Nokia Corporation (nativ Nokia Oyj în finlandeză și Nokia Abp în suedeză, colocvial Nokia) este o companie finlandeză multinațională de telecomunicație, tehnologie și de electronice de consum fondată în 1865. Sediul principal al Nokia este în Espoo, Finlanda, în marea zonă metropolitană Helsinki, însă rădăcinile actuale ale companiei sunt în regiunea Tampere din Pirkanmaa.HS: Nokian juuret ovat Tammerkosken rannalla (în finlandeză) În 2020, Nokia a angajat aproximativ 92,000 de persoane în peste 100 de țări și a avut afaceri în peste 130 de țări, cu venitul anual raportat la aproximativ 23 de miliarde de €. Nokia este o societate pe acțiuni listată la Nasdaq Helsinki și New York Stock Exchange. A fost a 415-a cea mai mare companie după venituri în 2016, potrivit Fortune Global 500, ajungând pe locul 85 în 2009. Este o componentă a indicelui bursier Euro Stoxx 50.
Compania a operat în diverse industrii în decursul a peste 150 de ani. A fost fondată ca o fabrică de celuloză și a fost asociată pentru mult timp cu cauciucul și cablurile, dar din 1990 s-a concentrat pe infrastructură de telecomunicație la scară largă, dezvoltare de tehnologie și licențiere. Nokia a realizat contribuții semnificative către industria de telefonie mobilă, asistând în dezvoltarea standardelor GSM, 3G și LTE standards. Pentru un deceniu începând din 1998, Nokia a fost cel mai mare vânzător mondial de telefonie mobilă și smartphone-uri. În ultimii ani 2000, însă, Nokia a suferit de la o serie de decizii de afaceri proaste și curând și-a văzut cota pe piața de telefonie mobilă scăzând rapid.
După un parteneriat cu Microsoft și greutățile ulterioare ale lui Nokia pe piață, în 2014 Microsoft a cumpărat afacerea de telefonie mobilă a Nokia, încorporân-o ca Microsoft Mobile. După vânzare, Nokia a început să se concentreze mai mult pe afacerea de infrastructură de telecomunicație și pe tehnologiile obiectelor internetului, marcată de cesionarea diviziei sale de cartografiere Here și de achiziția a Alcatel-Lucent, inclusiv a organizației sale de cercetări Bell Labs. Compania apoi a experimentat de asemenea cu realitate virtuală și sănătate digitală, cu ultima prin cumpărarea a Withings. Marca Nokia s-a întors pe piața de mobil și smartphone în 2016 printr-un acord de licențiere cu HMD. Nokia continuă să fie un licențiator major de brevete pentru majoritatea vânzătorilor mari de telefonie mobilă. La data de 2018, Nokia este al treilea cel mai mare producător de echipamente de rețea din lume.
Compania a fost văzută cu mândrie națională de către finlandezi, deoarece afacerea sa de telefonie mobilă a făcut-o de departe cea mai mare companie și marcă din Finlanda. La apogeul ei în 2000, Nokia a reprezentat 4% din PIB-ul țării, 21% din exportul total și 70% din capitalul de piață Nasdaq Helsinki.
Istoric
Era pre-telecomunicațiilor
Predecesorii companiei Nokia au fost The Nokia Company (Nokia Aktiebolag), Finnish Rubber Works Ltd (Suomen Gummitehdas Oy) și Finnish Cable Works Ltd (Suomen Kaapelitehdas Oy).
Istoria Nokia a început în 1865, când Frederik Idestam, inginer minier, a înființat o fabrică de hârtie în sud-vestul Finlandei, în apropiere de orașul Tampere, de-a lungul pragurilor de apă Tammerkoski. În 1868, Idestam a construit o a doua fabrică lângă orașul Nokia, la 15 km vest de orașul Tampere, pe râul Nokianvirta care avea resurse hidroenergetice mai bune. În 1871, Idestam cu ajutorul prietenului său Leo Mechelin, a transformat compania din companie privata în societate pe acțiuni, redenumind-o Nokia, nume sub care este cunoscută și astăzi. Din 1902, Nokia a adăugat la activitățile sale generarea de energie electrică.
În 1898, Eduard Polon a fondat Fabrica Finlandeză de Cauciuc, care producea cizme din cauciuc și alte produse din cauciuc și care mai târziu a devenit divizia producătoare de cauciuc a Nokia. Fondată în 1912, Compania Finlandeză de Cabluri, care producea cabluri pentru telefoane, telegraf și cabluri electrice a reprezentat piatra de temelie a afacerii cu cabluri și electronice ale companiei Nokia. La sfârșitul anului 1920, la scurt timp după terminarea primului război mondial, compania Nokia se afla în pragul falimentului. Pentru a asigura continuitatea alimentării cu energie electrică de la generatoarele Nokia, Fabrica Finlandeză de Cauciuc a achiziționat afacerea companiei insolvente, iar în 1922 a achiziționat și Compania Finlandeză de Cabluri. După cel de-al doilea război mondial, Compania Finlandeză de Cabluri exporta cabluri către Uniunea Sovietică ca parte a despăgubirilor de război datorate de Finlanda, fapt ce i-a oferit acesteia un avantaj pentru viitoarele schimburi comerciale.
Cele trei companii care din 1922 aveau un singur proprietar au fuzionat în anul 1967, formând un nou conglomerat industrial - Nokia Corporation și punând astfel bazele viitoarei companii multinaționale. Noua companie s-a implicat în mai multe industrii producând pe rând: hârtie, anvelope pentru mașini și biciclete, încălțăminte (inclusiv ghete din cauciuc), cabluri de comunicații, televizoare și alte electronice de uz casnic, computere personale, echipamente pentru generarea energiei, condensatoare, echipamente de comunicații pentru armată (cum ar fi masca de gaze M61 sau dispozitivul SANLA M/90 pentru armata finlandeză) produse din plastic, aluminiu și produse chimice.
În anii 1990, compania a decis să renunțe la produsele electronice de consum și să se axeze pe segmentul cu cea mai rapidă creștere, telecomunicațiile. Producătorul de anvelope se separă în 1988 de Nokia Corporation pentru a forma o nouă companie și doi ani mai târziu exemplul său este urmat de producătorul de ghete de cauciuc. În decursul anilor 1990, Nokia s-a dispensat de toate activitățile ce nu aveau legătură cu domeniul telecomunicațiilor.
Era telecomunicațiilor Bazele companiei moderne Nokia au fost stabilite odată cu înființarea secțiunii de produse electronice a diviziei de cabluri în 1960 și fabricarea primului dispozitiv electronic producție proprie în 1962: un analizator de semnal pentru centrale de energie nucleară.
În urma fuziunii din 1967 această secțiune a devenit o divizie separată care a început să producă echipamente pentru telecomunicații.
Echipamente pentru rețele În anii 1970, Nokia s-a implicat și mai mult în industria telecomunicațiilor dezvoltând Nokia DX 200, un comutator digital pentru centrale telefonice.
În anul 1984 a fost demarată dezvoltarea unei versiuni de centrală pentru rețeaua companiei Nordic Mobile Telephony.
În anii 1970, producția echipamentelor pentru rețele a fost transferată, pentru o perioadă, companiei Nokia Telefenno, deținută în comun de Nokia și de o companie a statului finlandez. În anul 1987, statul a vândut acțiunile sale către Nokia, iar în 1992 numele a fost schimbat în Nokia Telecommunications. În anii '70 și '80, Nokia a dezvoltat un dispozitiv de comunicații digital, portabil și criptat bazat pe mesaje text, pentru Forțele de Apărare finlandeze.
Pe 19 iunie 2006, Nokia și Siemens AG au anunțat că vor fuziona producția de echipamente de rețea pentru telefonie fixă și mobilă pentru a crea una din cele mai mari companii de rețele - Nokia Siemens Network. Brandul Nokia Siemens Network a fost lansat cu ocazia Congresului Mondial 3GSM din Barcelona, în februarie 2007.
Primele telefoane mobile Tehnologiile care preced sistemele moderne de telefonie mobilă au fost diversele standarde de radiotelefonie mobilă „0G”. Din 1964, Nokia a creat radioul VHF simultan cu Salora Oy. În 1966, Nokia și Salora au început să dezvolte standardul ARP, un sistem de radiotelefonie mobilă pentru mașină și prima rețea de telefonie mobilă operată comercial în Finlanda.
În 1979, fuziunea dintre Nokia și Salora a dus la fondarea Mobira Oy. Mobira a început dezvoltarea telefoanelor mobile pentru rețeaua NMT (Nordic Mobile Telephony), prima generație, primul sistem complet automatizat de telefoane celulare care a devenit operațional în 1981. Un an mai târziu Mobira a lansat primul telefon pentru mașină a Mobira Senator pentru rețeaua NMT-450.
Nokia a achiziționat Salora Oy în 1984 și a redenumit divizia de telecomunicații în Nokia-Mobira Oy. Mobira Talkman, lansat în 1984, a fost unul dintre primele telefoane transportabile din lume. În 1987 Nokia a lansat unul dintre primele telefoane portabile din lume, Mobira Cityman 900 pentru rețeaua NMT-900. În timp ce Mobira Senator -1982 cântărea 9,8 kg, iar Talkman puțin sub 5 kg, Cityman cântărea doar 800g cu tot cu baterie și avea un preț de aproximativ 4560 de euro. În ciuda prețului mare, primele telefoane au fost epuizate rapid. Inițial telefoanele mobile reprezentau un simbol al statutului social.
Telefoanele mobile Nokia au cunoscut un vârf publicitar în 1987, când Mihail Gorbaciov, președintele Uniunii Sovietice a fost fotografiat la Helsinki folosind un Mobira Cityman într-o convorbire cu Ministrul Comunicațiilor din Moscova. De aici porecla „Gorba” dată telefonului.
În 1988, Jorma Nieminen, dându-și demisia din postul de CEO al unității de telefonie mobilă, a înființat împreună cu alți 2 angajați din acea unitate o companie de telefonie mobilă denumită Benefon Oy (redenumită GeoSentric). Un an mai târziu, Nokia-Mobira Oy a devenit Nokia Mobile Phones. Deși Nokia a lansat sute de modele de telefoane mobile în anii 1980, producția de masă a anilor 1990 a început când au fost dezvoltate primele rețele digitale. În 1998, Nokia a anunțat că a produs 100 milioane telefoane mobile și a devenit cel mai mare producător de telefoane mobile. În perioada 2000-2005, Nokia a vândut 126 de milioane de unități din modelele Nokia 3310 și 3330. În vara anului 2005 compania a anunțat primul miliard de telefoane mobile produse.
Implicarea în GSM Nokia a fost unul dintre cei mai importanți dezvoltatori ai GSM (Global System for Mobile Communications), generația a doua de tehnologie mobilă care putea transmite atât date, precum și voce. NMT (Nordic Mobile Telephony), primul standard de telefonie mobilă din lume care a permis roamingul internațional și a oferit companiei Nokia o experiență valoroasă în dezvoltarea GSM, adoptat în 1987 ca nou standard european pentru tehnologia mobilă digitală.
Nokia a livrat prima sa rețea GSM către operatorul Finlandez Radiolinja în 1989. Primul apel comercial GSM al lumii a fost făcut pe 1 iulie 1991 în Helsinki, Finlanda, printr-o rețea furnizată de Nokia, de către Prim Ministrul Finlandei de atunci, Harri Holkeri, folosind un prototip de telefon Nokia GSM. În 1992, a fost lansat Nokia 1011, primul telefon GSM. Numărul modelului se referă la data lansării lui, 10 noiembrie. Modelul Nokia 1011 nu a avut soneria clasică Nokia, Nokia tune. Aceasta a fost introdusă în 1994, odată cu seria Nokia 2100.
GSM oferea apeluri de voce de înaltă calitate, roaming internațional facil și suport pentru noi servicii precum mesajele text, punând bazele unei explozii mondiale în utilizarea telefoanelor mobile. GSM a ajuns să domine lumea telefoniei mobile în anii 1990, în 2008 atingându-se aproape 3 miliarde de abonați telefonici în întreaga lume, peste 700 de operatori de telefonie mobilă în 218 țări. Noi conexiuni sunt adăugate într-un ritm de 15 pe secundă, sau 1,3 milioane pe zi.
Computere personale și echipament IT În anii 80, divizia de computere Nokia Data a produs o serie de computere personale numite MikroMikko. MikroMikko a fost încercarea Nokia Data de a întra pe piața computerelor pentru afaceri. Primul model din această linie, MikroMikko 1, a fost lansat pe data de 29 septembrie 1981, în aceeași perioadă cu primul PC IBM. Divizia de computere personale a fost vândută în 1991 către compania britanică ICL (Internațional Computers Limited) care a devenit mai târziu o parte din Fujitsu. MikroMikko a rămas o marcă înregistrată a ICL și, mai târziu, a Fujitsu.