „pește” este perfect compatibil cu o origine vizigotă. Nume de râuri similare există și în Italia, cum este la Fisca, un torent din bazinul râului Po, precum și în Germania, cu numeroasele Fischach, Fischbach etc.
Istorie Galia independentă și romană Un oppidum (aglomerare fortificată galică) a fost stabilit în locul numit Côte du Canada, situat la sud-est de orașul actual . Acolo se pot vedea rămășițele fortificațiilor construite în jurul mijlocului secolului I î.Hr. Beuriot C., Dechezleprêtre Th., Sites fortifiés de hauteur de l'Âge du Fer en Haute-Normandie, în: Actes de la table-ronde archéologique (Dieppe, 17 și 18 septembrie 1996), Proximus, 2, 1998, pp. 37-56., în special cele ale unui zid de apărare de tip belgic. Acest tip de zid de apărare este cunoscut astăzi sub denumirea de „Tip Fécamp” Stephan Fichtl, Réflexions sur les remparts de type Fécamp., 2006, Glux-en-Glenne, Centre archéologique européen, 19, paginile 315-334, 2010, Bibracte.
În perioada romană, un drum care lega Fécamp de Étretat trecea prin actualul loc numit Fond Pitron. Traseul actualului drum departamental RD 940 urmează traseul acestui drum roman.
În 1852, abatele Cochet a descoperit un cimitir galo-roman în zona cartierelor Vicomté.
O mormânt feminin, datat pe baza descoperirii pe sit a unei siliqua a lui Eugène (392-394), a fost descoperit în 1872, la fostul amplasament al mănăstirii capucinilor, mai exact într-un spațiu situat între străzile Louis-Pasteur, Léon-Degenetais, Charles-le Borgne și Jules-Ferry. Conform inventarului funerar, ar fi vorba despre mormântul unei femei din aristocrația germanică, pe care arheologii l-au numit „mormântul Capucinilor”. A fost avansată ipoteza prezenței unei garnizoane germanice instalate de puterea romană în cadrul Litus Saxonicum.
Evul Mediu
În secolul al VII-lea, Sfântul Léger (în latin Leodegarius, din germanicul Leudegari, cf. leudes, nobilii regelui franc) a fost deportat la Fécamp și a fost găzduit în prima mănăstire, care era pe atunci o abație de maici. Se spune că aici și-a recăpătat vorbirea. În jurul palatului ducal romanic, au fost descoperite mărturii din epoca carolingiană (monede și fundațiile a două capele).
În secolul al IX-lea, vikingii au distrus mănăstirea în timpul unui raid, iar se spune că maicile și-au mutilat în mod voluntar fețele pentru a scăpa de „dezonoare”. După anul 911 și tratatul de la Saint-Clair-sur-Epte, regiunea din jurul Fécamp devine o zonă de colonizare masivă a Nortmanni, așa cum o demonstrează toponimia normandă. Această prezență masivă a anglo-danezilor ar putea explica interesul pe care primii duci îl au pentru oraș, care era, de altfel, modest în comparație cu Rouen și orașele episcopale ale ducatului Normandiei. Este posibil ca Guillaume Longue-Épée, care s-a stabilit acolo încă din 932, sau fiul său, Richard I de Normandia, să fi început fortificarea orașului.
Fécamp este orașul natal al ducilor Normandiei Richard I, care a murit acolo la 21 noiembrie 996, și Richard al II-lea, care a murit acolo la 22 august 1027. În 1963, a fost descoperit un tezaur de monede, în principal francice și anglo-saxone, dar și originare din Mediterana, ilustrând circulația monedei în noul ducat. Se presupune că a fost îngropat în jurul anilor 970-980, conform celei mai recente monede.
Richard I de Normandia, numit fără frică, s-a născut acolo în anul 933, la aproximativ o sută de ani după primele distrugeri comise de strămoșii săi vikingi (851). Richard I a reconstruit o biserică, dar fiul său, Richard al II-lea de Normandia, numit cel bun, l-a adus pe Guillaume de Volpiano pentru a refonda o abație, și anume abația Sfintei Treimi din Fécamp, conform regulilor benedictine în vigoare la Cluny. Inițial, Richard apelase la Maïeul, starețul de la Cluny, dar acesta ar fi refuzat pe motiv că nu ar merge la pirați. Biserica abațială a Sfintei Treimi a fost construită pentru prima dată în stil romanic, folosind piatră din Caen și piatră din Fécamp. A fost sfințită în 1106 de către arhiepiscopul de Rouen, Guillaume Bonne-Âme. Sub Plantageneți, scriptorium-ul din Fécamp a produs numeroase manuscrise. Relicvele Sângelui Prețios, un fel de Sfânt Graal, au atras păcătoși și pelerini, contribuind la transformarea acestei abații benedictine în cea mai opulentă din Normandia, de unde provine zicala: „Din orice direcție bate vântul, abația din Fécamp are venituri.” În urma unui incendiu devastator în 1168, s-a început reconstrucția abației în stil gotic.
Din portul Fécamp, Robert I de Normandia a adunat o armată puternică și a pornit pe mare pentru a invada Anglia, cu scopul de a-i repune pe tron pe Eduard și Alfred, fiii lui Æthelred, care fuseseră alungați de regele Knut în 1016.