Acest articol dezvoltă o secțiune Administrația comunei Racovița a articolului principal, comuna Racovița, Sibiu.
300px|right|thumb|Județe cu locuri și localități care se numesc Racovița
Adminitrația comunei Racovița a suferit de-a lungul timpului o mulțime de reorganizări, corelându-și interesele în funcție de aparteneța sa la organizarea administrativ-teritorială de care a aparținut pe parcurul istoriei sale. Astfel, satul, a aparținut de „Terra Blachorum”L.Badea ș.a, Județul Sibiu, Buc., 1971, p. 7. și de Comitatul Sibiului până în anul 1224N. Lupu, Cetatea Sibiului, Buc., 1966, p. 7. după care de Scaunul filial al Tălmaciului aparținător direct de Scaunul SibiuluiA.D. Jippa și N. Nistor, 1.c., p. 54.. Începând din anul 1453, satul a fost divizat în partea scăunală și partea iobăgită, ultima aparținând juridic de Comutatul Alba de Jos până în anul 1783, după care a trecut la comitatul nou înființat, Alba Superioară. Imediat după militarizarea Racoviței ca urmare a înființării Graniței Militare Transilvănene de către Imperiul Habsburgic, cele două jumătăți de sat au fost unificate, satul fiind încorporat integral în Scaunul Sibiului. Începând din anul 1851, an care marchează sfârșitul graniței militare, Racovița trece în administrare civilă, ea făcând parte pe rând din administrațiile locale din Cisnădie, Sibiu și Rășinari care aparțineau de Comitatul Sibiului. Din 1919 a făcut parte din Județul Sibiu cu o singură sincopă de apartenență la Regiunea Stalin, între anii 1950 - 1968. În perioada 1765 - 1851, Racovița s-a identificat cu compania de grăniceri care a existat aici, fiind subordonată din punct de vedere administrativ numai "Stabului" de la Orlat și pe linie directă Comandei generale de la Sibiu și Curții Aulice din Viena.
Prima mențiune despre obștea racoviceană și conducătorul ei datează din anul 1494, când cneazul de aici a vândut Cetății Sibiului un somn pentru care a primit suma de 80 dinariQuellen zur Geschichte Siebenbürgens aus Sächschischen Archiven, I, Hermannstadt, 1880, p. 145..
Sebeșu de Sus se arondează Comunei Racovița la data de 31 decembrie 1950.
Apartenența satului la organizarea administrativ-teritorială Datorită poziției geografice, este de presupus că încă înainte de venirea ungurilor în Ardeal, Racovița a făcut parte din vestita "Terra Blahorum", menționată în documente încă din 1222. O dată cu înființarea Comitatului Sibiului atestat ca atare până în anul 1224, Racovița va fi făcut parte din aceasta iar mai apoi, din Scaunele Tălmaciului și Sibiului. După anul 1453, "partea iobăgită" a localității a rămas sub jurisdicția Comitatului de Alba, iar o dată cu anul 1738 sub cea a comitatului nou înființat, Alba SuperioarăO. Pescariu, Comitatul Alba de Sus, în "revista arhivelor", XLVII, vol. XXXII, nr. 1/1970, p. 34..
De îndată după militarizarea Racoviței și includerea ei în "granița militară", cele două părți de sat, partea "scăunală" și cea "iobăgită", au fost unificate. Trecând din nou în administrație civilă în 1851 , localitatea a cunoscut numeroase reorganizări administrative, făcând parte rând pe rând din preturile: Rășinari, Sibiu și Cisnădie, care la rândul lor au făcut parte din Comitatul SibiuluiArhiva Primăriei Racovița, passim..
Prin înființarea județului Sibiu în 1919, Racovița a fost inclusă în teritoriul acestuia, aparținând de Cisnădie, Avrig și Tălmaciu.
În 1950, în baza Legii nr.5/1950, județul Sibiu a fost desființat și transformat în raionul cu același nume, înglobat în Regiunea Stalin, respectiv Brașov. În această situație a rămas până în 1968, când prin Legea nr.57/1968 regiunile și raioanele au fost desființate, revenindu-se din nou la județe.
Organizarea administrativ locală thumb|right|220px|Siglă aniversară la 550 de ani de atestare documentară Prima mențiune despre obștea racoviceană și conducătorul ei datează din anul 1494, când cneazul de aici a vândut Cetății Sibiului un somn pentru care a primit suma de 80 dinari.
Juzii Racoviței erau aleși din rândurile celor mai vrednici și înstăriți locuitori ai satului. Astfel localitatea a avut: Un singur jude până când satul a format o singură unitate administrativă, care potrivit rânduielilor vremii, se alegea de către întreaga obște, adesea în interiorul bisericiiS. Meteș, Istoria bisericii române din Transilvania, I, Sibiu, 1935, p. 492, nota 3. pe timp de un an. Doi juzi când satul a fost împărțit în două subunități administrative distincte, "partea scăunală" și "partea iobăgită" în care stăpânii feudali își numeau juzi propri, întâlniți în documente sub numele de „judex dominialis”. În conducerea treburilor obstești, cneazul sau judele, funcție întâlnită în documentele vremii și sub numele de „vilicus”, „crainic” sau „ortsrichter”, era ajutat de un „sfat al bătrânilor” alcătuit din fruntașii satului aleși prin vot, membrii acestuia purtând numele de "oameni buni", "bătrâni", "sutași" sau "jurați".
În perioada 1765 - 1851, Racovița s-a identificat cu compania de grăniceri care a existat aici, fiind subordonată din punct de vedere administrativ numai "Stabului" de la Orlat și pe linie directă Comandei generale de la Sibiu și Curții Aulice din Viena. Primarii și jurații erau sub comanda căpitanului de companie și în lipsa lui în cadrul așa-ziselor "Kirchenparade" primarul era acela care în "Plațu Ariștii" sau de pe "trepții"(treptele scării) bisericii anunța "poruncile" primite de la eșaloanele superioare.
După anul 1849, o dată cu noua împărțire administrativă a țării, în structura organelor administrative locale a apărut și funcția de notar, primul ce a ocupat acest post fiind caporalul "halbinvalid" Ioan Metea, plătit din "lada comunei"Document original din 1849 purtând semnătura sa, în arhiva lui Cornel Lupea. Începand din anul 1851, primăria comunală este întâlnită în documente sub denumirile de "oficiul comunal", "reprezentanță comunală", „antistia” sau "dregătoria comunală" ba chiar și "comuna politică".
Prin Legea din 15 ianuarie 1949, vechile structuri administrative ale primăriilor au fost înlocuite cu așa-zisele "Comitete Provizorii" și în 5 aprilie 1949 comitetele au fost înlocuite cu "Sfaturile populare", în baza Legii nr. 5. Din acest moment funcția de primar a fost înlocuită cu cea președinte și cea de notar cu cea de secretar. "Sfaturile populare" au funcționat până în 31 ianuarie 1968 când ca urmare a Legii nr.57/1968 s-au transformat în Consilii Populare.
Începand cu data de 31 decembrie 1950 se arondează Racoviței satul vecin Sebeșu de Sus, situație existentă și astăzi. left|200px|thumb|Sediul Companiei a VII-a numit și Cănțălărie
În anul 1974 președintele Consiliului Popular a redevenit primar și în anul 1968 a preluat și funcția de "secretar de partid" a localității.
Sediul Primăriei Racovița a fost localizat până în anul 1765 fie pe teritoriul local al curților nobiliare ale satului, fie confundându-se cu locuințele juzilor. După cuprinderea satului în "granița militară", cancelaria comandantului de companie numită de localnici Cănțălărie, a devenit și Primărie, motiv pentru care racovicenii au numit această instituție așa până la jumătatea secolului al XX-lea.
În 1834 sediul Primăriei a fost mutat în locuința căpitanului comandant de companie, construită special în acest scop în centrul satului, care prin rescript împărătesc în 1866 a fost donată bisericiiArhiva Parohiei Ortodoxe Române Racovița.. Clădirea Primăriei a fost folosită sporadic și drept cârciumă comunală, locuință pentru notar sau școală, iar în 1964 a fost supraetajată căpătând forma de astăzi.
Între anii 1952 - 1956, Primăria Racovița a funcționat în clădirea fostului proprietar David Olaru, vizavi de actualul "Magazin Sătesc", clădire expropiată pe considerentul că acesta era chiabur.
Tabel nominal cu juzii și primarii satului din 1711 până azi
NumePerioadaNumePerioadaNumePerioadaNumePerioadaIoan Doic(an)1711Iosif Păcurar1854Nicolae Maxim1908-1909Nicolae Ciungu1944-1945Ioan Bobanga1721Gheorghe Raț1855Gheorghe Hulpuș1909Gheorghe Stoica1945Radu Faur1751Ioan Maxim1857Ioan Fogoroș1913Aurel Bobanga1946-1947Toma Vintilă1751Ioan Bobanga1859David Mohan1918Ieronim Olaru1947-1948Toma Hitoc1752Gheorghe Rusu1860-1861Nicolae Doican1919Ioan Bobanga1948-1949Florea Cîndea1752Ioan Maxim1862-1864Gheorghe Hulpuș1920Ilie Iancu1949Toma Totan1753-1756Ioan Măierean1863-1867Ioan Fogoroș1921Nicolae Spătacean1949-1956Toader Ionuș1756-1757Ioan Cîndea1867Iosif Stoichiță1922Ilie Dancu1956-1958Oprea Pascului1757-1758Gheorghe Rusu1867-1868Ioan Doican1922Dionisie Hulpuș1958Toma Stoian1758-1759Toma Vlad1868-1869Ioan Fogoroș1923Miron Olaru1958-1973Ioan Tîlvan1759-1760Ioan Măerean1869Nicolae Suciu1923-1924Ioan Bălan1973-1975Pavel Ionuș1760-1761Ioan Bobanga1871-1872Ioan Doican1924Simion Stoichiță1975-1979Constantin Lazăr1765Toma Vlad1873-1876Nicolae Suciu1924-1925Ana Măerean1979-1989Filip Stoica1765Gheorghe Bobanga1877Ioan Măierean1925Ioan Maxim1989-1992Mihăila Hirst1765Mihai Brudar1879Ioan Aleman1925-1926Emilian Stoica1992-1996Ioan Fulcea1765Ioan Măerean1879-1880Ioan Doican1928-1929Stoica Cornel1996-2000Marin Totan1766Gheorghe Bobanga1880Dionisie Crișan1930-1933Vasiu Nicolae2000-2008Mitrea Crișan1784-1785Ioan Măerean1881Gheorghe Măerean1933Florina Peciu-Florianu2008-2012Moise Bendorfean1803David Ivan1882Alexandru Maxim1933Onea Opri Stoica1804Gheorghe Hulpuș1883-1888Gheorghe Hulpuș1933Chirilă Șoneriu1820David Ivan1889Alexandru Maxim1934Petru Vasiu1821-1822Ioan Măerean1890-1891Gheorghe Măerean1934-1936Ioan Opri Stoica1829David Murărescu1892-1893Nicolae Suciu1936Gheorghe Vasiu1833Simion Maxim1893-1894Gheorghe Măerean1937-1938Dumitru Comănean1841Simion Ciungu1894-1895Ioan R.Popa1938Nicolae Todea1842-1843Simion Maxim1895Ioan Doican1938Șofron Trif1844Ioan Bobanga1896Ioan Săbăduș1938-1939Vasile Ucean1844Simion Maxim1897Alexandru Maxim1939Gheorghe Raț1847Nicolae Măerean1898-1900Nicolae Diac1939-1940Gheorghe Trif1848Gheorghe Măerean1901-1902Marcu Rusu1940-1941Iacob Panga1850Ioan Vichendea1903Ioan Doican1941Gheorghe Raț1851Iosif Crișan1904-1905Gheorghe Măerean1941-1942Ioan Diac1852Nicolae Suciu1907Simion Mohan1943
Sursa: Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene"
Notarii satului în perioada 1849-1949 NumeAn/PerioadaNumeAn/PerioadaNumeAn/PerioadaNumeAn/PerioadaIoan Metea1849-1851Iuliu Fogorosi1887Vasile Chialda1923Ioan Bichiș1938Gheorghe Hulpuș1855Ioan Wenczel1895Ferdinand Schmidt1923Ioan Mureșan1939Ioan Măcelaru1855-1867Iuliu Fogorosi1895-1897Gheorghe Frățila1923-1924Ioan Mărie1939Ioan Trif1867-1868Victor Florianu1897-1898Ovidiu Florianu1924Ioan Mureșan1940Ioan Măcelaru1868-1873Irimie Răduț1898-1905Victor Florianu1925Vasile Avram1940-1941Ioan Trif1873Ștefan Popovici1905-1918Ferdinand Schmidt1926Ioan Podorean1941-1945Ioan Măcelaru1874-1878Leonte Opriș1918-1919Ioaneș Olaru1926-1936Vasile Avram1945Ioan Trif1878-1879Victor Florianu1919-1921Augustin Barbu1936Nicolae Opriș1945-1946Alexandru Petruțiu1880-1881Mihai Ogreanu1921-1922Ioan Mureșan1936Vasile Avram1946-1949Mihăilă SmigelschiTatăl pictorului Octavian Smigelschi1881Carol Filip1922Ioan Mărie1936-1937Zaharia Ioanovici1882-1887Ioan Hofman1922-1923Ioan Mureșan1937 Sursa: Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene"
Secretarii Sfatului Popular după 1950
Nume An/PerioadaNume An/PerioadaVasile Giorgi1950Vasile Deneș1979-1990Octavian Bărdaș1950Stana Călin1990-1993Gheorghe Savu1951Georgeta Hamciuc1993-Gheorghe Băra1952Ana Bucurenciu1952Elisabeta Marciuc1952-1960Nicolae Opriș1960Maria Ignat1960-1962Nicolae Opriș1962-1965Gheorghe Bărăgan1965-1967Elisabeta Berceanu1967-1968Gheorghe Bărăgan1968-1969Maria Ignat1969-1970Nicolae Opriș1970-1971David Păcuraru1971-1973Maria Ignat1973-1974Ana Măerean1974-1979 Sursa: Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene"
Referințe
Bibliografie Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene", Casa de presă și Editura Tribuna, Sibiu, 1995.
Categorie:Racovița, Sibiu