Biblioteca Academiei Române este o bibliotecă înființată la data de 6 august 1867 în București, sub egida Academiei Române. În prezent are filiale la București, Iași și Cluj. Scopul bibliotecii este cel de a colecta și conserva în colecțiile sale fondul național de manuscrise și tipărituri, ilustrând istoria și cultura românească, precum și istoria și civilizația universală.Biblioteca Academiei Române
Directorii instuției Ioan Bianu : 1884-1931
A condus Biblioteca Academiei Române din 1884 până în 1935, fiind „întemeietorul cel adevărat, păzitorul statornic și harnicul străjer al ei (N. Iorga)”.
În martie 1884 a conceput Regulamentul pentru Biblioteca Academiei prin care biblioteca era împărțită pe două secții (Imprimate și Colecții Speciale) și stabilind sarcinile personalului, modul de organizare a colecțiilor și de catalogare a publicațiilor etc.
Cu sprijinul său se va obține în 1885 legea depozitului legal, care va reprezenta metoda principală de creștere a colecțiilor Bibliotecii Academiei.
În 1903 va separa cărțile și broșurile de publicațiile periodice și le va așeza pe formate. În acest scop s-au creat cataloage alfabetice și pe materii pentru fiecare categorie de imprimate. Elaborarea catalogului pe materii va începe în 1907, iar pentru acesta se introduce sistemul de clasificare Otto Hartwig. Acesta va fi înlocuit în 1915 cu sistemul de clasificare zecimală universală.
Ioan Bianu a elaborat Planul bibliografiei naționale, astfel fiind cel care a pus bazele activității bibliografice în Biblioteca Academiei Române. Din 1898 a început să lucreze împreună cu Nerva Hodoș la Bibliografia Românească Veche, iar din 1899 publică Catalogul manuscriselor românești.
Radu R. Rosetti : 1931-1940
Radu R. Rosetti a ajuns la conducerea Bibliotecii Academiei în anul 1931, fiind propus de Ioan Bianu și va fi director general al acesteia până în 1940.
În 1941 a publicat în revista Buletinul de studii și informații documentare, un articol intitulat Organizarea Bibliotecii Academiei Române.
Ioan I. Nistor 1945-1948 Barbu Lăzăreanu 1948-1950 Mircea Malița 1950-1956 Perpessicius (Dimitrie S. Panaitescu) 1957-1958 Tudor Vianu 1958-1964 Șerban Cioculescu 1965-1975 Jean Livescu 1975-1980 Victor Emanuel Sahini 1980-1993 Gabriel Ștrempel 1993-2006 Dan Horia Mazilu 2006-2008 Florin Gheorghe Filip 2009-2017CURRICULUM VITAE Nicolae Noica din 2020<ref>Avem o comoară națională, România Liberă, 3 februarie 2020</ref>
Istoric
Înființare și începuturi „La 1 august 1867 s-a inaugurat Societatea Academică Română, având ca principale obiective să determine ortografia limbii române, să elaboreze gramatica limbii române și să realizeze lucrarea dicționarului român. [...] În scopul redactării lucrărilor pentru care a fost creată, Societatea Academică Română a pus, încă din prima ședință de lucru din 6 august 1867, problema nevoii de a înființa o bibliotecă.” Și chiar în cadrul acestei ședințe, episcopul Buzăului Dionisie Romano a anunțat prima donație , care a va reprezenta baza colecțiilor Bibliotecii Academiei, cuprinzând „81 de cărți românești vechi, legate în 73 de volume, cărți importante pentru limba și literatura română. [...] Însă acestea au intrat în patrimoniul bibliotecii abia la 15 septembrie 1868, iar în 1897, la 25 de ani după moartea episcopului, biblioteca Societății Academice intră și restul cărților din biblioteca Olteniceanu, împreună cu volumele din biblioteca personală a episcopului”
În perioada următoare donațiile au reprezentat mijlocul fundamental de dezvoltare a colecțiilor, numeroși membri ai Academiei, dar și alți erudiți participând la înmulțirea acestora. Printre aceștia se numără dr. Carol Davila, Timotei Cipariu, A. Treboianu Laurian, V. A. Urechia, Petrache Poenaru, George Barițiu, Alexandru Odobescu etc.
Pe lângă donații, alte metode de dezvoltare a colecțiilor erau cumpărarea și schimbul internațional. Prima relație de schimb de publicații s-a stabilit în 1870 cu Societatea regală de științe din Copenhaga.
Încă din primii ani s-a încercat organizarea bibliotecii, deși acest lucru nu a fost foarte ușor din probleme de spațiu și de personal. „Primul catalog tipărit al bibliotecii apare în 1871, după propunerea lui George Barițiu și presupune, în fapt, lista cărților, stampelor și manuscriselor, în ordinea intrării lor, publicată la finalul volumului al IV-lea pe anul 1871 al Analelor. În 1874 se propune alcătuirea unui catalog pe materii, dar care, pentru început, să fie împărțit pe cele 3 secțiuni ale Societății. Anul următor se anunță că se vor face trei cataloage: un catalog jurnal, în care sunt trecute cărțile în ordinea intrării cu prețul sau numele donatorului; un catalog alfabetic după numele autorilor și catalogul pe materii sau specialitate. Cel din urmă va fi creat în anii 1876-1877 după altă schemă decât cea propusă inițial.”
Depozitul legal Din anul 1877 membrii Societății considerau că ar fi util ca biblioteca să beneficieze de publicațiile contemporane tipărite pe teritoriul țării prin donație. Astfel, Comisia bibliotecii cerea insistent o lege în acest sens, dar aceasta va fi votată în Senat abia 1881 și va intra în vigoare câțiva ani mai târziu.
„În 1885 s-a publicat Legea depozitului legal, numită atunci și legea imprimatelor care aducea 3 exemplare din tot ce se tipărea, gratuit, la Biblioteca Academiei: cărți, periodice, hărți, timbre etc.” Depozitul legal va reprezenta forma fundamentală de constituire a fondului național pentru Biblioteca Academiei. „În noua lege din 1904 se va stipula a se depune, alături de cărți și litografii, fotografii, planșe, note muzicale, albume etc., așa cum prevedeau și alte dispoziții naționale europene.”REGNEALĂ, Mircea. Dezvoltarea colecțiilor. În: REGNEALĂ, Mircea. Tratat de biblioteconomie. București: Editura ABR, 2013-, vol. 2, part 1, p. 280
La 17 mai 1941 este promulgat Decretul-lege pentru depozitul legal față de Biblioteca Academiei Române și alte biblioteci.
Biblioteca Academiei – bibliotecă publică și națională „Pe data de 11 aprilie 1901 printr-o lege promulgată prin decretul nr. 1823 Statul cedează Academiei Române toate colecțiile Bibliotecii Centrale din București, Biblioteca Academiei devenind bibliotecă publică și națională.”
Între anii 1935 și 1945 se fac demersuri pentru conservarea colecțiilor bibliotecii prin repararea și legarea manuscriselor, cărților și documentelor deteriorate cu materiale din străinătate pentru ca acestea să poată fi consultate fără probleme de cercetători. În plus, s-a achiziționat un aparat de dezinfectare a cărților vechi și a manuscriselor.
Biblioteca Academiei în timpul comunismului Pe 9 iunie 1948, Academie Română se transformă într-o instituție cu obiective noi, sub denumirea de Academia Republicii Populare Române, cu misiunea de a promova „știința și cultura în toate domeniile, în vederea ridicării nivelului material și cultural al poporului”.Decret prezidial nr. 76 pentru transformarea Academiei Române în Academia Republicii populare române... din 9 iunie 1948, în Analele Republicii Populare Române, 1948-1949, p. 5 Apud: Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România: Cartea centenarului: (1867-1967). București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1968, p. 80
„În anul 1949 s-a înființat Centru de schimb de publicații din cadrul Bibliotecii Academiei, având ca principale atribuții: coordonarea și îndrumarea schimbului tuturor unităților Academiei; efectuarea schimbului cu instituțiile științifice cu caracter general (academii, biblioteci, centre de documentare); traducerea clauzelor privind schimbul de publicații cuprinse în convențiile de colaborare științifică semnate de Academia R. P. R. Și de academiile țărilor prietene.”STERESCU, Alice. Unele aspecte ale schimbului internațional în cadrul bibliotecilor științifice ale Academiei R. P. R., în Studii și cercetări de bibliologie, 5 (1963), p. 375. Apud: Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România: Cartea centenarului: (1867-1967). București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1968, p. 82
Tot în această perioadă s-a lucrat, între anii 1958 și 1962, s-au inventariat toate colecțiile bibliotecii, din toate depozitele acesteia. În urma inventarierii s-au semnalat un număr destul de mare de documente uzate fizic, pentru care s-au luat măsuri pentru reparare sau microfilmare.
Misiune Misiunea Bibliotecii Academiei Române este de a colecționa, organiza și de a pune în valoare colecțiile naționale specifice; de a elabora și edita Bibliografia Națională retrospectivă pentru toate tipurile de documente. Biblioteca realizează schimbul internațional cu publicațiile Academiei Române și coordonează metodologic activitatea celorlalte biblioteci din rețeaua Academiei Române. Ea achiziționează din țară și străinătate, documente specifice, importante pentru identitatea culturală și națională a României.
Fiind Bibliotecă Națională ea beneficiază de legea Depozitului Legal. De asemenea are și alte atribuții specifice ( de exemplu: depozitarea publicațiilor ONU).
Activitatea bibliografică Cel care a pus bazele activității bibliografice a Bibliotecii Academiei Române este Ioan Bianu:
„În anul 1894, Ioan Bianu a realizat Planul bibliografiei naționale, care va fi prezentat și aprobat în cadrul ședințelor din februarie-martie 1895. Acesta prevedea următoarele:
I. Întocmirea bibliografiei naționale a cărții românești, împărțită astfel:
1) cărți vechi, de la 1507 la 1830
2) cărți moderne, de la 1831 până la data respectivă
3) cărți străine referitoare la poporul român
II. Întocmirea unei bibliografii a publicațiilor periodice românești
III. Completarea acesteia cu o bibliografie analitică cuprinzând articolele din periodice
IV. Redactarea unui catalog al manuscriselor, începând cu cele românești
V. Întocmirea catalogului documentelor din Biblioteca Academiei.”Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România: Cartea centenarului: (1867-1967). București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1968, p. 226-228
Bibliografia națională retrospectivă a cărților
În prima etapă, s-a lucrat la lucrat la Bibliografiei Românești vechi, cuprinzând publicațiile dintre anii 1508 și 1830, elaborată pe parcursul anilor 1903-1944, în 4 tomuri. Primul tom acoperă publicațiile din 1508 până în 1716 și a apărut în fascicule din 1898 până în 1903. Al doilea, continuă tot în fascicule, publicate până în 1910, cuprinzând anii 1716-1808. Ambele au fost întocmite de Ioan Bianu și Nerva Hodoș. Tom III cuprinde publicațiile dintre anii 1809 și 1830 și apare tot în fascicule începând cu două fascicule în 1912, restul publicându-se în 1936. La autorii inițiali se adaugă Dan Simionescu care s-a îngrijit de întocmirea tomului. Ultimul tom, supliment de completări și îndreptări, va fi publicat de Dan Simionescu în 1944.
Prin această lucrare s-a dorit tezaurizarea tuturor izvoarelor naționale scrise, cuprinzând toate cărțile românești cu descrieri lor bibliografice.
Tot în categoria bibliografiei retrospective a publicațiilor de carte românească se încadrează și Bibliografia cărților românești moderne și Bibliografia cărților românești contemporane. Prima cuprinde titlurile apărute în anii 1831-1918, continuând BRV. Este structurată alfabetic, după autor și titlu și apare în 4 volume (Vol. I, de la A la C, publicat în 1984; Vol. al II-lea, D-K, publicat în 1986; Vol. al III-lea, L-Q, apărut în 1989 și ultimul volum, R-Z, 1996). Bibliografia cărților românești contemporane (1919-1952) a fost începută în 1944 și este încă în lucru.
Bibliografia națională retrospectivă a periodicelor „În 1903 s-a tipărit volumul I din Publicațiunile periodice românești (ziare, gazete, reviste), redactat de Nerva Hodoș și Alexandru Sadi Ionescu și prefațat de Ioan Bianu, înglobând publicațiile periodice românești apărute în perioada 1820-1906.