Unirea Tricolor București a fost unul dintre cele mai vechi cluburi de fotbal din România, fondat în 1914 în cartierul bucureștean Obor. În anii de dinaintea și de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, echipa s-a numărat printre formațiile importante ale fotbalului românesc, cucerind titlul național în sezonul 1940-1941 și evoluând frecvent în principalele competiții ale epocii. Ulterior, sub influența reorganizărilor sportive impuse după al Doilea Război Mondial, clubul a devenit parte a structurii Dinamo, iar succesoarea sa sportivă a trecut prin mai multe orașe înainte de a se desființa.

După al Doilea Război Mondial, în contextul reorganizării sportului românesc de către noul regim comunist care impunea asociațiilor sportive afilierea la sindicate sau instituții de stat, Unirea Tricolor a fost preluată de Ministerul Afacerilor Interne. La 14 mai 1948, clubul a fost inclus, alături de Ciocanul (fostul Maccabi), în noua structură sportivă Dinamo, cele două echipe fiind rebotezate Dinamo A și Dinamo B. În sezonul 1947-1948, au evoluat sub aceste denumiri de Dinamo A (Ciocanul) și Dinamo B (Unirea Tricolor), iar în sezonul următor doar Dinamo A, viitorul Dinamo București, a rămas în Divizia A, în timp ce Dinamo B, continuatoarea Unirii Tricolor, a retrogradat în Divizia B.

La un an după retrogradare, Dinamo B se clasează pe un loc de promovare în prima ligă, însă nu putea promova deoarece acolo se afla deja Dinamo A, așa că se mută la Brașov și devine Dinamo Brașov. Aici reușește din nou promovarea și mai bifează câteva sezoane în Divizia A sub această denumire, până în 1956. Pe urmă se mută din nou, de această dată la Cluj, pentru un singur sezon, iar în 1958 echipa se desființează, și lotul de jucători ajunge la Dinamo Bacău, predecesoarea echipei FCM Bacău.

Istorie

Începuturi (1914–1919) Clubul își are originea în septembrie 1914, când în cartierul bucureștean Obor a luat ființă, din inițiativa unor elevi de liceu, clubul Teiul, al cărui nume s-a schimbat ulterior în Tricolor. Din conducerea inițială făceau parte Jenică Moldoveanu (președinte) și Dinicu Georgescu (căpitan). Printre primii jucători s-au numărat Costel Rădulescu, Savu Mareș, Harry Mușatescu și Vasile Crețulescu.

În 1915, Tricolor se afiliază la Federația Societăților de Sport din România (F.S.S.R.), din ce în ce mai consolidată după înființarea sa în 1912. Clubul se înscrie în competițiile de categoria a II-a, unde se remarcă prin rezultate constante, beneficiind totodată de o rivalitate puternică cu formațiile bucureștene precum Venus, Colentina, Gloria, Victoria și Colțea. Meciurile din toamna anului 1915 demonstrează progresul rapid al echipei, Tricolorul învingând categoric formații precum Gloria (5–0), Colentina II (5–0) sau Victoria (8–1). Evoluțiile convingătoare, cu jucători remarcați frecvent în presa vremii precum Dinicu Georgescu, Gogu Constantinescu, Ionică Moldoveanu sau Costel Rădulescu, aduc Tricolorului locul 1 în seria bucureșteană a competiției.

Această performanță îi oferă echipei dreptul de a disputa finala Cupei Harwester (categoria a II-a) cu câștigătoarea seriei craiovene, Excelsior, meci programat pentru 20 decembrie 1915. Deși rezultatul final nu este consemnat în surse, ziarul Sportul, apărut în februarie 1916, publică fotografia oficială a formației Tricolorul, certificându-i statutul de câștigătoare a Cupei Harwester 1915.

În primăvara anului 1916, Tricolorul se înscrie din nou în competițiile F.S.S.R., aliniind două echipe în categoria a II-a (Tricolorul A și Tricolorul B), într-un sezon care debutează pe 6 martie. Echipa principală obține noi victorii clare, printre care 6–1 și 3–1 împotriva celor de la Colțea sau 2–1 contra Bukarester FC, și ajunge până în finala competiției, unde întâlnește formația Venus. După o remiză 1–1, rejucarea din 12 iunie este câștigată de Venus cu 1–0, într-un meci contestat de Tricolorul pe motiv de neacordare a unui penalti, protest respins însă de comisie.

Pe lângă participarea în competițiile interne, Tricolorul ia parte, prin jucătorii săi și la manifestările fotbalistice ale epocii, precum meciurile anuale dintre selecționatele „românilor” și „străinilor” din campionat sau partidele demonstrative organizate de F.S.S.R.. La sfârșitul lunii mai 1916, echipa câștigă la Constanța, 2–1, împotriva selecționatei locale, confirmând nivelul ridicat al lotului.

Acest progres constant este însă întrerupt brusc odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, la 14 august 1916. Activitatea fotbalistică a fost suspendată pentru aproape trei ani, iar clubul Tricolor, asemenea tuturor echipelor din țară, își vede jucătorii mobilizați, lăsând competițiile sportive în plan secund.

Revenirea după război și prima perioadă de succes (1919–1926)

După primul război mondial participă în primul sezon de la reluare, în sezonul (1919-1920), împreună cu Venus București, Colțea București și Prahova Ploiești, și ocupă un onorabil loc doi(la trei puncte de Venus Bucuresti) pentru o primă participare. În ultimul sezon (1920-1921) în format divizionar al campionatului României, Tricolorul Bucuresti câștigă campionatul pe teren terminând cu 10 puncte fiind urmată de Venus București cu 9 puncte, dar îl pierde la masa verde, comisia acordând clubului Venus București titlul după ce meciul echipei Venus cu Educația Fizică București nu se mai dispută, clubului Venus fiindu-i acordate 2 puncte, suficiente pentru a urca pe primul loc. Mulți ani s-a înregistrat că Venus București a fost campioana din acest sezon, din cauza unor rapoarte găsite în presă în acea vreme și a apărut cu 8 campionate în timp ce Unirea Tricolor a apărut cu doar un titlu cel din 1941. Cu toate acestea, jurnalistul Romeo Ionescu a descoperit că, de fapt, echipa câștigătoare a acelui sezon ar fi fost Tricolorul București, după o victorie în finala campionatului împotriva lui Venus (3-2). Acest fapt nu este însă confirmat de alte date.

Sezonul următor (1921-1922) suferă schimbări profunde, Campionatul României devine Divizia A, fotbal, iar echipele din teritoriile alipite vor concura în campionate regionale, urmând ca echipele câștigătoare să participe în sistem de cupă pentru titlu de campioană a României. Tricolorul București devine campioană a regiunii București, fiind prima echipă din București care reprezintă capitala în campionatul național. Deși trece de Polonia Cernăuți în sferturi, în semifinală pierde cu 3-0 prin neprezentare (din cauza lipsei fondurilor) în fața Victoriei Cluj.

La 23.09.1923, Tricolor obține prima victorie a unei echipe din București în fața uneia din Iugoslavia: 3-1 cu Beogradski SK.

Unirea Tricolor București În anul 1926 Tricolor fuzionează cu un alt club din zona Oborului, Unirea, rezultând așadar Unirea Tricolor. Președintele și patronul echipei a fost Nicolae Lucescu, iar un personaj public celebru în jurul Unirii Tricolor a fost Titi ”Barosanu”, un lider al suporterilor. În sezonul 1926-1927, U.T. câștigă din nou campionatul regiunii București, dar pierde iarăși în semifinalele campionatului național: 1-4 cu Colțea Brașov.

După înființarea Diviziei A în 1932, U.T. participă la 8 dintre cele 9 campionate dinaintea războiului (cu o singură excepție, în sezonul 1938/39), unde câștigă titlul în anul 1941. Nu a câștigat niciodată Cupa României, deși a participat în două finale ale competiției, în 1936 și în 1941.

Ascensiunea celor de la Unirea Tricolor avea să aibă loc după venirea Mișcării Legionare la putere. Sportul românesc a intrat sub tutela organizației „Straja Țării”, care a decis să desfiiințeze cluburile care nu au în componență majoritară cetățeni români creștini. Așa se face că, în 1940, Unirea Tricolor a fost menținută în prima divizie, deși retrogradase, pe motiv că este o echipă pur românească! Tot atunci, le-a fost modernizat și stadionul, situat în fața Gării de Est. Deși legionarii au fost înlăturați de la putere în ianuarie 1941, Unirea Tricolor avea să câștige primul și singurul său titlu de campioană în vara acelui an. A fost ultimul sezon fotbalistic desfășurat în România înainte de cea de-a doua conflagrație mondială.

Inițial, după război, echipa participă în Divizia B, de unde promovează în anul 1947, dar retrogradează din nou în anul următor. Însă în returul acestui campionat (ianuarie 1948) echipa trece sub patronajul Ministerului Afacerilor Interne, numindu-se Unirea Tricolor M.A.I. La 14 mai 1948, echipa fuzionează cu Ciocanul București, rezultând clubul Dinamo București, care a fost reprezentat provizoriu de ambele echipe, respectiv Ciocanul și Unirea Tricolor M.A.I. Aceasta din urmă retrogradând, a devenit Dinamo B, care în 1949 ocupă locul 1 în Divizia B, dar nu poate promova deoarece în primul eșalon se afla deja Dinamo A. Astfel, echipa rămâne în "B", dar se mută la Brașov, devenind Dinamo Brașov. Acolo, în 1950, reușește să promoveze și activează în Divizia A până în anul 1956. Apoi se mută la Cluj pentru o singură ediție de campionat, după care, în anul 1958 se desființează, iar lotul de jucători este transferat la Bacău, întărind formația Dinamo Bacău (înființată în 1950), viitoarea FCM Bacău.

Interesant este că, după Revoluția din decembrie 1989, în ianuarie 1990, ca urmare a ”vârtejului postrevoluționar” Unirea Tricolor a apărut pentru o lună în primul eșalon al fotbalului românesc! Noii conducători ai clubului Dinamo au vrut să revină la această denumire, pentru ca echipa să nu mai fie asociată cu Miliția și Securitatea. Gruparea din Șoseaua Ștefan cel Mare a fost numită o vreme Unirea Tricolor, dar, până la urmă, s-a renunțat la această denumire. Motivul: Dinamo era calificată în sferturile de finală ale Cupei Cupelor, unde urma să înfrunte formația Partizan Belgrad, iar UEFA nu a permis schimbarea numelui unui club în timpul sezonului competițional. În 2005, omul de afaceri român Marian Paraschiv, împreună cu fratele său Mircea Paraschiv (fost arbitru), au înființat un nou club în cartierul ”Bucureștii Noi” sub numele Unirea Tricolor București. O colaborare cu Dinamo București a eșuat din motive financiare. Clubul joacă în Liga a IV-a și joacă pe teren propriu pe stadionul Laromet.

Cronologia numelui

NumePerioada Teiul București 1914–1918 Tricolor București 1918–1926 Unirea Tricolor București 1926–1948 Dinamo B București 1948–1950 Dinamo Brașov 1950–1957 Dinamo Cluj 1957–1958

Palmares 20px Liga I Fișier:Gold medal icon.svgCâștigătoare (2): 1920–21, 1940–41

20px Liga II: Fișier:Gold medal icon.svgCâștigătoare (4): 1938–39, 1946–47, 1948–49, 1950

15pxLiga a IV-a București : Fișier:Silver medal icon.svg Vicecampioni (1): 2010-11

Cupa României Finalistă (2): 1936, 1941.

Unirea Tricolor în Divizia A 1932-1933 12 7 2 3 31 - 21 16 puncte 1933-1934 14 9 2 3 40 - 19 20 puncte 1934-1935 22 6 7 9 49 - 54 19 puncte 1935-1936 22 7 5 10 54 - 58 19 puncte 1936-1937 22 6 2 14 49 - 81 14 puncte 1937-1938 18 6 6 6 32 - 36 18 puncte 1939-1940 22 8 5 9 36 - 40 21 puncte 1940-1941 24 19 0 5 62 - 25 38 puncte 1947-1948 30 8 5 17 51 - 86 21 puncte

Jucători importanți Constantin Rădulescu Petre Rădulescu Ștefan Cârjan Traian Iordache Ion Bogdan Valeriu Nicolae Niculescu Titus Ozon Gheorghe Petrescu Petre Steinbach Brinza Iulian Lac Daniel Margarint Iulian-Florin Cretea Ion Nicolae Balios

Note

Bibliografie

Categorie:Cluburi românești de fotbal desființate Categorie:Cluburi de fotbal din București Categorie:Campioane ale României la fotbal Categorie:Cluburi participante în campionatul național de fotbal al României Categorie:Fondări în 1914 Categorie:Desființări în 1958