Wattrelos

Wattrelos este o comună franceză situată în departamentul Nord, în regiunea Hauts-de-France.

Aflată la granița cu Belgia, Wattrelos face parte din Metropola Europeană a orașului Lille. Wattrelos și împrejurimile sale au aparținut Comitatului Flandra, Regatului Franței, Țărilor de Jos spaniole și Țărilor de Jos meridionale (în ).

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Wattrelos este situat la granița franco-belgiană, la 14 km de Lille, 17 km de Kortrijk (în ) și 19 km de Tournai. Orașul se află aproape la egală distanță de cele trei centre principale ale Eurometropole Lille-Kortrijk-Tournai, o metropolă transfrontalieră de peste 2 milioane de locuitori, din care face parte. Wattrelos este situat în regiunea Ferrain și în ținutul Flandrei romane.

Comune limitrofe

Geologie și relief Altitudinile minime și maxime din Wattrelos sunt de 16,2 metri (la La Bourde) și 45 metri (42,5 metri la Beaulieu). Suprafața orașului Wattrelos este de 13,44 km², adică 1 344 hectare.

Hidrografie

Rețeaua hidrografică a Wattrelos include Canal de Roubaix, redeschis navigației din 2009 în cadrul programului Blue Links. Acesta urmează limita sudică a orașului Wattrelos până la granița cu Belgia, unde se conectează la Canal de l’Espierres .

Wattrelos este de asemenea traversat de râul Espierre , cunoscut și sub numele de Riez. Acesta își are izvorul la Ferme des Masures în Mouvaux, apoi traversează Tourcoing. La intrarea în Wattrelos, Espierre primește apele pârâului Riez de Saint-Joseph, apoi, formând un „S” inversat între dealurile care se ridică de partea Sapin-Vert și Beaulieu (punctul cel mai înalt al comunei, la 42,5 m), străbate Wattrelos până la La Bourde (punctul de altitudine minimă, de 16,2 m, la confluența dintre Espierre și pârâul Wattrelos, care marchează granița cu Estaimpuis).

Principalul său afluent, Berkem, care se varsă în Espierre la Ballons, formează granița cu Mouscron, enclava Luingne și o parte din Herseaux. La nivelul Sartel, Espierre primește apele Trichonului, care provine din Roubaix, apoi își continuă cursul canalizat spre Belgia, unde se varsă în Escaut. În prezent, este îngropat și canalizat aproape pe întreaga sa lungime . În secolul al XIX-lea, a fost, timp de câțiva ani, una dintre principalele surse de alimentare pentru Canal de l’Espierres. Totuși, industrializarea orașelor Roubaix și Tourcoing a dus la o poluare puternică a râului, devenind astfel o sursă de conflict între Franța și Belgia .

Climă În 2010, clima comunei era de tip oceanic degradat specific câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al CNRS bazat pe un set de date care acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei din Franța metropolitană, conform căreia comuna are un climat oceanic și se află în regiunea climatică nord-estică a bazinului parizian. Aceasta se caracterizează printr-un nivel redus de însorire, precipitații moderate, distribuite uniform pe parcursul anului, și ierni reci (3 °C) .

Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 10,7 °C, cu o amplitudine termică anuală de 14,3 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 678 mm, cu 12,1 zile de precipitații în ianuarie și 8,9 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică situată în comuna Lesquin la 15 km distanță în linie dreaptă , este de 11,3 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 805,2 mm .

Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .

Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Wattrelos este clasificată drept mare centru urban, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Orașul face parte din unitatea urbană a Lille (partea franceză), o aglomerație internațională care reunește 60 de comune, fiind una dintre comunele din suburbii . De asemenea, face parte din aria metropolitană a orașului Lille (partea franceză), fiind una dintre comunele polului principal. Această zonă, care cuprinde 201 comune, este clasificată în categoria zonelor cu 700 000 de locuitori sau mai mult (cu excepția Parisului) .

Utilizarea terenului Ocuparea terenurilor în comună, așa cum reiese din baza de date europeană privind ocuparea biogeofizică a solurilor Corine Land Cover (CLC), este marcată de importanța teritoriilor artificializate (76,7 % în 2018), în creștere față de 1990 (69,1 %). Repartizarea detaliată în 2018 este următoarea: zone urbanizate (52,6 %), zone industriale sau comerciale și rețele de transport (18,5 %), terenuri arabile (18,1 %), spații verzi artificializate, neagricole (5,7 %), zone agricole eterogene (4,2 %), pășuni (1 %) . Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent) .

thumb|500px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).

Toponimie Originea numelui provine, probabil, din flamandul waterloos, care înseamnă „fără apă”.

Alexandre Pruvost, în lucrarea sa Histoire de Wattrelos din 1865 (p. 2), oferă o explicație rezonabilă privind originea numelui, având în vedere geografia locului, traversat de numeroase cursuri de apă, dintre care cel mai important este Espierre. El scrie:

"Cuvântul loo, care apare foarte frecvent, înseamnă o înălțime împădurită, iar Wattrelos ar însemna o înălțime împădurită înconjurată de apă sau situată în apropierea apei."

Autorul oferă, de asemenea, o listă cu diferitele ortografii consemnate de-a lungul secolelor (pp. 2-3), printre care Uuaterlos în 1030, înainte de utilizarea literei W (a se vedea articolul despre litera W pe Wikipedia).

Ulterior, apare forma Waterlooz în 1030, apoi Wattrelos în 1793. Comuna este denumită Waterlo sau Waterloo în neerlandeză.

Istorie Evul Mediu Numele Waterlos apare într-un document în jurul anului 1030 (secolul al XI-lea). Inițial, a fost proprietatea unui nobil bogat și influent numit Allowyn, care, odată cu convertirea sa, și-a cedat toate bunurile, inclusiv Wattrelos, abației Saint-Bavon din Gent.

În secolul al XIV-lea, pe teritoriul Wattrelosului își fac apariția meșteșugurile textile, ca activități complementare agriculturii.

Wattrelos sub Vechiul Regim Peste patruzeci de seniorii și feude erau răspândite pe teritoriul Wattrelos (a se vedea planul cadastral din 1730 alăturat pentru localizarea lor), toate, cu excepția a două (Les Masures, de aproximativ 45 bonniers, și feuda sa La Tannerie, de 10 bonniers, care aparțineau sălii din Lille, adică în zona Martinoire, aproape de Roubaix), depindeau de abația Sfântului Bavo din Gand. Théodore Leuridan a publicat descrierea acestora în 1888 într-o broșură („Senioria de Wattrelos și feudele care îi aparțineau”, 94 pagini), bazată pe un registru din 1718 (p. 58 și urm.). Wattrelos, deși situată în Franța, era un teritoriu imperial, făcând parte astfel din Țările de Jos (p. 66). Printre domeniile menționate se numără: La Honuière, care cuprindea un conac și 2 bonniers și 3 cens de teren, situat pe drumul Crétinier spre Roubaix; La Bouteillerie, un conac și 6 bonniers și 10 cens de teren, pe drumul de la Wattrelos spre Estaimpuis; Le Gauquier, cu un bailli și locuitori cottiers (jurăți), având justiție vicomtală (justiție medie – echivalentul tribunalului corecțional de astăzi – cu drept de spânzurare pentru hoți), cuprinzând un cent de teren pe aleea dintre Wattrelos și Estaimpuis, plus 4 cens reincorporate în feudă și o rentă pe 8 bonniers; La Longuecourt, pe 4 bonniers și 12 cens de teren, situat pe drumul dintre Beaulieu și Paradis; Les Vignons, 4 cens de grădini și 12 cens de teren arabil, între La Bouteillerie și cărarea ce duce de la Gauquier la drumul spre Audenarde (actuala stradă Jules Guesde spre Houzarde); La Mottelette, un cent de teren, situat la nord de drumul ce leagă podul Travers de Piața Veche (Ballons); Beaumez, cu justiție vicomtală, bailli și locuitori cottiers, incluzând un conac înconjurat de apă, 3 bonniers și jumătate de teren situat lângă Espierre, în apropiere de podul Courrouble (la capătul străzii Pierre Cateau), plus rente pe 15 bonniers; Les Tomquequines, cu justiție vicomtală, situat lângă feudele Beaumez și Espierre și pământurile Bourde din Roubaix, acoperind 11 bonniers și 30 cens; La Mairie (la colțul străzii Abatorului, unde astăzi se află un supermarket), cu justiție vicomtală, având un conac și 12 cens de teren pe drumul dintre Menin și Tournai (D91, între Tourcoing și Leers), adiacent feudei Bois; Le Bois, un bonnier și 12 cens, adiacent La Mairie și aleii ce duce la drumul principal dintre Menin și Tournai (în apropierea străzii General De Gaulle); La Boutillerie, pe 2 bonniers și rente pe 3 bonniers, situată de-a lungul drumului dintre Crucea Sfântului Liévin și Dottignies (la intersecția străzilor Jules Guesde și Mouscron); La Grande Espierre, un conac și 5 bonniers, situate de-a lungul Espierre, la granița cu Mouscron, lângă feuda Vigne; La Petite Espierre, pe „26 cens de teren arabil” (aproximativ 1 bonnier și 10 cens), vecină și dependentă de feuda anterioară; Les Mottes, cu un conac și 9 bonniers, adiacent terenurilor Beaulieu; Lamissart, pe „1702 vergi” (puțin peste un bonnier), în cartierul Houzarde; Le Haut-Jardin, pe „1715 vergi”, adiacent feudei Lamissart și drumului Rimbaurier; Le Winhoutte, cu justiție vicomtală, pe 15 cens de teren la granița cu Herseaux; Le Blanc-Bonnet, pe „un quarteron și jumătate” (aproximativ ¼ de bonnier), adiacent drumului dintre Piața Veche și Crétinier (strada Saint-Vincent-de-Paul); L’Espierre, cu justiție vicomtală, bailli și locuitori cottiers, pe 10 cens de teren adiacent Espierre și Planchii des Bedarts (Laboureur), plus o rentă pe 5 bonniers; La Vigne, cu justiție vicomtală, având un conac și 13 bonniers de teren, adiacent Espierre la nord (granița cu Mouscron), Petite Espierre la sud și drumul dintre Menin și Tournai la vest (aproximativ în zona fostei fabrici La Lainière); Le Wez (cuvânt de origine germanică desemnând un vad) și Vivier (care desemnează și un șanț utilizat pentru adăpatul animalelor), pe 5 quarterons (aproximativ 1 ¼ bonnier), ducând spre Piață (situată la baza bisericii Sfântul Maclou, lângă vechea gară); Beaulieu, pe 7 cens de teren arabil, adiacent la est drumului dintre Beaulieu și Carluyère, iar la nord și vest feudei Longuecourt.

Pe lângă aceste seniorii și feude identificate, registrul menționează încă 19 feude fără nume și alte feude fie dispărute, fie străine de senioria Wattrelos, precum La Ceure, Croisez, Longpré, Montaigne, Quarte, La Bourde, Le Plouys și Le Sartel.

Numeroase nume de familie își au originea în aceste denumiri de seniorii și feude din secolul al XIII-lea la Wattrelos. Théodore Leuridan menționează, de exemplu, un Simon del Hornuire (de la Honuière), un Eustachius Botelgir (de la Bouteillerie), un Walterus de Leoncort (de la Longuecourt), un Egidius Destombekines (de la Tombequines) sau un Joannes Del Mairie (de la Mairie), adesea menționați ca „oameni de fief”, adică persoane desemnate să autentifice acte civile (ca martori în documente „notariale”, într-o epocă în care notariatul nu exista încă în Flandra).