Thailanda, oficial Regatul Thailandei și cunoscută istoric sub numele de Siam (nume oficial până în 1939), este o țară din Asia de Sud-Est situată pe Peninsula Indochina. Cu o populație de aproape 66 de milioane de locuitori, se întinde pe o suprafață de 513.115 kilometri pătrați. Thailanda se învecinează la nord-vest cu Myanmar, la nord-est și est cu Laos, la sud-est cu Cambodgia, la sud cu Golful Thailandei și Malaysia, iar la sud-vest cu Marea Andaman; de asemenea, are granițe maritime cu Vietnam la sud-est și cu Indonezia și India la sud-vest. Bangkok este capitala și cel mai mare oraș al statului.
Popoarele thailandeze au migrat din sud-vestul Chinei către Asia de Sud-Est continentală între secolele al VI-lea și al XI-lea. Regate indianizate precum Mon, Imperiul Khmer și statele malaeziene au dominat inițial regiunea, concurând cu statele thailandeze, cum ar fi regatele Ngoenyang, Sukhothai, Lan Na și Ayutthaya, care rivalizau, de asemenea, între ele. Contactul cu europenii a început în 1511, odată cu o misiune diplomatică portugheză la Ayutthaya, care a devenit o putere regională până la sfârșitul secolului al XV-lea. Ayutthaya și-a atins apogeul în secolul al XVIII-lea, până când a fost distrusă în timpul Războiului birmano-siamez. Regele Taksin cel Mare a reunificat rapid teritoriul fragmentat și a fondat Regatul Thonburi (1767–1782), de scurtă durată, fiind singurul său monarh. În 1782, a fost succedat de Phutthayotfa Chulalok (Rama I), primul monarh al actualei dinastii Chakri. În perioada imperialismului occidental în Asia, Siam a rămas singurul stat din regiune care a evitat colonizarea, deși a fost adesea forțat să facă concesii teritoriale, comerciale și juridice în tratate inegale. Sistemul de guvernare siamez a fost centralizat și transformat într-o monarhie absolută unitară modernă în timpul domniei lui Chulalongkorn (Rama al V-lea) (1868–1910). În Primul Război Mondial, Siam s-a alăturat Aliaților, decizie politică luată pentru a modifica tratatele inegale. După o revoluție fără vărsare de sânge în 1932, a devenit o monarhie constituțională și și-a schimbat numele oficial în Thailanda, devenind aliat al Japoniei în cel de-Al Doilea Război Mondial. La sfârșitul anilor 1950, o lovitură de stat condusă de Sarit Thanarat a revitalizat rolul influent istoric al monarhiei în politică. În timpul Războiului Rece, Thailanda a devenit un aliat important non-NATO al Statelor Unite și a jucat un rol anti-comunist în regiune, fiind membru SEATO, organizație desființată în 1977.
Cu excepția unei scurte perioade de democrație parlamentară în anii 1970 și 1990, Thailanda a alternat periodic între democrație și guvernare militară. Începând cu anii 2000, țara a fost marcată de conflicte politice continue între susținătorii și oponenții premierului Thaksin Shinawatra, ales de două ori, ceea ce a dus la două lovituri de stat (în 2006 și 2014), la adoptarea actualei constituții, un guvern nominal democratic după alegerile generale din 2019, și la mari proteste pro-democrație între 2020 și 2021, care au inclus cereri fără precedent de reformare a monarhiei. Din 2019, Thailanda este nominal o monarhie constituțională parlamentară; în practică, însă, avantajele structurale din constituție au asigurat influența continuă a armatei în politică.
Thailanda este o putere medie în afacerile globale și membru fondator al ASEAN. Are a doua cea mai mare economie din Asia de Sud-Est și a 23-a din lume în funcție de PIB-ul ajustat la paritatea puterii de cumpărare (PPP), situându-se pe locul 29 după PIB nominal. Thailanda este clasificată drept o economie recent industrializată, cu sectoare principale în industrie, agricultură și turism.
Etimologie Thailanda era cunoscută de străini înainte de 1939 sub numele de Siam. Conform lui George Cœdès, cuvântul Thai (ไทย) înseamnă „om liber” în limba thailandeză, „diferențiindu-i pe thailandezi de nativii integrați în societatea thailandeză ca iobagi”. Potrivit lui Chit Phumisak, Thai (ไท) înseamnă pur și simplu „oameni” sau „ființe umane”; investigația sa arată că în unele zone rurale se folosea cuvântul „Thai” în locul termenului uzual thailandez khon (คน) pentru „oameni”. Michel Ferlus susține că etnonimele Thai-Tai (sau Thay-Tay) ar fi evoluat din etimonul k(ə)ri: „ființă umană”.
Thailandezii își numesc adesea țara folosind forma politicoasă prathet Thai (thailandeză: ประเทศไทย). De asemenea, folosesc termenul mai colocvial mueang Thai (thailandeză: เมืองไทย) sau simplu Thai; cuvântul mueang, care se referea arhaic la un oraș-stat, este utilizat în mod obișnuit pentru a desemna un oraș sau un centru regional.Pain, Frédéric (2008). "An Introduction to Thai Ethnonymy: Examples from Shan and Northern Thai". Journal of the American Oriental Society. 128 (4): 641–662. JSTOR 25608449.Barend Jan Terwiel, Chaichuen Khamdaengyodtai, Shan Manuscripts. Franz Steiner, 2003, p. 9. Ratcha Anachak Thai (thailandeză: ราชอาณาจักรไทย) înseamnă „Regatul Thailandei” sau „Regatul Thailandezilor”.
Etimologic, componentele termenului sunt:Baker, Christopher; Phongpaichit, Pasuk (2014). A History of Thailand. Singapore: C.O.S Printers Pte Ltd. ISBN 978-1-107-42021-2.
ratcha (sanskrită: राजन्, rājan, „rege, regal, regat”), ana (Pali: āṇā „autoritate, comandă, putere”, derivat din sanscrita आज्ञा, ājñā, cu același sens), chak (din sanscrita चक्र cakra, „roată”, simbol al puterii și conducerii).
Imnul Național al Thailandei (เพลงชาติ), scris de Luang Saranupraphan în anii 1930, în perioada marcată de patriotism, se referă la națiunea thailandeză ca prathet Thai (thailandeză: ประเทศไทย). Primul vers al imnului național este: prathet thai ruam lueat nuea chat chuea thai (thailandeză: ประเทศไทยรวมเลือดเนื้อชาติเชื้อไทย), ceea ce înseamnă „Thailanda este întemeiată pe sânge și carne”.
Fostul nume, Siam, ar putea proveni din sanscrita श्याम (śyāma, „întunecat”) sau din Mon ရာမည (rhmañña, „străin”), probabil aceeași rădăcină ca Shan și Assam. Cuvântul Śyâma este posibil să nu fie originea adevărată, ci o deviație premeditată de la sensul său inițial. O altă teorie susține că numele derivă din denumirea chineză a regiunii, „Xian”.
Khmerii antici foloseau cuvântul Siam pentru a desemna oamenii stabiliți în vestul văii râului Chao Phraya, în jurul orașului antic Nakhon Pathom, din Thailanda centrală de astăzi. Originea poate fi legată de numele Lordului Krishna, cunoscut și sub numele de Shyam, întrucât Inscripția Wat Sri Chum, datată din secolul al XIII-lea, menționează că Phra Maha Thera Sri Sattha a venit să restaureze Phra Pathommachedi în orașul Lordului Krishna (Nakhon Pathom) în perioada timpurie a Regatului Sukhothai.
Semnătura Regelui Mongkut (r. 1851–1868) se citește: SPPM (Somdet Phra Poramenthra Maha) Mongkut Rex Siamensium („Mongkut, Regele Siamezilor”). Această utilizare a numelui în primul tratat internațional al țării a conferit oficial numelui Siam statut oficial până la 24 iunie 1939, când a fost schimbat în Thailanda.
Istorie
Preistorie și origini Există dovezi ale locuirii umane continue pe teritoriul actual al Thailandei de acum 20.000 de ani până în prezent. Cele mai timpurii dovezi ale cultivării orezului datează din jurul anului 2000 î.Hr. Zonele care formează acum Thailanda au făcut parte din Rețeaua Maritimă de Jad, așa cum reiese din cercetările arheologice. Această rețea comercială a existat timp de 3.000 de ani, între 2000 î.Hr. și 1000 d.Hr. Bronzul a apărut în jurul anilor 1250–1000 î.Hr., iar situl Ban Chiang din nord-estul Thailandei este considerat cel mai timpuriu centru cunoscut de producție a cuprului și bronzului din Asia de Sud-Est. Fierul a apărut în jurul anului 500 î.Hr.Barbara Leitch LePoer (1989). Thailand: A Country Study. Federal Research Division, Library of Congress.Turton, M. (2021). Notes from central Taiwan: Our brother to the south. Taiwan's relations with the Philippines date back millennia, so it's a mystery that it's not the jewel in the crown of the New Southbound Policy. Taiwan Times.Bellwood, P., H. Hung, H., Lizuka, Y. (2011). Taiwan Jade in the Philippines: 3,000 Years of Trade and Long-distance Interaction. Semantic Scholar.
Regatul Funan a fost primul și cel mai puternic regat din Asia de Sud-Est în acea perioadă (secolul al II-lea î.Hr.). Poporul Mon a fondat principatele Dvaravati și Regatul Hariphunchai în secolul al VI-lea. Khmerii au întemeiat Imperiul Khmer, cu centrul la Angkor, în secolul al IX-lea. Tambralinga, un stat malaezian care controla comerțul prin strâmtoarea Malacca, a prosperat în secolul al X-lea. Peninsula Indochina a fost profund influențată de cultura și religiile Indiei, din timpul Regatului Funan până la Imperiul Khmer.
Poporul thailandez aparține grupului etnic Tai, caracterizat prin rădăcini lingvistice comune. Cronici chinezești menționează pentru prima dată popoarele Tai în secolul al VI-lea î.Hr. Deși există multe ipoteze privind originea popoarelor Tai, istoricul thailandez David K. Wyatt a susținut că strămoșii acestora, care locuiesc în prezent în Laos, Thailanda, Myanmar, India și China, provin din zona Điện Biên Phủ, între secolele al V-lea și al VIII-lea.
Migrarea poporului thailandez în zona actuală a Thailandei a început treptat între secolele al VI-lea și al XI-lea, când regiunea era locuită de populațiile Mon și Khmer. Astfel, cultura thailandeză a fost influențată de culturile indiană, Mon și Khmer. Poporul Tai s-a amestecat cu diverse grupuri etnice și culturale din regiune, ceea ce a dus la formarea diferitelor grupuri de thailandezi din prezent. Dovezile genetice sugerează că etnolinguistica nu poate prezice cu precizie originile thailandezilor. Sujit Wongthes a argumentat că termenul „thailandez” nu se referă la o rasă sau etnie, ci la un grup cultural.
Potrivit istoricului francez George Cœdès, „Thailandezii apar pentru prima dată în istoria Indiei Îndepărtate în secolul al XI-lea, odată cu menționarea sclavilor sau prizonierilor de război Syam în inscripțiile din Champa” și „în secolul al XII-lea, în basoreliefurile de la Angkor Wat”, unde un „grup de războinici” este descris ca fiind Syam. Totuși, relatările din Champa nu indică originea sau grupul etnic al Syam. Originea și etnia Syam rămân neclare, unele surse sugerând că termenul Syam se referă la popoarele Shan, Bru sau Bra. Cu toate acestea, sursele din Asia de Sud-Est continentală, dinainte de secolul al XIV-lea, au folosit cuvântul Syam ca etnonim, desemnând un grup cultural distinct de Khmerii, Cham, Bagan sau Mon. În contrast, sursele chinezești foloseau termenul Xian ca toponim.
Primele orașe thailandeze (691 î.Hr. – secolul al XIII-lea î.Hr.)
Teoretic, popoarele vorbitoare de limbă Tai-Kadai s-au format încă din secolul al XII-lea î.Hr. în bazinul mijlociu al râului Yangtze. Unele grupuri au migrat mai târziu spre sud, în Guangxi. Cu toate acestea, după mai multe secole de conflicte sângeroase împotriva influenței chineze în Guangxi, între 333 î.Hr. și secolul al XI-lea, sute de mii de membri ai poporului Tai au fost uciși. Astfel, populația Tai a început să se deplaseze spre sud-vest, de-a lungul râurilor și peste trecători montane, ajungând în nordul regiunii muntoase din Asia de Sud-Est și în văile râurilor din actualul Assam, India. Unele dovezi sugerează că strămoșii poporului Tai au migrat în masă din Yunnan spre sud-vest abia după invazia mongolă a Regatulului Dali din 1253; totuși, această teorie nu este acceptată pe scară largă.Jumsai, M.L. Manich (5 August 1967). History of Laos. Chalermnit. ISBN 978-974-7390-21-6.Ratanavongsa, Prince Phetsarath (1978). The Iron Man of Laos. Dalley Book Service, Inc.
Poporul Tai a învins triburile indigene și a devenit noua putere în regiune. Ca rezultat, mai multe orașe-stat Tai au fost fondate, răspândite de la Điện Biên Phủ, în actualul nord-vest al Vietnamului și în zonele înalte din Asia de Sud-Est, până în nord-estul Indiei.