Dinastia Ming, de asemenea numită și Imperiul Marelui Ming, a fost dinastia ce a guvernat China timp de 276 ani (1368 – 1644), ca urmare a prăbușirii dinastiei mongole Yuan. Dinastia este descrisă de istorici ca fiind „una dintre cele mai mari epoci de guvernare ordonată și stabilitate socială din istoria omenirii”,Edwin Oldfather Reischauer, John King Fairbank, Albert M. Craig (1960) A history of East Asian civilization, Volume 1. East Asia: The Great Tradition, George Allen & Unwin Ltd. aceasta fiind ultima dinastie din China condusă de către etnici chinezi Han. Deși capitala primară, de la Beijing, a căzut în 1644, la o revoltă condusă de Li Zicheng (care a stabilit Dinastia Shun, în curând înlocuită cu dinastia manciuriană Qing), regimurile loiale tronului Ming - numite colectiv Ming de Sud - au supraviețuit până în 1662.
Împăratul Hongwu (1368-1398) a încercat să creeze o societate de comunități rurale auto-suficiente, ordonate într-un sistem rigid, imobil, care garanta și sprijinea o clasă permanentă de soldați pentru dinastia lui; armata permanentă a imperiului depășea un milion de oameni și docurile Marinei din Nanjing au fost cele mai mari din lume.Ebrey (2006), 271. El a avut, de asemenea, mare grijă de rupere a puterii eunucilorCrawford, Robert. "Eunuch Power in the Ming Dynasty". T'oung Pao, Second Series, Vol. 49, Livr. 3 (1961), pp. 115-148. Accessed 14 Oct 2012. și al magnaților neînrudiți, înfeudându-și descendenții în întreaga Chină și a încercat să ghideze acești principi, prin publicarea de instrucțiuni dinastice. Acest lucru a eșuat în mod spectaculos, atunci când succesorul său, a încercat să reducă puterea unchilor săi, fapt ce i-a determinat la revolta care l-a pus pe Prințul Yan pe tron, ca Împăratul Yongle în 1402. Împăratul Yongle stabilit Yan drept capitală secundară și a redenumit-o Beijing, construind Orașul Interzis, restaurând Marele Canal și a stabilit întâietatea examenelor imperiale pentru numirile oficiale. El i-a răsplătit pe susținătorii săi eunuci și i-a folosit ca o contragreutate împotriva „Învățaților-Birocrați” confucianiști. Unul dintre aceștia, Zheng He, a condus șapte curse masive de explorare, în Oceanul Indian până în Arabia și coasta Africii.
Apariția de noi împărați și noi facțiuni au diminuat astfel de extravaganțe, iar capturarea Împăratului Zhengtong în timpul Crizei Tumu (1449), le-au încetat în totalitate. Marina Imperială a fost lăsată să cadă în paragină în timp ce munca forțată a fost folosită pentru construirea palisadei Liaodong și conectarea și fortificarea Marelui Zid Chinezesc, în forma sa modernă. Recensăminte ample ale întregului imperiu au fost efectuate o dată la zece ani, dar dorința de a evita munca și taxele și dificultatea de a stoca și de a analiza arhivele enorme la Nanjing, au împiedicat aflarea cifrelor exactre.Zhang Wenxian. "The Yellow Register Archives of Imperial Ming China". Libraries & the Cultural Record, Vol. 43, No. 2 (2008), pp. 148-175. Univ. of Texas Press. Accessed 9 Oct 2012. Estimări pentru populația Ming-târzie variază de la 160 la 200 de milioane,For the lower population estimate, see ; for the higher, see . dar veniturile necesare au fost strânse de la un număr tot mai mic de fermieri în timp ce altii dispăreau din evidențele oficiale sau „donau” pământurile lor la eunuci sau temple scutite de impozite. Legile Haijin aveau scopul de a proteja zonele de coastă de pirații „japonezi” în schimb multe persoane au devenit contrabandiști și pirați. Până în secolul al XVI-lea, cu toate acestea, expansiunea comerțului european, deși limitată la insulele de lângă Guangzhou, precum Macao - răspândi Schimbul Columbian de culturi (arabile), plante și animale, în China, au introdus ardeiul iute în bucătăria Sichuan, porumbul și cartofii extrem de productivi, au diminuat foametea și au stimulat creșterea populației. Creșterea comerțului portughez, spaniol și olandez a creat noua cerere pentru produse din China și a creat un aflux masiv de argint japonez și american. Această abundență de numerar a permis Mingului să evite, în cele din urmă, folosirea banilor de hârtie, ce stârniseră o hiperinflatiei în 1450. În timp ce confucianiștii tradiționali, se opunea unui astfel de rol proeminent al comerțului și al noilor îmbogățiți, heterodoxia introdusă de către Wang Yangming a permis o atitudine mai conciliantă. Reformele lui Zhang Juzheng, inițial de succes, s-au dovedit devastatoare atunci când o încetinire în agricultură, produsă de Mica eră glaciară, a fost întâmpinată cu politicile japoneze și spaniole de tăiere rapidă a furnizării de argint, necesar pentru ca fermierii să poată să își plătească impozitele. În combinație cu recolte eșuate, inundații, epidemii, s-a considerat că dinastia ar fi pierdut Mandatul Cerului și s-a prăbușit înaintea liderului rebel Li Zicheng și invaziei manciuriene.
Istorie Fondarea Revolta și rivalitatea rebelilor Dinastia mongolă Yuan (1271-1368) a guvernat înainte de stabilirea dinastiei Ming. Alături de discriminarea etnică instituționalizată împotriva chinezilor han din China, care a stârnit resentimente și rebeliuni, alte explicații pentru dispariția Yuanului au inclus zone suprasolicitate, greu afectate de inflație, inundațiile masive ale Fluviului Galben, ca urmare a abandonului proiectelor de irigații. În consecință, agricultura și economia au fost în ruină și rebeliunile au izbucnit printre sutele de mii de țărani chemați să lucreze la repararea digurilor Fluviului Galben.Gascoigne (2003), 150. O serie de grupuri de chinezi han s-au revoltat, inclusiv Turbanele Roșii în 1351. Turbanele Roșii s-au afiliat cu Lotusul Alb, o societate secretă budistă. Zhu Yuanzhang a fost un țăran fără nici un ban și călugăr budist care s-a alăturat Turbanelor Roșii în 1352, dar în curând a câștigat proeminență după ce s-a căsătorit cu fiica adoptivă a unui comandant rebel.Ebrey (1999), 190–1. În 1356, forțele rebele ale lui Zhu au capturat orașul NanjingGascoigne (2003), 151., care va fi stabili mai târziu drept capitala dinastiei Ming. thumb|left|Un tun de la Huolongjing realizat de Jiao Yu și Liu Ji (secolul XIV), înainte de moartea lui Liu în 1375.|299x299px Cu dinastia Yuan fragmentată, grupările de rebeli adversare au început lupta pentru controlul asupra țării și, prin urmare, dreptul de a înființa o nouă dinastie. În 1363, Zhu Yuanzhang și-a eliminat rivalul de temut și liderul al fracțiunii Han rebele Chen Youliang în Bătălia de la Lacul Poyang, fără îndoială, cea mai mare bătălie navală din istorie. Cunoscută pentru utilizarea ambițiosă de nave de foc, marina Zhu, de 200.000 de marinari Ming, a fost capabilă de a învinge o forță rebelă Han, peste triplul mărimii Ming, estimată la a fi 650.000. Victoria a distrus ultima fracțiune rebelă adversă, lăsându-l pe Zhu Yuanzhang în controlul necontestat al bogatei văi a fluviului Yangtze și cimentânduși puterea în sud. După ce liderul dinastic al Turbanelor Roșii a murit în mod suspect în 1367, în timp ce era un oaspete al lui Zhu, nu mai era nimeni care a să fi fost capabil de a contesta marșul său la tron, și a făcut ambițiile sale imperiale cunoscute prin trimiterea unei armate spre capitala Yuanului, Dadu (azi Beijing), în 1368.Ebrey (1999), 191. Ultimul împărat Yuan a fugit la nord, la Shangdu și Zhu s-a declarat fondator al dinastiei Ming, după ce a ras de pe fața pământului palaturile Yuanului din Dadu, orasul fiind redenumit Beiping în același an. Zhu Yuanzhang a ales Hongwu sau „Vastul Marțial”, ca numele de eră/domnie.
Domnia Împăratului Hongwu thumb|Portretul Împăratului Hongwu (d.1368–1398)|left|374x374px Împăratul Hongwu făcut un efort imediat pentru a reconstrui infrastructura statului. El a construit un zid lung de 48 km în jurul orașului Nanjing, precum și noi palate și edificii guvernamentale. „Istoria Mingului” afirmă că, încă din 1364, Zhu Yuanzhang a început elaborarea unui nou cod de legi confucianiste, Da Ming Lü, care a fost completat în 1397 și repetată anumite clauze găsite în vechiul „Cod Tang” din 653.Andrew & Rapp (2000), 25. Împăratul Hongwu a organizat un sistem militar, cunoscut drept „weisuo”, care a fost similar cu sistemul „fubing” al dinastiei Tang (618-907).
În 1380 Împăratul Hongwu îl execută pe cancelarul Hu Weiyong (胡惟庸), suspectând un complot pentru detronarea sa, după care Împăratul Hongwu a desființat Cancelaria asumându-și rolul de cancelar, în calitate de șef al guvernului și împărat, un precedent urmat în cea mai mare parte a perioadei Ming.Ebrey (1999), 192–3.Fairbank & Goldman (2006), 130. Suspectându-și tot mai mult miniștrii și supușii, Împăratul Hongwu stabilit Jinyiwei-ul, o rețea de poliție secretă, formată din propria sa gardă a palatului. Aceasta a fost parțial responsabilă pentru pierderea a 100.000 de vieți în mai multe epurări, în peste trei decenii de domnie ale sale.Fairbank & Goldman (2006), 129–30.
Frontiera de sud – vest
În Qinghai, musulmanii Salar s-au situat de bunăvoie sub guvernarea Ming, liderii lor de clan au capitulat în jurul anului 1370. Trupele Uyghur, sub generalul Hala Bashi, au suprimat rebeliunea miao din 1370 și s-au stabilit în Changde, Hunan. Trupele musulmanilor Hui, de asemenea, s-au stabilit în Changde, Hunan, după ce au deservit dinastia Ming în campaniile împotriva altor triburi aborigene. În 1381 dinastia Ming a anexat zonele din sud-vest, care au făcut cândva parte din Regatului Dali, în urma efortului de succes al armatelor Ming, ale musulmanilor Hui, de a învinge pe monarhiștii loiali ai mongolilor Yuan și rezistența trupelor musulmane hui din provincia Yunnan. Trupele hui conduse de generalul Mu Ying, care a fost numit guvernator al Yunnanului, au fost relocate în regiune, ca parte a unui efort de colonizare. Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, aproximativ 200.000 de coloniști militari, s-au stabilit în 2.000.000 de mu (1.417 km2) de teritoriu în ceea ce este acum Yunnan și Guizhou. Aproximativ o jumătate de milion de coloniști chinezi au venit în perioadele ulterioar; aceste migrații au determinat o schimbare majoră în etnicitatea regiunii, din moment ce anterior, mai mult de jumătate din populație era formată din populații non-han. Resentimentul asupra unor astfel de schimbări masive în populație și prezența guvernamentală și a politicilor Ming, au declanșat mai multe revolte Miao și Yao în 1464-1466, care au fost strivite de o armată de 30.000 de soldați Ming (inclusiv 1.000 de mongoli), la care s-au alăturat 160.000 de localnici din Guangxi. După ce cărturarul și filozoful Wang Yangming (1472-1529) a suprimat o altă revoltă în regiune, el a pledat pentru o singură, unitară administrare, formată din grupuri etnice de chinezi și indigene, în scopul de a siniza popoarele locale.Ebrey (1999), 197.
Relațiile cu Tibetul Mingshi - istoria oficială a dinastiei Ming, compilată mai târziu de Dinastia Qing în 1739, prevede că Mingul a stabilit Comanderii care supravegheau administrarea Tibetului, în timp ce a reînnoit titlurile foștilor funcționari Yuan din Tibet și care conferă noi titluri princiare pentru liderii sectelor budiste din Tibet.Mingshi-Geography I «明史•地理一»: 東起朝鮮，西據吐番，南包安南，北距大磧。; Geography III «明史•地理三»: 七年七月置西安行都衛於此，領河州、朵甘、烏斯藏、三衛。; Western territory III «明史•列傳第二百十七西域三» Cu toate acestea, Turrell V. Wylie afirmă că cenzura din Mingshi în favoarea întăririi prestigiului și reputației împăratului Ming, cu toate costurile, umbresc istoria nuanțată a relațiilor chino-tibetane în epoca Ming.