Dame Elizabeth Rosemond Taylor (), cunoscută și sub numele de Liz Taylor, a fost o actriță britanică și americană. Și-a început cariera ca actor copil la începutul anilor 1940 și a fost una dintre cele mai populare vedete ale cinematografiei clasice de la Hollywood în anii 1950. A devenit apoi cea mai bine plătită stea de cinema din lume în anii 1960, rămânând o personalitate publică cunoscută până la sfârșitul vieții. În 1999, Institutul American de Film a clasat-o pe locul al șaptelea în lista celor mai mari legende feminine ale ecranului.
Născută la Londra din părinți americani din înalta societate, Taylor s-a mutat împreună cu familia la Los Angeles în 1939, la vârsta de șapte ani. A debutat ca actriță cu un rol secundar în filmul There's One Born Every Minute (1942), produs de Universal Pictures, dar studioul i-a reziliat contractul după un an. Ulterior, a semnat un contract cu MGM și a devenit o populară vedetă adolescentă după ce a jucat în National Velvet (1944). În anii 1950 a trecut la roluri pentru adulți, jucând în comedia Tatăl miresei (1950) și fiind apreciată de critici pentru interpretarea sa din drama Un loc sub soare (1951).
Taylor a dorit să-și încheie cariera la începutul anilor 1950, dar a continuat să primească roluri interesante. A urmat drama epică Giant (1956). De asemenea, a jucat în mai multe filme care au avut succes atât din punct de vedere critic, cât și comercial. Printre acestea s-au numărat două adaptări ale pieselor lui Tennessee Williams: Pisica pe acoperișul fierbinte (1958) și Suddenly, Last Summer (1959); Taylor a câștigat un Glob de Aur pentru cea mai bună actriță, pentru rolul din cea de-a doua. Deși nu i-a plăcut rolul de prostituată din BUtterfield 8 (1960), ultimul ei film pentru MGM, a câștigat pentru interpretarea sa Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță.
Cel mai cunoscut rol al ei a fost în filmul Cleopatra (1963), care a primit numeroase nominalizări la Premiile Oscar — câștigând patru — și s-a bucurat de un buget și un program de producție fastuoase. Cariera de actriță a lui Taylor a început să fie în declin la sfârșitul anilor 1960, deși a continuat să joace în filme până la mijlocul anilor 1970. Taylor s-a căsătorit în 1964 cu Richard Burton, partenerul ei din Cleopatra, alături de care a jucat în 11 filme, printre care Cui i-e frică de Virginia Woolf? (1966) și Îmblânzirea scorpiei (1967). Taylor a primit cele mai bune recenzii din cariera sa pentru rolul din Woolf, câștigând al doilea premiu Oscar și numeroase alte distincții.
Viața privată a lui Taylor a fost supusă unei atenții intense din partea presei și a stârnit numeroase controverse, în special căsătoriile sale cu Eddie Fisher și Burton, Taylor începând relația cu primul în timp ce acesta era căsătorit cu Debbie Reynolds, iar cu cel de-al doilea în timp ce amândoi erau căsătoriți cu alte persoane. A devenit a doua vedetă care a lansat o marcă de parfumuri, după Sophia Loren. Taylor a fost una dintre primele vedete care s-au implicat în activismul împotriva HIV/SIDA, cofondând fundații de cercetare și sensibilizare în 1985 și 1991. De la începutul anilor 1990 și până la moartea sa, în 2011, și-a dedicat timpul activităților filantropice, pentru care i-a fost acordtată Medalia Prezidențială a Cetățenilor în 2002.
Copilăria
Elizabeth Rosemond Taylor s-a născut pe 27 februarie 1932, la Heathwood, reședința familiei sale din Hampstead Garden Suburb, nord-vestul Londrei, Anglia. A primit dublă cetățenie, britanică și americană, încă de la naștere, întrucât părinții ei, comerciantul de artă Francis Lenn Taylor (1897–1968) și actrița de teatru Sara Sothern (1895–1994), erau cetățeni americani, originari din Arkansas City, Kansas.
Aceștia s-au mutat la Londra în 1929 și au deschis o galerie de artă pe Bond Street; primul lor copil, un fiu pe nume Howard (decedat în 2020), s-a născut în același an. Cercul lor social includea artiști precum Augustus John și Laura Knight, dar și figuri politice precum colonelul Victor Cazalet. Cazalet a fost nașul neoficial al lui Taylor și a avut o influență importantă în primii ani ai vieții sale. A fost înscrisă la Byron House School, o școală Montessori din Highgate, și a fost crescută conform învățăturilor Științei Creștine, religia mamei sale și a lui Cazalet.
La începutul anului 1939, temerile familiei Taylor cu privire la un război iminent în Europa au crescut. Ambasadorul SUA, Joseph P. Kennedy (tatăl lui John F. Kennedy), l-a contactat pe Francis, îndemnându-l să se întoarcă în țară împreună cu familia sa. Sara și copiii au plecat primii, în aprilie 1939, la bordul pachebotului SS Manhattan și s-au mutat la bunicul matern al lui Taylor, în Pasadena, California.
Cariera Rolurile din copilărie și adolescență
În California, mamei lui Taylor i se spunea adesea că fiica ei ar trebui să dea audiții pentru filme. Ochii lui Taylor atrăgeau în mod special atenția; erau albaștri, aproape de a părea violeți, și erau încadrați de gene duble și întunecate, cauzate de o mutație genetică. Sara s-a opus inițial ca Taylor să apară în filme, dar după ce izbucnirea războiului în Europa a făcut ca întoarcerea acolo să devină improbabilă, a început să privească industria cinematografică ca pe o modalitate de a se integra în societatea americană.
Taylor și-a început contractul cu Universal Pictures în aprilie 1941 și a primit un rol secundar în filmul There's One Born Every Minute (1942). Ea nu a mai obținut alte roluri, iar contractul i-a fost reziliat după un an. Directoarea de casting de la Universal și-a explicat antipatia față de Taylor, afirmând că „fetița asta nu are nimic... ochii ei sunt prea maturi, nu are chipul unui copil”. Biograful Alexander Walker este de acord că Taylor arăta diferit față de vedetele copil ale epocii, precum Shirley Temple și Judy Garland. Taylor a declarat ulterior că „se pare că îi speriam pe adulți, pentru că eram foarte directă”. Taylor a primit o altă șansă la sfârșitul anului 1942, când un cunoscut al tatălui ei, producătorul MGM Samuel Marx, i-a aranjat o audiție pentru un rol secundar în filmul Lassie Come Home (1943), care necesita o actriță copil cu accent englezesc.
Taylor a primit primul său rol principal la vârsta de 12 ani, când a fost aleasă să interpreteze o fată care dorește să concureze ca jocheu în cursa Grand National, rezervată exclusiv bărbaților, în filmul National Velvet (1944). Ulterior, ea l-a numit „cel mai palpitant film” al carierei sale. Încă din 1937, MGM căuta o actriță potrivită, cu accent britanic și abilitatea de a călări cai. Gene Tierney (cu 12 ani mai mare decât Taylor) a fost prima opțiune, dar în cele din urmă s-a decis asupra lui Taylor la recomandarea regizorului filmului The White Cliffs of Dover (1944), Clarence Brown, care știa că ea avea profilul necesar.
În urma succesului National Velvet, MGM i-a oferit lui Taylor un nou contract pe șapte ani, cu un salariu săptămânal de 750 de dolari. Au distribuit-o într-un rol secundar în cel de-al treilea film din seria Lassie, Courage of Lassie (1946). De asemenea, MGM a publicat o carte cu scrierile lui Taylor despre veverița ei de companie, intitulată Nibbles and Me (1946), și a comandat realizarea unor păpuși de hârtie și a unor cărți de colorat cu chipul ei.
Când Taylor a împlinit 15 ani, în 1947, MGM a început să-i cultive o imagine publică mai matură, organizând ședințe foto și interviuri care o prezentau ca pe o adolescentă „normală”, care mergea la petreceri și avea întâlniri romantice. Revistele de film și jurnaliștii de mondenități au început, de asemenea, să o compare cu actrițe mai în vârstă, precum Ava Gardner și Lana Turner. Revista Life a numit-o „cea mai talentată actriță tânără de la Hollywood” pentru cele două roluri din filme pe care le-a interpretat în acel an. În filmul Cynthia (1947), criticat aspru de critici, Taylor a interpretat rolul unei fete fragile care își sfidează părinții excesiv de protectori pentru a merge la balul de absolvire; în filmul de epocă Life with Father (1947), alături de William Powell și Irene Dunne, ea a interpretat rolul iubitei fiului unui broker de bursă.
În primul său rol matur, din thrillerul Conspirator (1949), ea interpretează o femeie care începe să bănuiască că soțul ei este un spion sovietic. Taylor avea doar 16 ani la momentul filmărilor, dar lansarea filmului a fost amânată până în martie 1950, deoarece MGM nu l-a apreciat și se temea că ar putea provoca probleme diplomatice. În mai 1950, Taylor s-a căsătorit cu moștenitorul lanțului hotelier Conrad „Nicky” Hilton Jr. într-o ceremonie foarte mediatizată. Evenimentul a fost organizat de MGM și folosit ca parte a campaniei publicitare pentru următorul film al lui Taylor, comedia lui Vincente Minnelli, Tatăl miresei (1950), în care a jucat alături de Spencer Tracy și Joan Bennett în rolul unei mirese care se pregătea pentru nunta sa. Filmul a devenit un succes de box-office la lansarea sa în iunie, încasând 6 milioane de dolari la nivel mondial (80 de milioane de dolari în 2025), și a fost urmat, zece luni mai târziu, de o continuare de succes, Micul dividend al tatei (1951).
Următorul film lansat de Taylor, Un loc sub soare (1951) al lui George Stevens, a marcat o schimbare față de filmele sale anterioare. Potrivit lui Taylor, acesta a fost primul film în care i s-a cerut să joace un rol, în loc să fie pur și simplu ea însăși, și i-a adus recunoașterea criticilor pentru prima dată de la National Velvet. Bazat pe romanul lui Theodore Dreiser, An American Tragedy (1925), filmul o prezenta pe Taylor în rolul unei mondene răsfățate care se interpune între un muncitor sărac de fabrică (Montgomery Clift) și iubita lui însărcinată (Shelley Winters).
Maturizarea și succesul Ulterior, Taylor a jucat în comedia romantică Love Is Better Than Ever (1952). Potrivit lui Alexander Walker, MGM i-a oferit un rol într-un „film de serie B” ca pedeapsă pentru divorțul de Hilton din ianuarie 1951, după doar opt luni de căsătorie, fapt care provocase un scandal public ce i-a afectat imaginea. După finalizarea filmului, Taylor a fost trimisă în Marea Britanie pentru a juca în epopeea istorică Ivanhoe (1952), unul dintre cele mai costisitoare proiecte din istoria studioului. Ea nu era încântată de acest proiect, considerând povestea superficială și rolul ei, cel al Rebeccăi, prea mic. Cu toate acestea, Ivanhoe a devenit unul dintre cele mai mari succese comerciale ale MGM, încasând 11 milioane de dolari la nivel mondial.
Ultimul film al lui Taylor realizat în cadrul vechiului său contract cu MGM a fost The Girl Who Had Everything (1953), un remake al dramei din perioada pre-cod, Prizoniera dragostei (1931). În ciuda nemulțumirilor sale față de studio, Taylor a semnat un nou contract pe șapte ani cu MGM în vara anului 1952. Deși își dorea roluri mai interesante, factorul decisiv în continuarea colaborării cu studioul a fost cel financiar; se căsătorise recent cu actorul britanic Michael Wilding și era însărcinată cu primul ei copil. Pe lângă acordarea unui salariu săptămânal de 4.700 de dolari (56.558 de dolari în 2025), MGM a acceptat să acorde cuplului un împrumut pentru o casă și i-a oferit soțului ei un contract pe trei ani. Din cauza dependenței sale financiare, studioul avea acum un control și mai mare asupra ei decât înainte.
Primele două filme ale lui Taylor realizate în cadrul noului contract au fost lansate la un interval de zece zile, la începutul anului 1954. Primul a fost Rhapsody, un film romantic în care ea interpreta rolul unei femei prinsă într-un triunghi amoros cu doi muzicieni. Al doilea a fost Plantația Elephant Walk, un film dramatic în care a interpretat rolul unei femei britanice care se străduia să se adapteze la viața de pe plantația de ceai a soțului ei din Ceylon. Ea fusese împrumutată studioului Paramount Pictures pentru acest film după ce actrița inițială, Vivien Leigh, se îmbolnăvise.